15,784 matches
-
planare greoaie, încordată, la firul ierbii". Tudor Octavian, 1980 „Modalitatea artistului de a stabili și rezolva relația cu existența și realitatea proteică stă sub semnul dublu al consub- stanțialității și inteligenței, suma realizîndu-se printr-o pictură de rafinament intelectual ce cultivă simultan valorile cromatice și simbolica sintagmelor expresiviste. Dintr-o problemă de restituire, mai mult sau mai puțin deferentă, arta lui Val Gheo- rghiu devina una de instituire, în sensul definirii unui univers deschis interpretărilor dar și contemplării recuperînd acele val-
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
emisfera nordică în Jurasic, dar în prezent arealul său natural este redus la o mică regiune din sud-estul Chinei. Este denumit popular „patru-bani”, „arborele templier japonez”, „caisa argintie”. După ce în Europa a fost introdus în 1730, în Olanda, acum se cultivă și în alte țări atât pentru aspectul său ornamental (în parcuri, pe alei, în grădini botanice) cât și în scop terapeutic. Deoarece această adevărată "fosilă vie" a devenit în ultimii ani una din cele mai importante plante medicinale, a început
Arborele pagodelor () [Corola-website/Science/302852_a_304181]
-
feminine, deci arborii sunt fie masculini fie feminini. Frunzele sunt pețiolate, bilobate, având o nervațiune dihotomică. Toamna frunzele se îngălbenesc și cad (frunze caduce). Culoarea lor devine galbenă cu nuanțe extrem de atrăgătoare, fapt ce face ca în parcurile unde este cultivat arborele aceste frunze să fie folosite în scop ornamental, fiind presărate printre ornamentațiile florale. Sămânța de ginkgo biloba este un fel de sâmbure pietros, învelit într-o materie vegetală cărnoasă. Pulpa fructelor degajă un miros dezagreabil datorat acidului butiric prezent
Arborele pagodelor () [Corola-website/Science/302852_a_304181]
-
în secolele VII-VIII, în Japonia a fost creat un stat centralizat. Noua structură administrativ centralizată avea la bază principiul teritorial. Unii țărani își părăseau loturile și plecau în interiorul țării sperând, probabil, să găsească acolo pământuri noi pe care să le cultive și să devină agricultori liberi. Economia Japoniei secolului al VIII-lea era una naturală. Țărănimea era cea mai importantă stare productivă a societății japoneze medievale. Agricultura era baza societății și era încurajată pe toate căile prin menținerea micilor gospodării țărănești
Țăranul Japoniei medievale () [Corola-website/Science/302868_a_304197]
-
productivă a societății japoneze medievale. Agricultura era baza societății și era încurajată pe toate căile prin menținerea micilor gospodării țărănești de 1 cho (1 cho = 2,45 acri). Moștenind puterea economică și politică formată anterior, starea dominantă a început să cultive pământuri noi, aflate dincolo de limitele loturilor (kanden). Astfel a desființat sistemul loturilor și a instituit proprietatea privată asupra pământului, iar în secolele X-XII, moșiile au devenit forma predominantă de gospodărie. Pe vremea lui Toyotomi Hideyoshi (1582-1598), populației de la țară și
Țăranul Japoniei medievale () [Corola-website/Science/302868_a_304197]
-
locuitorilor erau legați de pământ. Și politica impozitelor s-a schimbat, acestea fiind alcătuite din renta în alimente, care atingea circa două treimi din recoltă, în special din cea de orez. E interesant de menționat faptul că țăranii trebuiau să cultive orez în mod obligatoriu. La vremea recoltatului oficialitățile făceau tururi de inspecție, iar dacă producția era considerată nesatisfăcătoare fie le majorau dările, fie îi obligau pe țărani la muncă forțată. Dările erau colectate adesea cu câțiva ani înainte. Se cultivau
Țăranul Japoniei medievale () [Corola-website/Science/302868_a_304197]
-
cultive orez în mod obligatoriu. La vremea recoltatului oficialitățile făceau tururi de inspecție, iar dacă producția era considerată nesatisfăcătoare fie le majorau dările, fie îi obligau pe țărani la muncă forțată. Dările erau colectate adesea cu câțiva ani înainte. Se cultivau orezul (circa 177 de feluri), meiul, orzul, grâul, secara, varza, soia, arborele de ceai, dudul etc. Eleștee enorme situate între Nagasaki și Saga strângeau apele ploilor și ale izvoarelor de pe povârnișurile munților, folosind-o la cultura orezului. Grație extinderii irigațiilor
Țăranul Japoniei medievale () [Corola-website/Science/302868_a_304197]
-
din import au invadat rafturile magazinelor autohtone. Dintre companiile străine, au pătruns pe piața româneasca giganți precum Smithfield Foods, cu investiții de câteva sute de milioane de euro, Cargill, Bunge, Glencore, Lactalis și Meggle. Conform I.N.S., în 2006 au fost cultivate 991.000 hectare cu floarea-soarelui, 191.000 hectare cu soia și 110.000 hectare cu rapiță. Producția de cereale s-a ridicat, în 2006, la 15,1 milioane de tone, din care cea de grâu a fost de 5,3
Economia României () [Corola-website/Science/302818_a_304147]
-
de la Istanbul; apoi, Universitatea de la Ankara. În 1928 a fost introdus alfabetul latin, mai simplu și mai eficient. S-au desfășurat numeroase reforme economice. Turcia a cunoscut o creștere a producției fabuloase, au fost construite numeroase combinate siderurgice și se cultivau mai mult de 6 milioane de hectare. Numărul populației a crescut în mai puțin de 100 de ani, de la 10 la 70 de milioane de locuitori. Kemal a fost onorat cu apelativul Ataturk (părintele turcilor), care moare în 1938 și
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
animale împăiate, roci și numeroase obiecte etnografice. Franz Binder a încetat din viață în anul 1875, din cauza unei pneumonii, fiind înmormântat într-un cavou foarte frumos pe un deal din spatele casei și grădinilor sale minunate din satul Vurpăr, în care cultivase o serie de flori și pomi exotici. În anul 1993, în municipiul Sibiu, a fost inaugurat Muzeul de etnografie universală "Franz Binder", primul și unicul muzeu de etnografie extra-europeană din România. Clădirea în care funcționează muzeul este o clădire monument
Franz Binder () [Corola-website/Science/303346_a_304675]
-
edificiilor de beton a caror sobrietate depersonalizanzta cere neapărat un recurs la suflet. Decorativul și senzația de degajare, plină de farmec și limpezire, se păstrează și în desenele sale pe care le-am admirat în atelier, bucurându-ma că artistul cultiva harnic și hârtia, “sculptură moale”, ajutându-l desigur să cioplească mai decis pietrele țări și dure din care ies blânde scântei.” „Un naist român în village New York cântă Ciocârlia, aceasta, în toamna anului 1968. Voiam să respir „aerul american” lăsând
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
de linte, dar și la prepararea cărnii de porc și de vânat. Frunze și tulpini întregi de cimbru se introduc uneori în borcanele în care se murează varza și castraveții. Se folosește, de asemenea, la prepararea sarmalelor. Cimbrul, atâta timp cât este cultivat într-un loc bine însorit, se mulțumește cu puțin. Crește pe aproape orice tip de sol, rezistă la secetă, dar și la ploi abundente. Este în schimb o plantă sensibilă la buruieni, de aceea plivitul trebuie făcut cât mai des
Cimbru () [Corola-website/Science/303410_a_304739]
-
prin prezența fasciculelor bicolaterale, a laticiferelor nearticulate și a unor substanțe toxice. În România se găsesc numai 3 genuri, cu 5 specii spontane sau cultivate ca plante ornamentale. Genurile "Nerium" , "Vinca" (saschiu), "Catharanthus", "Asclepias", "Hoya", "Stapelia", "Plumeria" și "Tabernaemontana" sunt cultivate ca plante ornamentale. Genurile "Nerium" și "Thevetia" sunt plante otrăvitoare (pot fi fatale). "Asclepias" este toxică pentru vite. Rădăcinile de "Rauvolfia serpentina" conțin rezerpină cu acțiune sedativă și hipotensivă. "Strophanthus" contine glicozide cardiotonice (strofantină) și alte principii active cu importanță
Apocynaceae () [Corola-website/Science/303422_a_304751]
-
Thevetia" sunt plante otrăvitoare (pot fi fatale). "Asclepias" este toxică pentru vite. Rădăcinile de "Rauvolfia serpentina" conțin rezerpină cu acțiune sedativă și hipotensivă. "Strophanthus" contine glicozide cardiotonice (strofantină) și alte principii active cu importanță în practica medicala. "Nerium" (oleandru) se cultivă ca plantă decorativă; frunzele și scoarța, precum și lemnul acestui gen sunt otrăvitoare; conțin glicozizi cardiotonici. Din "Catharanthus roseus" se obțin medicamente antileucemice: vincristina și vinblastina. Latexul din "Plumeria" este folosit în tratamentul durerilor de dinți. Latexul unor specii din genurile
Apocynaceae () [Corola-website/Science/303422_a_304751]
-
și Papaverales. Vor fi abordate următoarele: Cuprinde numai specii lemnoase (arbori și arbuști), în xilem având tracheide areolate. Sunt răspîndite spontan în regiunea temperată și tropicală a Asiei de Est și a Americii, iar în zonele temperate ale Terrei se cultivă ca ornamentale sau forestiere. Au frunze mari, simple sau lobate, cu numeroase pungi secretoare de uleiuri eterice, alcaloizi etc. Flori sunt mari, terminale sau axilare, solitare, bisexuate, învelite de bractee caduce. Perigonul este, de obicei, petaloid, cu piese egale sau
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
receptaculul alungit, cilindric. Staminele și carpelele sunt mari, foliiforme, caracter de inferioritate față de angiospermele evoluate. Polenizarea este entomofilă, iar fructele sunt apocarpice (polifolicule sau polisamaroide), bace sau capsule. Această familie cuprinde cca 200 specii, răspândite în regiuni tropicale și subtropicale, cultivate la noi ca plante omamentale. Magnolia liliiflora Desr. (magnolia) - are frunze întregi, iar fructul este o polifoliculă, fiecare foliculă avînd cîte 1-2 semințe prevăzute cu aril mare, roșietic-portocaliu. Florile sunt purpurii la exterior și albe la interior. Liriodendron tulipifera L.
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
pentru hrănirea viermilor de mătase. Genul " Ficus" cuprinde specii cu latex abundent, care cresc în diverse regiuni calde ale globului. "Ficus elastica" Roxb. este utilizat pentru extragere de cauciuc, iar "F. carica" L. (smochinul) este un arbust ce poate fi cultivat și în zonele sudice ale României. Fructul său, în formă de pară, se numește siconă (smochină), fiind tot un fruct multiplu și fals. Cuprinde plante erbacee cu flori unisexuate, dispuse monoic sau dioic. Frunzele și tulpina pot avea peri urticanți
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
sporadică prin locuri ruderale, bogate în humus. Sunt plante erbacee, cu frunze stipelate, simple sau compuse, alteme. Organele vegetative au glande secretoare. Florile sunt unisexuate, dispuse dioic, iar fructul este o achenă (nuculă). "Cannabis sativa" L. (cînepa) este o plantă cultivată pentru fibrele liberiene textile și pentru fructele sale oleaginoase, comestibile. "C. sativa var. indica" Lam. Conține cannabină, cu proprietăți hipnotice, sedative și excitante, din această plantă obținîndu-se hașișul, un stupefiant periculos. "Humulus lupulus" L. (hamei) este o liană cu lăstari
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
cultivate. Frunzele sunt nestipelate, iar carpelele sunt libere. Fructele nu sunt umflate și se deschid numai de-a lungul suturii ventrale. S. Ulmifolia, crește în regiunile montane, iar S. x vanhouttei, cu flori albe, grupate în corimbe simple, este mult cultivată în scop ornamentală - Subfamilia Rosoideae. Sunt plante lemnoase sau erbacee, anuale sau perene, cu frunze simple sau compuse, care au stipele persistente. Florile au un receptacul plan, conic sau concav și sunt hipogine sau epigine, de tipul 5 (rar 4
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
achene mici. F. vesca L. (fragi de pădure) este foarte răspândită în pajiști, păduri, tufișuri, locuri pietroase, din zona colinară pînă în subalpin F. viridis Duchs. (fragi sau căpșuni de câmp), F. moschata Duchs., se întâlnesc și spontan, dar sunt cultivate pentru fructele lor. Frunzele speciilor din genul Fragaria conțin taninuri, avînd proprietăți astringente și antidiareice. În medicina empirică sunt utilizate în icter, ca diuretice și depurative, ca antispastice etc. Din fructe se prepară gem și dulceață - Subfamilia Maloideae (Pomoideae). Include
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
unele sunt toxice. Luând în considerare tipul de androceu, se poate face o grupare a genurilor din această familie în următoarele subfamilii: - Subfamilia Sophoroideae, cu androceu dialistemon (cele 10 stamine sunt libere). Genul Sophora cuprinde numeroase specii lemnoase sau erbacee, cultivate pentru valoarea lor ornamentală sau meliferă. Au frunze imparipenat-compuse, florile sunt alb-gălbui, iar pe tulpini și pe ramuri nu au spini. S. japonica L. (salcâm japonez) este un arbore înalt pînă la 25 m. Această specie conține în florile sale
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
efecte vomitive și purgative putemice. Genul Genista cuprinde 75 specii arborescente, cu frunze simple. La noi mai frecventă este Genista tinctoria L. (drobiță). Genul Lupinus grupează plante cu frunze palmat-compuse și flori divers colorate, alcătuind raceme lungi. În România, se cultivă ca plante ornamentale, pentru furaj sau ca îngrâșâmânt verde. Lupinus albus L. are frunze cu 5-11 foleole, dispuse în evantai și flori albe. Se utilizează empiric ca antihelmintic, diuretic și în afecțiuni cutanate (abcese, furunculoze). Tot în această grupă sunt
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
verzi sau uscate) conțin legumină, zaharoze, amidon, grăsimi, vitamina B, având o largă utilizare ca aliment și ca furaj. Genul Phaseolus (fasolea) - frunzele sunt trifoiiate, iar tulpina poate fi volubilă sau erectă. Ph. vulgaris L. este originară din America de Sud, fiind cultivată ca plantă alimentară, furajeră și medicinală, în foarte multe soiuri. Tecile păstăilor uscate (fară semințe) sunt recomandate pentru efectul lor hipoglicemiant. Genul Medicago (lucerna) este reprezentat prin cca. 100 specii erbacee, cu frunze trifoliate și păstăi (spinoase sau nespinoase) mai
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
deoarece conțin ulei eteric cu proprietați aromatizante și tonice, vermifuge, pentru boli ale vezicei urinare și ale aparatului respirator. În semințe există o fitohemoglutinină. Formează tufișuri numite "macchia". Genul Eucalyptus are cca. 500 specii arborescente, răspândite spontan în Australia, dar cultivat în diverse țări tropicale. Are dimensiuni mari (până la 155 m, la E. amygdalina Labill.), dar frunzele sunt mici, iar fructul este o capsulă loclicidă. În frunze există uleiuri volatile cu proprietăți antiseptice, iar lemnul este foarte rezistent la acțiunea apei
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
cu disc nectarifer. Gineceul este format din două carpele concrescute, iar fructul este uscat, mericarpic, o disamară caracteristică. Singura specie cu flori unisexuate, dispuse dioic și cu frunze compuse (imparipenat-compuse) este Acer negundo L. (arțar american), care la noi este cultivat mai ales în scop ornamental. Celelalte specii ale genului Acer cresc spontan pe teritoriul românesc: A. tataricum L. (arțar tătăresc), are frunze aproape întregi, cu nervație penată; A. platanoides L. (paltin de cîmp), A. pseudoplatanus L. (paltin de munte), A
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]