KorAP: Find »[drukola/base=fura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...586 587 588 ...711 >

17,773 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456

a fost gramatica ei. Era o limbă pentru masele largi, în care individul cu simțul nuanței și al proprietății cuvintelor se simțea ca în lagăr. De pe vremea când încă mai construiam viitorul luminos al patriei și-n jurul meu toți furau materiale (ba o metaforă, ba un adjectiv), m-am ales cu o spaimă latentă. Ca a acelora care stau în blocuri cu bulină roșie. Am scris acest articol deoarece, în ziua în care am dat în ziar de anunțul acela

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
navetiștii matale. Cititorul român e capricios, îți distruge o capodoperă cu niște cuvinte răutăcioase. Ca de pildă: «Talentat băiatu’, da’ se vede că n-a mers neam de neamu’ lui pe ruta Călărași!»“ Temerile directorului se dovedesc a fi întemeiate. Furat de poveste, de dramatismul mocnit al istorisirii, tânărul comite mai multe erori ceferiste, pe care șeful de birou din Minister, care a întocmit referatul, le surprinde cu mult tact. El mărturisește că a citit pe nerăsuflate romanul, că n-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
Nimeni nu mai știe cărei victorii îi sunt dedicate, mai ales că și victoriile forțelor retrograde contra forțelor democratice sunt celebrate tot prin femei pieptoase, arătând undeva cu o mână. La numai un an de la inaugurare, un țigan i-a furat statuii brațul îndreptat spre viitor și, până să se dezmeticească autoritățile, obiectul, în greutate de optzeci și patru de kilograme, cum stătea scris în hârtiile Primăriei, se găsea de-acum pe un vapor cu fier vechi care mergea în Turcia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
rău, mai ales că în toate orașele unde există monumente ale invalizilor acestea constau într-un soclu cu multe trepte, pe care e cocoțată o femeie vânjoasă, dar beteagă. După ce țiganul, care știa să demonteze mâini de bronz, i-a furat-o și pe cea stângă, Primăria s-a sesizat și i-a comandat artistului patru mâini: două de pus în locul celor furate și două de rezervă. Sculptorul și-a dat silința și, în numai trei săptămâni, cele patru mâini erau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
știa să modeleze nici jumătăți cărnoase de fund și nici picioare. Victoria era acum cam rahitică. Babele, în special, au continuat să-și facă cruci, însă nu din motive religioase. Trecând timpul și murind și țiganul care se pricepea să fure bucăți mari din monument, urmașii lui s-au mulțumit cu bucăți mici, tăiate noaptea cu bomfaierul. „Cam modernă - ziceau străinii aduși cu autocarul să vadă monumentele importante ale urbei -, dar nu e rău că-n România găsești și artă abstractă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
doarme prost și că precis nu-i din cauza arșiței. „M-oi fi tras în piept în povestea aia cu exportul de berbecuți - îl ia peste picior Costică -, și acum îți pare rău. Te-ai înțeles cu turcu’ și l-ai furat pe frate-t’.“ „Vorbești prostii“, spune Mitică. „Simt eu că acum e un sezon bun la iertări. Nu-i înghesuială și are și Ăl Bătrân vreme să vadă personal balanța cu fapte bune și fapte rele.“ „Atunci - spune Costică - ne-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
ceea ce înseamnă că, la modul relativ, toate casele de chirpici se vor scufunda cu două palme și vor deveni bordeie. Oamenii însă nu sunt proști. Sărăcia i-a învățat să găsească soluții în cele mai disperate situații. Acum, bunăoară, au furat borduri. O soluție, e drept, relativă, dar dacă primăria intră la ambiție și aduce în neștire alte și alte borduri, poate să devină soluția absolută. Problema a ajuns la fabrica de borduri, unde patronul a venit cu o rezolvare de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
ajuns la fabrica de borduri, unde patronul a venit cu o rezolvare de bun-simț: decât să pună poliția pe drumuri, mai simplu e să-i vândă primăriei un alt rând de borduri. Ideea nu era deloc rea. Proverbul cu cine fură azi un ou mâine fură un bou e valabil la fermele de păsări și în șeptel, dar proverbe cu borduri nu există. Fură omul o dată, fură de două ori și obosește. Sau începe să-i fie rușine, mai ales că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
unde patronul a venit cu o rezolvare de bun-simț: decât să pună poliția pe drumuri, mai simplu e să-i vândă primăriei un alt rând de borduri. Ideea nu era deloc rea. Proverbul cu cine fură azi un ou mâine fură un bou e valabil la fermele de păsări și în șeptel, dar proverbe cu borduri nu există. Fură omul o dată, fură de două ori și obosește. Sau începe să-i fie rușine, mai ales că pe străzile Atmosferei, Norocului, Depozitului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
să-i vândă primăriei un alt rând de borduri. Ideea nu era deloc rea. Proverbul cu cine fură azi un ou mâine fură un bou e valabil la fermele de păsări și în șeptel, dar proverbe cu borduri nu există. Fură omul o dată, fură de două ori și obosește. Sau începe să-i fie rușine, mai ales că pe străzile Atmosferei, Norocului, Depozitului Central, Crabului și Lupilor, de când s-au anunțat ploi și inundații în toată țara, oamenii n-au ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
primăriei un alt rând de borduri. Ideea nu era deloc rea. Proverbul cu cine fură azi un ou mâine fură un bou e valabil la fermele de păsări și în șeptel, dar proverbe cu borduri nu există. Fură omul o dată, fură de două ori și obosește. Sau începe să-i fie rușine, mai ales că pe străzile Atmosferei, Norocului, Depozitului Central, Crabului și Lupilor, de când s-au anunțat ploi și inundații în toată țara, oamenii n-au ce face cu bordurile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
pe străzile Atmosferei, Norocului, Depozitului Central, Crabului și Lupilor, de când s-au anunțat ploi și inundații în toată țara, oamenii n-au ce face cu bordurile. Cu toate acestea - și, s-ar putea spune, contra oricărei așteptări -, bordurile au fost furate de cinci ori la rând. Seara, strada e plină cu piramide de borduri, pe când dimineața, dacă mai vezi ici-colo câte o grămăjoară. Numai până la ora nouă însă. La a cincea dispariție, s-au sesizat toate organele și strada s-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
șeful, i-a zis gaborului: „Lăsați-l, bre, pe ăsta micu’, că abia a început și el să se simtă bine“. Ca martor, așa a zis și Andrei C. la proces: „Ne simțeam bine“. „Dar știai că era marfă de furat?“, a insistat judecătorul, iar Andrei C. îl asculta și simțea că pe dinăuntru moare de râs. „Adică - ar fi vrut să spună Andrei C. - era mai bine acasă, cu mătăniile, cu pereții unui apartament infect nezugrăviți de douăzeci de ani

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
mult mai jos. Oase afumate În iarna lui 1997, un rebusist bătrân mi-a vândut un pont, în felul vicios camaraderesc în care se ajută pușcăriașii când unul dintre ei e lăsat la vatră ca să se apuce din nou de furat: mă admira mult un gestionar de la abatorul din Titu. Pe moment, am avut o problemă de conștiință. La vremea aceea, problemele de conștiință, mai ales când era vorba despre procurat carne, brânză și cafea, durau mai puțin decât un orgasm

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
ideile pe care nu le-am însemnat în carnet chiar în clipa când mi-au săgetat mintea la scriitori din Japonia, Insulele Maldive, Rusia, Venezuela și Alaska. Bravo lor că au avut pixul și carnetul cu ei! Mi le-au furat prin telepatie, de la distanță! Prudent, am apucat ideea de coadă și am întrebat mai mulți cetățeni care frecau menta în parc dacă îmi pot împrumuta un pix. Ce poți să faci cu un pix, decât să scrii? Cu toate acestea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
o universitate din California au dovezi științifice că, atunci când ai mațul plin, ai viziuni maro și că, dimpotrivă, dacă ai mațul gol și ești flămând de câteva zile, totul începe să bată-n verde. Romuluși și Remuși După 1990, se fură în draci Romuluși și Remuși. Singura soluție e să-i păstrezi sub inventar la primărie, iar când vin turiștii japonezi, să-i fixezi cu șuruburi, la locul lor, sub lupoaică. Englezilor nu le pasă, că au destui, francezilor nici atât, că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
tot ce scrie în contract, cer banii înapoi. Scrie „Ora 12 și 15 minute, Vizită organizată la Monumentul Lupoaicei Capitoline cu Romulus și Remus“, asta trebuie să vadă, nici lupoaică fără sugari, nici sugari fără lupoaică. Într-un timp, se fura și lupoaica. „Am sugarii, mi-ajunge - a spus domnul casier Huțupan, care-i ținea încuiați în seiful cu valută -, lupoaica s-o ia cine nu-i însurat!“ Domnul Huțupan avea dreptate. Una-două, descuie seiful, una-două încuie seiful și fă-le

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
bănci, la treburi. Odată, i-a uitat la Albina, iar când s-a întors să-i ia, dispăruseră. Există probabil o lege, un principiu, un fenomen sau ceva de genul ăsta. Fie că are, fie că n-are nevoie, românul fură. „Domnii mei - s-a enervat primarul când șeful biroului cadastru a refuzat să ia lupoaica pe lista de bunuri care nu se casează -, hai să turnăm dracului o sută de copii perfecte și terminăm bâlciul. Să vedem, cât o să se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
mei - s-a enervat primarul când șeful biroului cadastru a refuzat să ia lupoaica pe lista de bunuri care nu se casează -, hai să turnăm dracului o sută de copii perfecte și terminăm bâlciul. Să vedem, cât o să se mai fure?!“ Logic ar fi fost ca acei cetățeni care nu se puteau abține să mai fure câțiva Romuluși și Remuși și să se plictisească. Mai ales că nici nu aveai ce face cu ei. Numai că, de îndată ce au sosit replicile la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
lista de bunuri care nu se casează -, hai să turnăm dracului o sută de copii perfecte și terminăm bâlciul. Să vedem, cât o să se mai fure?!“ Logic ar fi fost ca acei cetățeni care nu se puteau abține să mai fure câțiva Romuluși și Remuși și să se plictisească. Mai ales că nici nu aveai ce face cu ei. Numai că, de îndată ce au sosit replicile la primărie, funcționarii le-au furat pe toate. Și iar a rămas lupoaica fără gemeni. De

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
ca acei cetățeni care nu se puteau abține să mai fure câțiva Romuluși și Remuși și să se plictisească. Mai ales că nici nu aveai ce face cu ei. Numai că, de îndată ce au sosit replicile la primărie, funcționarii le-au furat pe toate. Și iar a rămas lupoaica fără gemeni. De fapt, doar cu gemenii de la Huțupan, care tocmai plecase în concediu. Printr-un noroc, arabul care turnase cele o sută de perechi în bronz avea dreptul de a turna și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
asiaticii: „Oho, Unu, A-a-a, e-e-e, i-i-i, o-o-o, u-u-u!“, și se repezeau la ambulanți să cumpere sugari turnați în forme de silicon. La un moment dat, arabul s-a supărat și a oprit producția. Îl furau angajații și vindeau Romulușii și Remușii la prețuri mici, pe sub mână. „Halal popor“, a spus cu dispreț arabul când și-a mutat afacerea în Bulgaria. Dar n-avea dreptate, fiindcă Traiani și Decebali nu s-au furat niciodată. Și, slavă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
oprit producția. Îl furau angajații și vindeau Romulușii și Remușii la prețuri mici, pe sub mână. „Halal popor“, a spus cu dispreț arabul când și-a mutat afacerea în Bulgaria. Dar n-avea dreptate, fiindcă Traiani și Decebali nu s-au furat niciodată. Și, slavă Domnului, stau la îndemână în parcul din spatele primăriei. De ce se fură Romuluși și Remuși, iar Traiani și Decebali nu, e un mister. O explicație ar fi totuși. A dat-o chiar domnul Huțupan: „Nu se fură că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
au furat niciodată. Și, slavă Domnului, stau la îndemână în parcul din spatele primăriei. De ce se fură Romuluși și Remuși, iar Traiani și Decebali nu, e un mister. O explicație ar fi totuși. A dat-o chiar domnul Huțupan: „Nu se fură că nu-s cu lupoaică“. Românul nu fură, românul descompletează. Însă nici domnul Huțupan nu cunoaște, în toate ascunzișurile ei, firea națională, dovadă că, într-o noapte, a dispărut și Traian. Faptul că a fost găsit repede în curtea unui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
îndemână în parcul din spatele primăriei. De ce se fură Romuluși și Remuși, iar Traiani și Decebali nu, e un mister. O explicație ar fi totuși. A dat-o chiar domnul Huțupan: „Nu se fură că nu-s cu lupoaică“. Românul nu fură, românul descompletează. Însă nici domnul Huțupan nu cunoaște, în toate ascunzișurile ei, firea națională, dovadă că, într-o noapte, a dispărut și Traian. Faptul că a fost găsit repede în curtea unui consilier, în rând cu niște pitici aduși din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]