14,797 matches
-
israeliților față de Yahweh”. Prin devotament față de Yahweh se înțelegea respectarea legii deuteronomice. Deoarece în regatele Israel și Iuda nu respectau acea lege, ele au fost distruse după judecata divină descrisă în cartea Deuteronomului: „Iar dacă nu vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău și nu te vei sili să împlinești toate poruncile și hotărârile Lui pe care îi le poruncesc eu astăzi, să vină asupra ta toate blestemele acestea și să te ajungă”. Din cărțile Pentateuhului, sursa deuteronomistă se conține doar în
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
în cărțile ulteioare: în Iosua, în Judecători și în cărțile Regilor. Ea apare sub forma de predici despre lege și sub forma de recapitulare concisă a Exodului și Numerelor. Se deosebește de celelalte surse prin utilizarea formulei „YHWH Eloheinu” pentru „dumnezeu”, tradus în limba română ca „Domnul Dumnezeu”. Conform estimărilor, această sursă a fost compusă cca anilor 650-621 î.e.n., adică înaintea exilului babilonian (587-539). Potrivit lui , viziunea lui Noth asupra scopurilor Deuteronomistului pune accent pe tema judecatei și scapă din vedere tema
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
de altă parte, promisiunea pa care a făcut-o Yahweh făță de David prin prorocul Natan (Samuel 2 cap. 7, reiterat în Regi 1-2) a preîntâmpinat distrugerea completă. Conform ipotezei documentare, sursa preoțească folosește titlul „Elohim” drept apelativ general de dumnezeu în perioada inițială (în primele 11 capitole din Geneză, acoperind cca 200 de ani). Primul nume specific, „El Shaddai” („Dumnezeul cel atotputernic”), a fost dezvăluit patriarhilor și utilizarea lui se limitează doar la această perioadă. Yahweh, numele personal de dumnezeu
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
reiterat în Regi 1-2) a preîntâmpinat distrugerea completă. Conform ipotezei documentare, sursa preoțească folosește titlul „Elohim” drept apelativ general de dumnezeu în perioada inițială (în primele 11 capitole din Geneză, acoperind cca 200 de ani). Primul nume specific, „El Shaddai” („Dumnezeul cel atotputernic”), a fost dezvăluit patriarhilor și utilizarea lui se limitează doar la această perioadă. Yahweh, numele personal de dumnezeu, a fost dezvăluit lui Moise și nu s-a folosit înainte de aceasta. Sursa preoțească îl descrie pe dumnezeu drept creator
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
dumnezeu în perioada inițială (în primele 11 capitole din Geneză, acoperind cca 200 de ani). Primul nume specific, „El Shaddai” („Dumnezeul cel atotputernic”), a fost dezvăluit patriarhilor și utilizarea lui se limitează doar la această perioadă. Yahweh, numele personal de dumnezeu, a fost dezvăluit lui Moise și nu s-a folosit înainte de aceasta. Sursa preoțească îl descrie pe dumnezeu drept creator al întregii lumi, pe care a considerat-o „bună” și cărei a dat binecuvântarea sa. Omenirea este creată după chipul
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
El Shaddai” („Dumnezeul cel atotputernic”), a fost dezvăluit patriarhilor și utilizarea lui se limitează doar la această perioadă. Yahweh, numele personal de dumnezeu, a fost dezvăluit lui Moise și nu s-a folosit înainte de aceasta. Sursa preoțească îl descrie pe dumnezeu drept creator al întregii lumi, pe care a considerat-o „bună” și cărei a dat binecuvântarea sa. Omenirea este creată după chipul său (sau drept reprezentarea sa), sugerând stăpânirea acesteia asupra întregii lumi. Sursa preoțească conține multe liste (în special
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
și cărei a dat binecuvântarea sa. Omenirea este creată după chipul său (sau drept reprezentarea sa), sugerând stăpânirea acesteia asupra întregii lumi. Sursa preoțească conține multe liste (în special genealogii), cifre, date calendaristice și legi. Scrierile preoțești îl prezintă pe dumnezeu ca fiind îndepărtat și neândurător. P repetă parțial textele din J și E, schimbând detalii pentru a evidenția importanța preoțimii. P cuprinde circa o cincime din Geneză, o parte substranțială din Exod și Numeri și aproape tot Leviticul. Se estimează
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
Varg Vikernes, de asemenea, l-a numit pe Adolf Hitler un luptător al Asgardsrei. Pe lângă credințele păgâne, o parte din scena BMNS se asociază cu o interpretare subiectivă a satanismului, văzând în Satan un arian antic, adversar al lui YHWH, dumnezeul evreilor și al creștinilor. această credință este caracterizată drept „satanism volkisch” sau „satanism arian”. Chraesvelgoron din The True Frost vede nazismul ca o aparență politică a satanismului și o glorificare colectivă a omului în calitate de animal social, că divinitate în loc de umanitate
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
Sfintei Treimi sub forma a trei sfere concentrice ce se întrepătrundeau - cea mai mare dar mai puțin luminoasă reprezentând esența Tatălui, sfera mijlocie esența Fiului, iar cea mică dar cea mai luminoasă sfera reprezentând Duhul Sfânt. Fiecare sferă a omniprezentului Dumnezeu se extinde în infinitul care se desfășoară în jurul esenței Divinității plasată în Cer. Datorită reputației în creștere, de-a lungul vieții sale, o serie de figuri ce au avut influență în mișcarea de renaștere a Bisericii începutului de secol 19
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
oamenii, care păcătuiau fiindcă se închinau la alți zei, dar și că meccanii erau zgârciți și că trebuie ca bogații să îi ajute pe săraci. Revelațiile au continuat, în centrul lor fiind afirmarea unui monoteism riguros , ce face referință la Dumnezeul Vechiului Testament ca fiind Allah, creatorul lumii și al oamenilor, o divinitate unică, transcendentă, atotputernică și atotprezentă, căruia omul trebuia să i se supună ("Islam"=supunere). Conform Islamului, nu există intermediari între divinitate și credincioși, ca sfinții creștini, deși în
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
lui Clovis au fost mai puțin la număr decât alemanii. În orice caz, se spune ca Clovis și-a văzut războinicii săi uciși și a simțit că lupta îi ieșea de sub mâna. Plângând, el l-a chemat în ajutor pe Dumnezeul lui Clotilde, soția lui, Dumnezeu pe care ea l-a propovăduit de când s-au căsătorit în 493. Grigorie de Tours povestește că la auzul cuvintelor din rugăciunea spusă de Clovis, alemanii au început să se retragă când s-a auzit
Bătălia de la Tolbiac () [Corola-website/Science/328397_a_329726]
-
e preferabil ca tinerii să se masturbeze decât să se dedea la „sex, droguri și rock 'n' roll”. James Dobson a afirmat: „Creștinii au păreri variate despre cum vede Dumnezeu acest comportament. Din nefericire, nu pot vorbi direct în numele lui Dumnezeu referitor la acest subiect, deoarece Cuvântul Său Sfânt, Biblia, păstrează tăcerea asupra acestui aspect.” El a mai afirmat: „Biblia nu spune nimic despre masturbare, deci nu putem ști ce gândește Dumnezeu despre aceasta. "Opinia" mea este că El nu îi
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
aproape toate confesiunile creștine (cu excepția unitarienilor, martorilor lui Iehova și mormonilor), Isus Hristos este una dintre cele trei persoane sau ipostaze ale Sfintei Treimi, celelalte două fiind Dumnezeu Tatăl și Sfântul Duh. Cele trei ipostaze ar avea aceeași substanță, cea a Dumnezeului unic, conform unor dogme care nu sunt acceptate de toți creștinii. Lipsa de relatări extrabiblice din epoca în care se pretinde că a trăit Isus Hristos, fac istoricitatea personajului nesigură pentru o minoritate de istorici. Majoritatea istoricilor care au studiat acest
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
la crucificarea lui Isus. Scrisoarea se referă la nedreptățile comise față de „trei oameni înțelepți”: uciderea lui Socrate, arderea lui Pitagora și executarea „regelui înțelept” al evreilor. Autorul explică: în toate aceste cazuri nedreptățile au rezultat în pedepse viitoare trimise de Dumnezeu celor responsabili pentru ele și că atunci când înțelepții sunt oprimați, nu doar că înțelepciunea lor va triumfa în cele din urmă, dar Dumnezeu îi pedepsește pe opresorii lor. Scrisoarea nu include teme creștine și se presupune că autorul ei era
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
cea mai mare importanță în Vede. Spre exemplu într-un pasaj din Mahabharata, brahminii(preoții hinduși) pretind că Agni ar fi Shiva. În privința lui Vishnu, acest zeu deja ocupă un loc în mitologia vedica, ocazional fiindu-i atribuită supremația că dumnezeu suprem în persoana. Faimoasa sa apariție în Bhagavadgita, sub forma lui Krishna nu face decât să îi susțină această reputație. Totuși, în epopei, cei trei zei ce ar reprezenta o singură mare entitate, nu joacă nici un rol. Abia în apendicele
Trimurti () [Corola-website/Science/327177_a_328506]
-
ultima a vieții sale , individul caută să se unească cu Dumnezeu. Aceste trei faze ale existenței, la fel ca si Trimurti, culminează prin transcenderea în Unul, susținând idea că cei trei zei ai trinității sunt în realitate Unul și același Dumnezeu. Marele filozof și sfânt Shankara (c. 788-820 C.E.) oferă încă o interpretare cosmolgică a Trimurti. În viziunea sa, Shiva reprezintă pe Nirguna Brahman(Dumnezeu fără atribute), Vishnu pe Șaguna Brahman(Dumnezeu cu atribute) iar Brahma, Mintea Universală. Astfel Brahma este
Trimurti () [Corola-website/Science/327177_a_328506]
-
sau fenomen, de aceeași natură cu Sinele suprem care este Dumnezeu, esența oricărei ființe individuale. O corespondență creștină a înțelesului termenului, care surprinde cel mai bine ceea ce sanscritul "atman" vrea să exprime, sunt cuvintele din crezul creștin: "lumină din lumină, dumnezeu adevărat din dumnezeu adevărat." În fapt acest atman individual este suportul și modalitatea prin care ființa umană se poate uni cu Dumnezeu, astfel salvarea/mântuirea(sau hindusă), nu este posibilă decât prin această cunoaștere interioară a Sinelui(atma ), care ne
Atman () [Corola-website/Science/327276_a_328605]
-
aceeași natură cu Sinele suprem care este Dumnezeu, esența oricărei ființe individuale. O corespondență creștină a înțelesului termenului, care surprinde cel mai bine ceea ce sanscritul "atman" vrea să exprime, sunt cuvintele din crezul creștin: "lumină din lumină, dumnezeu adevărat din dumnezeu adevărat." În fapt acest atman individual este suportul și modalitatea prin care ființa umană se poate uni cu Dumnezeu, astfel salvarea/mântuirea(sau hindusă), nu este posibilă decât prin această cunoaștere interioară a Sinelui(atma ), care ne face să realizăm
Atman () [Corola-website/Science/327276_a_328605]
-
prezentându-l ca pe un sfânt făcător de minuni. Dugay intervine în favoarea românului, criticându-i pe oameni că nu l-au mărturisit pe Dumnezeu. El face o adevărată critică a societății occidentale desacralizate: "„...E vina noastră, care am știut de Dumnezeul adevărat și nu l-am mărturisit. Așa cum e Dumitru, cu credința lui naivă, idolatră și vană e mai aproape de Dumnezeul adevărat decât noi toți. Și tot el are să-l vadă cel dintâi când Dumnezeul adevărat își va arăta din nou
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
au mărturisit pe Dumnezeu. El face o adevărată critică a societății occidentale desacralizate: "„...E vina noastră, care am știut de Dumnezeul adevărat și nu l-am mărturisit. Așa cum e Dumitru, cu credința lui naivă, idolatră și vană e mai aproape de Dumnezeul adevărat decât noi toți. Și tot el are să-l vadă cel dintâi când Dumnezeul adevărat își va arăta din nou fața nu în biserică, nici în universități, ci se va arăta pe neașteptate, deodată, aici între noi, poate pe stradă
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
vina noastră, care am știut de Dumnezeul adevărat și nu l-am mărturisit. Așa cum e Dumitru, cu credința lui naivă, idolatră și vană e mai aproape de Dumnezeul adevărat decât noi toți. Și tot el are să-l vadă cel dintâi când Dumnezeul adevărat își va arăta din nou fața nu în biserică, nici în universități, ci se va arăta pe neașteptate, deodată, aici între noi, poate pe stradă, poate într-un bar, dar noi nu-l vom recunoaște și nu vom mărturisi
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
afirmat că tema acestei nuvele este sfințenia. Impostorul Dugay afirmă însă că nu el este autorul miracolului proclamat de Dumitru pentru că, în concepția sa, Dumnezeu este un idol care a murit și care "„n-are nimic de-a face cu Dumnezeul adevărat, pe care-l vom întâlni într-o zi, când va voi El”". Dumitru refuză să creadă însă, cu candoare, această versiune demistificatoare, considerând-o o glumă. Nuvela este considerată de Alex. Ștefănescu „o caustică satiră la adresa universalizării prin americanizare
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
prin "„semantică, sociologie și zen”". Miracolul vindecării și întinerii soției lui Dumitru nu este însă consecința vocației de mare predicator și taumaturg a falsului doctor Martin (în realitate un impostor pe nume Dugay), ci efectul credinței necondiționate a românului în Dumnezeul cel viu care i se revelase în Biserica Mântuirii. Misterul realizării acestui miracol s-ar datora tocmai credinței necondiționate a lui Dumitru, care nu s-a îndoit deloc de vindecarea Theclei (la fel cum nici sutașul roman din Biblie nu
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
el îi dovedește deznădăjduitului fost pastor că nu și-a pierdut harul și că nu trebuie să-l renege pe Dumnezeu. În final, Dugay-Martin este răscolit de atâta bună credință, căldură, statornicie și puritate, recunoscând că Dumitru este mai aproape de Dumnezeul adevărat decât toți ceilalți. Eseistul concluzionează că nuvela este o Mărturisire de credință ortodoxă și românească, iar "„biruința lui Dumitru (relativă ce-i drept, căci pastorul tot îl socotește idolatru și naiv) e în fapt biruința Ortodoxiei, așa cum a fost
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
decât ea, care a încălcat regula împotriva adulterului. La curtea regelui George I, ea a întâlnit-o pe Louise de Kérouaille, Ducesă de Portsmouth și pe metresa regelui William al III-lea, Elizabeth Hamilton, Contesă de Orkney, și a exclamat: "Dumnezeule! Cine credea că noi cele trei târfe o să ne întâlnim aici." A murit la Bath la 26 octombrie 1717, la vârsta de 60 de ani, când rangul ei nobil s-a sfârșit. Cu Iacob al II-lea, Lady Dorchester a
Catherine Sedley, Contesă de Dorchester () [Corola-website/Science/330325_a_331654]