27,810 matches
-
instanță de judecată, iar suspendarea contractului de muncă se întemeiază pe conflictul de interese care determină angajatorul să-și protejeze activitatea, iar nu pe prezumția de vinovăție. 3. Critică de neconstituționalitate a prevederilor art. 53 alin. (1) este nefondată, întrucat legiuitorul a stabilit perioadă în care angajatorul este obligat să dea angajatului indemnizația prevăzută, aceasta fiind "pe durata întreruperii temporare a activității". Legiuitorul a enunțat generic perioadă, întrucat durată întreruperii poate fi diferită în funcție de situațiile concrete. Măsură stabilită de prevederea legală
DECIZIE nr. 24 din 22 ianuarie 2003 asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. d), art. 52 alin. (1) lit. c), art. 53 alin. (1), art. 69, 70, 71, 129, 164 şi 223 din Codul muncii, adoptat de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 9 decembrie 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147597_a_148926]
-
nu pe prezumția de vinovăție. 3. Critică de neconstituționalitate a prevederilor art. 53 alin. (1) este nefondată, întrucat legiuitorul a stabilit perioadă în care angajatorul este obligat să dea angajatului indemnizația prevăzută, aceasta fiind "pe durata întreruperii temporare a activității". Legiuitorul a enunțat generic perioadă, întrucat durată întreruperii poate fi diferită în funcție de situațiile concrete. Măsură stabilită de prevederea legală criticată este una de protecție atât pentru salariat, prin plata drepturilor salariale de cel putin 75% din salariul de bază, cât și
DECIZIE nr. 24 din 22 ianuarie 2003 asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. d), art. 52 alin. (1) lit. c), art. 53 alin. (1), art. 69, 70, 71, 129, 164 şi 223 din Codul muncii, adoptat de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 9 decembrie 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147597_a_148926]
-
din sesizare conform căreia dispozițiile cuprinse la art. 69, 70 și 71 din Codul muncii contravin art. 134 alin. (1) și (2) din Constituție este nefondată, deoarece "unul din factorii de productie îl reprezintă însăși forță de muncă pe care legiuitorul a vrut să o protejeze în vederea evitării arbitrariului în procesul de producție". 5. Critică ce vizează art. 129 din Codul muncii este, de asemenea, nefondată. În acest sens se arată că unul dintre elementele esențiale ale contractului individual de muncă
DECIZIE nr. 24 din 22 ianuarie 2003 asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. d), art. 52 alin. (1) lit. c), art. 53 alin. (1), art. 69, 70, 71, 129, 164 şi 223 din Codul muncii, adoptat de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 9 decembrie 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147597_a_148926]
-
prin normarea muncii și exprimată prin norme de producție, de timp, sarcini de serviciu sau atribuții concrete. Întrucât normele de muncă, ca elemente constitutive, implicite, ale contractului de muncă, țin atât de obligațiile angajatorului, cât și de cele ale salariatului, legiuitorul a stabilit prin art. 129 "o balanța între drepturile și obligațiile celor două părți ale contractului. De altfel, contractul colectiv de muncă la nivel național prevede că normele de muncă se elaborează de către patroni cu acordul organizațiilor sindicale". În situația
DECIZIE nr. 24 din 22 ianuarie 2003 asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. d), art. 52 alin. (1) lit. c), art. 53 alin. (1), art. 69, 70, 71, 129, 164 şi 223 din Codul muncii, adoptat de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 9 decembrie 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147597_a_148926]
-
vedere al Guvernului, transmis cu Adresa nr. 5/14.424/A.N. din 9 ianuarie 2003, se arătă următoarele: 1. Critică de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 40 alin. (2) lit. d) din Codul muncii este nefondată. La formularea acestor prevederi legiuitorul a avut în vedere "cerințele economiei de piață, care au creat responsabilități atât în sarcina salariatului, cât și a angajatorului, în raport cu situația economică și financiară a unității." Astfel, obligația angajatorului de a informa salariații în legătură cu starea economică și financiară a
DECIZIE nr. 24 din 22 ianuarie 2003 asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. d), art. 52 alin. (1) lit. c), art. 53 alin. (1), art. 69, 70, 71, 129, 164 şi 223 din Codul muncii, adoptat de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 9 decembrie 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147597_a_148926]
-
Constituție, ele întemeindu-se pe prevederile art. 38 alin. (5) din Legea fundamentală. În opinia Guvernului "normele de muncă sunt elemente constitutive implicite ale contractului de muncă, ele ținând atât de obligațiile angajatorului, cât și ale salariatului," ceea ce a determinat legiuitorul să stabilească, prin prevederile art. 129 din legea criticată, un echilibru între drepturile și obligațiile celor două părți ale contractului. În același sens sunt și prevederile: art. 20 alin. (2) și art. 21 alin. (2) din Contractul colectiv de muncă
DECIZIE nr. 24 din 22 ianuarie 2003 asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. d), art. 52 alin. (1) lit. c), art. 53 alin. (1), art. 69, 70, 71, 129, 164 şi 223 din Codul muncii, adoptat de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 9 decembrie 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147597_a_148926]
-
fi fost decedați la acea dată, sumele de bani cuvenite cu titlu de compensație nu ar intra în masă succesorala la data deschiderii succesiunii, "ci ar urma să-i întregească cuantumul valoric de la data intrării în vigoare a legii. Or, legiuitorul nu putea să se substituie voinței decuiusului, stabilind o vocație succesorala specială pentru moștenitorii testamentari ai acestuia". De altfel, măi apreciază Guvernul faptul că de măsurile compensatorii beneficiază numai foștii proprietari și moștenitorii legali ai acestora reprezintă opțiunea legiuitorului. Avocatul
DECIZIE nr. 312 din 19 noiembrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147651_a_148980]
-
Or, legiuitorul nu putea să se substituie voinței decuiusului, stabilind o vocație succesorala specială pentru moștenitorii testamentari ai acestuia". De altfel, măi apreciază Guvernul faptul că de măsurile compensatorii beneficiază numai foștii proprietari și moștenitorii legali ai acestora reprezintă opțiunea legiuitorului. Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, susține că dispozițiile criticate sunt constituționale. Critică referitoare la încălcarea principiului egalității este nefondată, deoarece acesta nu exclude posibilitatea ca legiuitorul să adopte soluții diferite pentru situații distincte. "Or, chiar legea civilă instituie
DECIZIE nr. 312 din 19 noiembrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147651_a_148980]
-
compensatorii beneficiază numai foștii proprietari și moștenitorii legali ai acestora reprezintă opțiunea legiuitorului. Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, susține că dispozițiile criticate sunt constituționale. Critică referitoare la încălcarea principiului egalității este nefondată, deoarece acesta nu exclude posibilitatea ca legiuitorul să adopte soluții diferite pentru situații distincte. "Or, chiar legea civilă instituie un regim special, de protecție pentru moștenitorii legali, în raport cu cei testamentari." Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de
DECIZIE nr. 312 din 19 noiembrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147651_a_148980]
-
despăgubirea românilor ce părăsesc bunurile lor situate în teritoriile transferate Bulgariei". Din aceste dispoziții rezultă că persoanele române care au părăsit Bulgaria, în virtutea acestui acord, au devenit creditori ai statului român. Această calitate a fost avută în vedere și de legiuitorul actual care, la art. 1 alin. (1) din legea criticată, stabilește întinderea dreptului la compensație, în raport de compensațiile sau despăgubirile anterioare acordate, în tot sau în parte, celor prejudiciați. Așa fiind, se reține că dreptul de creanța a intrat
DECIZIE nr. 312 din 19 noiembrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147651_a_148980]
-
au înscris la pensie după această dată. Solicitarea autorului excepției, în sensul de a se institui un tratament egal pentru toți pensionarii, indiferent de legislația în baza căreia li s-au stabilit drepturile de pensie, este contrară principiului neretroactivității legii. Legiuitorul este în drept să elaboreze noi acte normative ori să le modifice pe cele existente, prevăzând condiții de acordare a drepturilor și moduri diferite de calcul al acestora, dar numai pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a noilor reglementări. Legislația
DECIZIE nr. 328 din 26 noiembrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/2000 , precum şi ale Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 , ambele pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147683_a_149012]
-
apreciază că textele de lege criticate nu constituie o restrângere a exercițiului unor drepturi, în sensul art. 49 din Constituție. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că "în concepția legiuitorului avocatură este un serviciu public, care este organizat și funcționează pe baza unei legi speciale [...]. Această opțiune a legiuitorului nu poate fi considerată neconstituțională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei asistențe juridice calificate, iar normele în baza
DECIZIE nr. 301 din 12 noiembrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147848_a_149177]
-
Constituție. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că "în concepția legiuitorului avocatură este un serviciu public, care este organizat și funcționează pe baza unei legi speciale [...]. Această opțiune a legiuitorului nu poate fi considerată neconstituțională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei asistențe juridice calificate, iar normele în baza cărora funcționează nu contravin principiilor constituționale. Faptul că profesia de avocat este condiționată de satisfacerea anumitor cerințe, în special
DECIZIE nr. 301 din 12 noiembrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147848_a_149177]
-
8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a statuat ca liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție. S-a considerat ca legiuitorul are competența exclusiva de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor de judecată. Dispozițiile art. 720^8 din Codul de procedură civilă nu au semnificatia violarii principiului constituțional al egalității în drepturi. Principiul egalității în drepturi presupune recunoașterea
DECIZIE nr. 16 din 21 ianuarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720^8 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147863_a_149192]
-
în competența Curții Constituționale controlul aplicării dispozițiilor din cuprinsul unei legi sub raportul corelării cu dispozițiile altei legi, ci numai constatarea dacă aceste dispoziții sunt în concordanță cu prevederile Constituției". Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucat "legiuitorul, când a statuat căile de atac care trebuie urmate în situația aplicării celor două categorii de sancțiuni, a avut în vedere gravitatea acestora". Prin urmare, se arătă în continuare, "legiuitorul nu numai că nu a făcut o discriminare între cele
DECIZIE nr. 350 din 10 decembrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 şi 95 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147941_a_149270]
-
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucat "legiuitorul, când a statuat căile de atac care trebuie urmate în situația aplicării celor două categorii de sancțiuni, a avut în vedere gravitatea acestora". Prin urmare, se arătă în continuare, "legiuitorul nu numai că nu a făcut o discriminare între cele două categorii de funcționari publici dar, în funcție de gravitatea sancțiunilor aplicate, a creat posibilitatea acestora să se adreseze, în primă instanță, organelor competențe arătate". În ceea ce privește destituirea din funcție, aceasta are consecințe
DECIZIE nr. 350 din 10 decembrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 şi 95 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147941_a_149270]
-
acestea. Totodată faptul că art. 194 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare, prevede că prestațiile de asigurări sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem reprezintă voința legiuitorului, care a înțeles că persoanele care nu se află în asemenea situații să beneficieze de alte reglementări legale, în speță, de cele cuprinse în Legea nr. 164/2001 . Or, așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale
DECIZIE nr. 355 din 10 decembrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41, 167^1 şi 194 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147942_a_149271]
-
legea criticată, în virtutea principiului pacta sunt servanda, să stabilească acordarea unor despăgubiri echitabile cetățenilor români prejudiciați în urmă aplicării tratatului menționat, iar nu acordarea unor compensații limitate. Aceste dispoziții sunt discriminatorii în raport cu alte acte normative, prin care, în situații similare, legiuitorul a stabilit repararea echitabilă a unor prejudicii suferite de alte categorii de persoane persecutate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile tratatului menționat nu sunt prevalente față de legislația internă, deoarece acesta stabilește raporturile
DECIZIE nr. 313 din 19 noiembrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147970_a_149299]
-
raporturile statului român cu cetățenii săi. Statul român și-a asumat prin tratat obligația de despăgubire a cetățenilor săi, însă nu și cuantumul despăgubirilor. Prevederile art. 2 alin. (2) din legea criticată nu încalcă dispozițiile art. 107 din Constituție, deoarece legiuitorul nu a împuternicit Guvernul să ia alte măsuri decât unele organizatorice. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 28 februarie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 870/ CĂ/2001, Tribunalul București - Secția a V-a
DECIZIE nr. 313 din 19 noiembrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147970_a_149299]
-
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, ca "Limitarea întinderii reparațiilor are în vedere [...] posibilitățile economice și financiare existente în raport cu alte necesități și priorități economice și sociale, în a caror evaluare și satisfacere legiuitorul este suveran [...]. Referitor la reparația în ipoteza privării de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului [...] a stabilit, pe de o parte, că dreptul la indemnizare trebuie să aibă un cuantum rezonabil, iar pe de altă parte ca metodă de evaluare
DECIZIE nr. 313 din 19 noiembrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147970_a_149299]
-
În încheierea prin care a sesizat Curtea Constituțională, instanța de judecată a formulat opinia că excepția de neconstituționalitate este nefondată, întrucat prin instituirea obligației paratului care locuiește în străinătate de a-și alege domiciliul în România pentru comunicarea actelor procedurale, legiuitorul nu încalcă dreptul la apărare și nici nu creează un regim discriminatoriu cetățenilor români aflați în străinătate. Prin dispoziția legală criticată se dă eficientă principiului celerității soluționării cauzei și se înlătura posibilitatea exercitării abuzive a drepturilor procesuale, fără ca prin această
DECIZIE nr. 62 din 11 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148003_a_149332]
-
arătă, în esență, că accesul la justiție nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, inclusiv reglementarea căilor ordinare și extraordinare de atac, este de competența legiuitorului. În acest sens, se menționează, printre altele, Decizia Curții Constituționale nr. 38 din 26 februarie 1998. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și
DECIZIE nr. 332 din 3 decembrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (4) din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicată, modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 72/2001. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148007_a_149336]
-
nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat că "liberul acces la justiție presupune și accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția", iar "instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului", soluție ce decurge din dispozițiile art. 125 alin. (3), potrivit cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", precum și cele ale art. 128, în conformitate cu care, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac
DECIZIE nr. 332 din 3 decembrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (4) din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicată, modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 72/2001. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148007_a_149336]
-
cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", precum și cele ale art. 128, în conformitate cu care, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". S-a reținut că, "pe cale de consecință, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădita a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și modalitățile instituite
DECIZIE nr. 332 din 3 decembrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (4) din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicată, modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 72/2001. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148007_a_149336]
-
textul de lege criticat consacră importantă întâmpinării în cadrul procesului civil. Acest act procedural, prin intermediul căruia paratul răspunde la pretențiile formulate de reclamant, precizându-și apărările sale, este destinat, în primul rând, să asigure un echilibru în situația juridică a părților. Legiuitorul a considerat că este firesc ca părțile să cunoască de la inceput pretențiile și apărările lor, precum și mijloacele de probă, ceea ce este de natură să asigure "egalitatea de arme", prevăzută de art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului
DECIZIE nr. 17 din 21 ianuarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148005_a_149334]