KorAP: Find »[drukola/base=omorî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...586 587 588 ...662 >

16,540 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

dată. Și vedeți ce știu oamenii de aici despre Afif Aweida. Mi s-a spus că are veri în Betleem. Vorbiți cu ei. Acest om a fost ales la întâmplare sau există un motiv pentru care niște fanatici israelieni au omorât un zarzavagiu? Ar mai fi ceva? — Da. Vreau să știu ce pune la cale americanca, Costello. Mi-a pus multe întrebări despre Ahmed Nour. Sunt cel puțin trei crime misterioase aici, prieteni. Dacă nu înțelegem ce se întâmplă, vor fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
unui Templu Evreu. — Dar atacurile astea? Nu au nici un sens. De ce ar ataca palestinienii un centru de vizitare din nord? De ce să o facă noaptea, când nu e nimeni acolo? Dacă vrei să dai peste cap negocierile, fă-o ziua! Omoară mulți oameni! — Doar dacă e un avertisment. Dar ar fi un avertisment. Înainte, de câte ori au vrut să trimită un mesaj, așa au făcut-o. —Al-Shafi a negat orice responsabilitate legată de asta, spuse Tal. —Bineînțeles, dar Hamas? Și ei. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
din serviciile de informații ale armatei sunt singurele persoane, în afară de mine și de dumneavoastră, care au acces la informațiile legate de supravegherile noastre. — E o nebunie. Ce, crezi că Yossi Ben-Ari ar putea să coordoneze o operațiune separată? Și să omoare arabul ăsta din piață? Dacă oamenii lui ar fi ascultat noaptea trecută, ar fi aflat numele. — De ce ar face-o? Nu știu de ce ar alege exact acest om. Ar trebui să știm despre ce e vorba în toată afacerea Guttman

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
senzația limbii în ureche și a mâinii dintre picioare. Pielea ei, carnea ei își aminteau aceste batjocuri cu o perfectă acuratețe. Maggie abia începuse să-și revină, să se convingă că putea fi mult mai rău, că puteau s-o omoare, când i se întinse o mână. Era a unei femei care se uita la ea, cu o figură ce părea expresia pură a grijii și uimirii. Trecu ceva timp până când trăsăturile i se destinseră. —Sunteți doamna din America. De la casa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
vor muri mulți alți oameni dacă nu ne dăm seama ce se petrece. Aweida deveni palid. — Continuați. —L-ați cunoscut pe Shimon Guttman? Din nou, Aweida păru agitat. —Numele mi-e cunoscut, da. A fost faimos în Israel. A fost omorât sâmbătă. Maggie îi cercetă chipul. Văzu aceeași nervozitate pe care o surprinsese cu o clipă înainte, când îi pomenise de biroul din spate. Începu să se lămurească. Domnule Afif, începu ea, aplecându-se în față. Nu sunt polițistă. Nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
părintele Riordan. Dar acum le înțelegea. Din fericire, Uri nu a întrebat-o cum se simțea, ci doar ce a aflat. Îi povesti despre adevăratul Afif Aweida, negustorul de antichități furate, care trăia în timp ce vărul lui, vânzătorul de fructe, fusese omorât. Ascultând-o, Uri schița un zâmbet trist, amar. —Ce e? — Nimic, doar că s-a mai întâmplat asta înainte. Nu mie, unor colegi de-ai mei. —Ce anume? — Un caz foarte grav de confuzie de identitate. S-a petrecut în timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
pe cel pe care îl credeau a fi șeful Hezbollahului. Era o lovitură importantă pentru securitatea israeliană. Exista o singură problemă. Nu era decât un proprietar de magazin din Beirut. Același nume. Persoane diferite. Crezi că securitatea israeliană l-a omorât pe Afif Aweida? — Nu asta vreau să spun. Ci doar că astfel de greșeli stupide se pot întâmpla. Oricine ar fi putut cădea în capcana asta. Mergeau pe strada Shlomzion Ha’Malka spre mașina lui. Ea voise să urce până în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
opri în cele din urmă. —Ascultă, Maggie. Nu mă poți lăsa baltă acum. Doar pentru că lucrurile devin înspăimântătoare. —De tine mi-e frică, Uri. —De mine? Ești nebună? —De fiecare dată când am descoperit un nume, persoana respectivă a fost omorâtă. Mai întâi Aweida și acum Kishon. Și știu că nu eu i-am omorât. — Deci crezi că eu am făcut-o? —Păi, ești singurul care știa ce știam și eu. Uri scutura din cap, nevenindu-i să creadă, cu ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
pentru că lucrurile devin înspăimântătoare. —De tine mi-e frică, Uri. —De mine? Ești nebună? —De fiecare dată când am descoperit un nume, persoana respectivă a fost omorâtă. Mai întâi Aweida și acum Kishon. Și știu că nu eu i-am omorât. — Deci crezi că eu am făcut-o? —Păi, ești singurul care știa ce știam și eu. Uri scutura din cap, nevenindu-i să creadă, cu ochii pironiți în poală, cu motorul încă mergând. —E o nebunie, Maggie. Cum aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
șosea pe cineva în Elveția, când eram aici? —Ai fi putut să pui pe cineva. Nu știam că e în Elveția! Încerca să se adune. —Ascultă, vreau doar să aflu ce s-a întâmplat cu părinții mei. Cineva mi-a omorât mama, Maggie. Sunt sigur de asta. Și vreau să aflu cine a făcut-o. Asta-i tot. Simțea că îi scade neliniștea, ca și cum i s-ar fi domolit sângele în vine. Dar ai fi putut să transmiți serviciilor de informații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
canalie cinică și bătrână ca mine poate vedea asta. Avem șansa de-a face ce e bine și de-a câștiga o tonă de voturi făcând asta. Și, crede-mă, să oprim luptele dintre evrei și arabi după ce s-au omorât între ei atâta vreme ar fi un lucru bun. Le suntem datori cu o reușită. Făcu o pauză, pentru a se asigura că predica lui și-a atins ținta. Deci, cum stăm? Maggie bătu câmpii o vreme, invocând unele progrese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
niște palestinieni, sunt sigur de asta, vor depune eforturi imense pentru ca acest document să vadă lumina zilei. Vor da crezare evidenței: dacă testamentul lui Avraam va fi făcut public, va slăbi legitimitatea pretențiilor palestiniene asupra Ierusalimului. Astfel de oameni vor omorî și se vor lăsa omorâți pentru a împiedica textul antic să devină cunoscut tuturor. Probabil au început deja. Mai există și altă perspectivă. Dacă această tăbliță iese la iveală și le dă sioniștilor tot ce vor, atunci cu siguranță nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
asta, vor depune eforturi imense pentru ca acest document să vadă lumina zilei. Vor da crezare evidenței: dacă testamentul lui Avraam va fi făcut public, va slăbi legitimitatea pretențiilor palestiniene asupra Ierusalimului. Astfel de oameni vor omorî și se vor lăsa omorâți pentru a împiedica textul antic să devină cunoscut tuturor. Probabil au început deja. Mai există și altă perspectivă. Dacă această tăbliță iese la iveală și le dă sioniștilor tot ce vor, atunci cu siguranță nu vor fi de acord cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
trase înapoi în scaun. —Ascultă, și eu sunt nervoasă. Dar singura modalitate de a-i găsi pe acești oameni e să ne păstrăm calmul. Dacă izbucnim acum, ei câștigă. Se opri și se uită la ea. Oamenii care ți-au omorât mama vor câștiga. Se așeză încet în scaunul lui, exact când chelnerul le aducea două farfurii cu sendvișuri. Maggie era bucuroasă de diversiune. —Ascultă, începu imediat ce se asigură că Uri nu o va lua de la capăt. Știi ce nu înțeleg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
cu sendvișuri. Maggie era bucuroasă de diversiune. —Ascultă, începu imediat ce se asigură că Uri nu o va lua de la capăt. Știi ce nu înțeleg eu? întrebă. De ce ne urmăresc fără să lovească. De ce nu ne elimină pur și simplu. Îi omoară pe toți ceilalți. Uri mestecă o vreme, ca și cum ar fi încercat să-și înghită furia. Vorbi în cele din urmă, făcând eforturi evidente să pară mai relaxat decât era. —Din experiența mea de fost ofițer de securitate în Forțele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
să lovească, nu poate însemna decât un singur lucru din două. —OK. Fie e prea riscant să elimine ținta. Asta te-ar implica pe tine. Dacă palestinienii sunt cei care ne urmăresc, ultimul lucru de care au nevoie e să omoare un oficial american. Mai ales dacă e vorba de o femeie foarte atrăgătoare. Maggie plecă privirea, neștiind cum trebuia să reacționeze. Diplomații între două vârste o flatau adesea, iar ea le răspundea cu o falsă modestie de modă veche. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
acest compliment, spre deosebire de celelalte, însemna ceva pentru ea. —Imaginează-ți cum ar reacționa publicul american dacă ți s-ar arăta fața douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru la știrile de pe cablu, ce ar crede despre arabii cei răi care te-au omorât. —Bine, am prins ideea. Maggie păstrase în adâncul ei destul din fata de la mănăstire ca să aibă superstiții în privința provocării destinului. Același lucru e valabil și în cazul israelienilor. Chiar mai rău pentru ei dintr-un anumit punct de vedere, spuse Uri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
rău pentru ei dintr-un anumit punct de vedere, spuse Uri, destinzându-se treptat, ajutat și de scotch. —A-i spiona pe americani e un lucru suficient de rău și am făcut asta de vreo două ori. Dar să-i omorâm? Nu e o idee bună. Ți-ai păstrat cetățenia irlandeză? — Da, nu am renunțat niciodată la ea. —E o luptă serioasă și cu europenii atunci. Dacă te-ar omorî. Care e cealaltă posibilitate? Ai spus că sunt două. A, celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
și am făcut asta de vreo două ori. Dar să-i omorâm? Nu e o idee bună. Ți-ai păstrat cetățenia irlandeză? — Da, nu am renunțat niciodată la ea. —E o luptă serioasă și cu europenii atunci. Dacă te-ar omorî. Care e cealaltă posibilitate? Ai spus că sunt două. A, celălalt caz în care urmărești, dar nu lovești e când vrei să ții subiectul în viață. Să te conducă la ceva. Maggie luă o înghițitură din băutură, lăsând un cub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
o lase în viață atâta timp cât le va fi utilă. Dar oamenii care m-au atacat astăzi mi-au spus să-mi văd de treabă, să nu mă bag. —Știu, spuse Uri. Deci poate se află în prima categorie. Nu te omoară pentru simplul fapt că ar fi un deranj prea mare s-o facă. —Sau poate că ne urmăresc mai multe grupuri. Mă urmăresc. Din motive diferite. Poate. După cum am spus de un milion de ori, țara asta, toată zona asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
ușă, îl întrebă unde avea de gând să doarmă. Părea să nu se fi gândit la asta până în acel moment. — Păi, apartamentul meu e urmărit. La fel și casa părinților mei. Se pare că singurul motiv pentru care nu te omoară e că ești cu mine, spuse Maggie zâmbindu-i. — Păi, atunci ar fi bine să rămân cu tine. Capitolul 43 Ierusalim, joi, 10.25 p.m. Știa că ar fi trebuit să spună nu, că ar fi trebuit să insiste ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Vor pătrunde acolo înaintea noastră. —Cine? Capetele de iepure, cine or fi fost. — Nu crezi că au fost respinse de insulă ca și tine? — Uri, ăștia sunt oameni care ne pot asculta conversațiile, pot intra în calculatoarele noastre, îi pot omorî pe Kishon și pe Aweida chiar în secunda în care le pomenim numele. Ceva îmi spune că nu vor avea prea mare bătaie de cap cu mica încifrare pe care a pus-o tatăl tău pe insula aia. La urma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
liberi să acționeze... —OK... Fugi imediat. —Marwan! Întoarce-te. Spune-le că sunt liberi să acționeze doar dacă prin acțiunea lor pun mâna pe tăbliță sau descoperă, în mod sigur, locul în care se află. Nu are sens să-i omorâm pe cei doi, pe Guttman și pe americancă, dacă nu găsim tăblița. Ai înțeles? — Am înțeles, Salim. —Vorbesc serios, Marwan. Și trase din nou piedica pistolului ca să nu existe nici un dubiu. Capitolul 50 Ierusalim, vineri, 4.14 a.m. Se plimba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Uri, ce s-a întâmplat? Nu știu, dar am auzit ceva. S-ar putea să fie o mașină. Trebuie să ieșim. Da, dar mai întâi trebuie să-ți dai seama... —Maggie, dacă sunt pe urmele noastre, ar putea să ne omoare. —Spune-mi doar ce înseamnă asta! —Pentru Dumnezeu, Maggie, nu avem timp. — Uri, nu plec de-aici până nu rezolvi asta. Scuturând din cap, se îndreptă cu pași mari spre calculator, se aplecă pentru a se uita la textul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
o mână apucând-o și trăgând-o mai întâi spre dreapta, apoi spre stânga, apoi pe panta pietruită și, în cele din urmă, pe strada principală, unde era parcat un Mercedes argintiu, gata de plecare. —Jur că, dacă nu te omoară ei, te omor eu. Uri, îmi pare rău. Dar nu puteam să-l las pur și simplu acolo, să poată oricine... —Erau acolo? Nu i-am văzut. Uri scutură neîncrezător și furios din cap înspre maniaca alături de care se trezise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]