16,567 matches
-
impresia?... Pentru că eu aș vrea să le împart cu tine. Vezi dealurile alea din depărtare? Acolo aș vrea să fiu cu tine alături, doar ca să fim acolo, ca să ajungem undeva împreună, să descoperim ceva nou instantaneu, să ne bucurăm de peisajele anotimpului însuflețirii... doar și numai și neapărat și la întîmplare și anume și cu tot dinadinsul așa bine, așa... ca să fim mai mult... vezi clipele acelea care ar părea nesfîrșite? Eu aș vrea să le împart cu tine. Ai gustat
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
a fost în adolescență, așa a continuat în prezent... cele mai frumoase momente, din acelea care nu vrei să se mai termine vreodată, ca atunci cînd ar părea că timpul chiar poate să încremenească în fericire, au avut loc în peisaje paradoxal nesemnificative... cum ar fi o balustradă de ciment, o bancă, o bordură sau scara blocului ei... dar asta pentru că altceva are importanță. Iată un alt episod din peripețiile lui Romeo-Ulysse: de dimineață Romeo ia maxi-taxi ca să se ducă la
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Ce stupizenie! Liniștea trebuie s-o simți, s-o trăiești cumva, pe cînd moartea... Rodion era conștient că în mintea sa gîndurile se succed alandala și numai logice nu sînt. Fata care îl servea la masă intră din nou în peisaj și reia insistențele: Poate ar fi mai bine să mîncați ceva. Este al șaselea pahar și o să vă facă rău. Poftim?! Am zis să nu vă fie rău. Nu, nu-mi este rău. Și chiar dacă mi-ar fi rău cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Să tai frunze la cîini, asta vrei, nu? Crezi că mai poți învia mortul? Gata, acum chemați preotul. Pandele lucrase acolo 35 de ani și i se rupea inima de felul cum rugina, pînzele de păianjen, geamurile murdare, creau un peisaj de cimitir părăsit. Nepăsarea aceasta generală, lipsa de regrete, părăsirea epavei, toate la un loc îl amărau profund. Cît n-ai fost director, nu erai chiar așa de afectat, zîmbea pe sub mustăți Mitocaru. Atunci era altceva, nu... Nu conduceai tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dezinteresat, incidentul acesta mă frămînta excesiv de mult. Strada se sfîrșește și ies pe un cîmp mare cu iarbă verde. Respir adînc și privesc zona Păcurari, intrarea în Iași, cîmpii, case, clădiri pentru firme și bănuiesc eforul celor implicați în schimbarea peisajului. Un cîine mă atenționează că există. Latră fără nici un chef și mă urmărește de după un gard. În fond, de ce n-aș intra în vorbă și cu el? Cu ce ți-am greșit, bre? Ham, ham. N-avem nimic de împărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-o pe Apa Sîmbetei. Deștept om Datcu ăsta! Păcat că-i cleptoman. Șmanglitorul Oboseala acumulată de Ilarion Jianu lăsase semne vizibile pe față, în ochi și în modul de reacție lentă, parcă studiată. Pășea spre casă și era absent la peisajul urban, la trecători și la toate cele oferite de scena deschisă, care este strada. Deși nu mîncase de zece ore, Ilarion nu simțea foamea, chiar dacă în urmă cu cinci ore începuse să-l roadă rău stomacul, de regulă gol. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
erau muștruluiți inutil de neveste. Zvonul acesta făcea ca mulți bărbați cu părul gri spre alb să-și umple recipiente pîntecoase. Că o fi fost așa sau nu, nimeni nu știe precis. Într-o zi, cînd soarele se plictisise de peisajele europene și a început să se holbeze la cele americane, pe lîngă fîntînă trece și căruța lui Ion Chimir, cu proprietarul ei mai mult beat decît treaz. Mamă, ce fîntînă a agălizat ăsta! Locul era pustiu și Ion a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
inventivitate, cîte resurse creatoare au Înghițit aceste apariții bizare, cercuri, spirale, fulgere zigzagate, sori țepoși, o scriere criptică pe firmamentul albastru pe care doar vîntul, ploaia și vrăbiile par a Încerca s-o descifreze. Aparatul de filmat coboară ușor și peisajul Începe să se umanizeze. Se văd balcoanele Înțesate de rufe colorate, halate de lucru, scutece, treninguri, borcane cu gogoșari, funii de ceapă și glastre stivuite una Într-alta așteptînd să reintre În funcțiune cam pe la jumătatea lui martie. Aduse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
scări și case, voci, mîini ce ți se Întind, chipuri cu care te Însoțești Într-o predestinare, trasee impuse de limitele unui spațiu și acele acolade mărunte În care se Întîmplă divertismentul, ai iluzia că alegi toate aceste opriri cînd peisajul se colorează și amintirile Încep să se Înghesuie nechemate, imagini peste imagini de-a valma ca mozaicurile hipnagogice; este de ajuns să schimbi o plăcuță și se schimbă desenul, proiecții pe un zid alb rămas undeva departe În urmă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ăsta roșcovan cu fața lui veselă de băutor de bere, cu barba lui creață, cu burtica lui de bărbat căruia Îi place să trăiască. Parcă-l aud recitind la Festivalul de poezie de la Sighișoara: „...Polonia e o țară frumoasă cu peisaje Încîntătoare, cu hoteluri confortabile, cu catedrale, cu munți și România e o țară frumoasă cu peisaje Încîntătoare cu hoteluri confortabile, cu catedrale, cu munți - călătoria n-a mai avut loc. Textul de mai sus a fost extras dintr-un pliant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lui de bărbat căruia Îi place să trăiască. Parcă-l aud recitind la Festivalul de poezie de la Sighișoara: „...Polonia e o țară frumoasă cu peisaje Încîntătoare, cu hoteluri confortabile, cu catedrale, cu munți și România e o țară frumoasă cu peisaje Încîntătoare cu hoteluri confortabile, cu catedrale, cu munți - călătoria n-a mai avut loc. Textul de mai sus a fost extras dintr-un pliant pentru turiști.“ Birgit e distrusă. Acum Îmi dau seama că această legătură pe care am dezaprobat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
N-am făcut eu hîc, nu eu priculiciu ținfernale șolduri vîscoase de cauciuc ars mîini Încleștate pe obiecte nesigure mîini ca lichenii fulgerați năpraznică beatitudine) — ... Îți dai seama că n-am altă alternativă. Ce vrei să fac? Portrete de stahanoviști, peisaje industriale? Nu pot! Mai bine mă duc să fur. — Ia-o mai ușor, mînzule, că altfel se rezolvă chestiile astea. Trebuie să știi să te tîrguiești ca la piață. Mai dau ei, mai lași tu, mai renunți la un Înger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
faci, nu vii să te culci? O după-amiază obișnuită. Ajung acasă. Pe ușa liftului o plăcuță pe care scrie „În revizie“. Urc șase etaje pe jos. La fiecare al doilea etaj mă opresc să privesc, pe fereastra de la casa scării, peisajul. Îmi fixez un bloc anume la care mă uit și constat cu uimire că blocul crește adăugînd la fiecare oprire de-a mea un nou etaj. Mă amuză jocul ăsta și așa uit pentru o clipă senzația de sufocare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spray-urile. Mă umplu continuu fără să mă pot goli. Mă dilat ca un balon, plutesc deasupra parcului, caut frunzele. Frunzele nu-s. Doar grămăjoare de praf tremurătoare, suspendate deasupra unui deșert cenușiu. Cu cît mă umflu și mă Înalț peisajul se micșorează. Dune mărunte, vălurite pretutindeni, pe bănci, În jgheaburi, În gurile pubelelor, pe capota cărucioarelor de copii, pe căpăcelele sticlelor de lapte, dune care foșnesc amețind toate formele, aneantizînd culorile Într-o singură lumină albă, spectrală. Mă clatin Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
chiar și copilul, mi s-a șters complet din minte. Nu mai existam decît eu, rugîndu-mă cu disperare să-mi cadă o grindă În cap și să mor pe loc fără să simt. Ce lăsați În urma dumneavoastră? Situația mondială? Un peisaj? Că totul a fast deșertăciune? Tot ce nu se va Înfăptui fără dumneavoastră? Dezordinea din sertare? Cred că un peisaj. De ce vă temeți mai mult; că pe patul de moarte ați putea să blestemați pe cineva care nu merită sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cadă o grindă În cap și să mor pe loc fără să simt. Ce lăsați În urma dumneavoastră? Situația mondială? Un peisaj? Că totul a fast deșertăciune? Tot ce nu se va Înfăptui fără dumneavoastră? Dezordinea din sertare? Cred că un peisaj. De ce vă temeți mai mult; că pe patul de moarte ați putea să blestemați pe cineva care nu merită sau că Îi veți ierta pe toți cei care nu merită? Murim Întotdeauna singuri, sînt convinsă că În acel moment nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ori plec În oraș mă conduce la ușă și Îmi spune. Ești frumoasă! Pe el pot să-l cred. După aproape treizeci de ani de conviețuire, de pat comun, de cadă comună, cred că cel mai recalcitrant ochi se adaptează peisajului, pentru că altfel n-ar putea supraviețui. Un singur lucru mă Îngrijorează, cred că el are o elasticitate prea pronunțată a nervului optic care Îi anihilează spiritul critic. Unii numeau asta Înțelepciune. În fața acestui argument, bucuria mea de femeie rămîne la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
consumă Într-un provizorat perpetuu, sala de așteptare a aeroportului Otopeni are un aer tensionat, plin de nerăbdare. Aici oamenii se află Într-o casă a lor care nu este pentru nimeni acasă și de fapt aceasta e lumea. Un peisaj care rămîne mereu pe loc Într-un timp trecut În nemișcare, uitat acolo ca un burlan care nu reține nimic, un burlan prin care se scurge planeta. O mulțime gălăgioasă, pestriță, chipuri neasemănătoare ce se reînnoiesc fără Încetare corpuri palide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fundul rucsacului lui Scout în timp ce acesta înainta poticnit prin tunel, umplând aproape complet spațiul. Am îndreptat lanterna spre pereții tunelului și cercul alb se întinse și fu străpuns de umbrele paginilor ieșite în afară și-a mănunchiurilor inegale, un întreg peisaj Braille aleatoriu de hârtie, tipăritură și cuvinte scrise cu pixul care, cumva, nu se prăbușea în spațiul acela mic și negru. Mă împingeam în bombeul bocancilor, ținându-mi picioarele cât mai aproape posibil unul de celălalt și târându-mă cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
atitudine împotriva romantismului, la finele secolului al XIX-lea, ia ființă un curent de orientare neoclasică ce își ce se dorea a fi promotorul unei expresii artistice impesonale, descriptice, cizelate și ornamentate ce viza realizarea de obiecte de artă și peisaje exotice și o literatură pretențioasă, cultivarea formelor fixe de poezie (sonet, rondo, rondel etc), preamărirea vechilor civilizații (interferențiale și arhetipale), a religiilor și mitologiilor alături de elogiul adus podoabelor, nestematelor, metalelor rare. Parnasienii erau influențati de doctrina lui Théophile Gautier și
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Întîmplase la fel. Destinul Îți joacă uneori feste ciudate și poate lua Întorsături neașteptate: nu știi niciodată Încotro te pot duce discuțiile cu oamenii și cît de exactă e memoria unora dintre ei În ceea ce privește numele altora. Acum, trecea printr-un peisaj familiar pe străzile acestei stranii Londre În ruine, din care atîtea magazine dispăruseră, păstrîndu-și doar temeliile lor de piatră, aidoma acelora de pe străzile Pompeiului. Nemaiavînd trecut, era ca și cum ar fi făcut parte din aceste ruine - uitase de lungile weekenduri petrecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mă mulțumesc cu un cîștig foarte modest, dar dacă aș lua un taxi m-ar costa un dolar. Apoi e posibil să nu-mi cumpere clientul meu chiar toate cărțile, mai ales că pleacă la țară. — SÎnt cărți despre arhitectura peisajului? — Exact. Da, domnule, e o artă care s-a pierdut. Nu e vorba doar de flori În cărțile astea, știți - deși În zilele noastre grădinăritul a ajuns să Însemne numai „flori“, rosti el cu scîrbă. — Nu vă plac florile? — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îndelungată vreme aspectele hazlii ale vieții. Rowe deschise o ușă ce dădea Într-un salonaș. — Asta-i bună! exclamă el. În fața lui se afla Anna Hilfe! — Și dumneata Îl aștepți pe domnul Travers? o Întrebă el. Te interesează arhitectura de peisaj? — Am venit să te văd, răspunse ea. În sfîrșit, o putea privi În voie! Mărunțică și firavă, Anna Hilfe părea prea tînără pentru tot ceea ce pătimise; În afara cadrului auster al biroului unde-o zărise prima oară, nu mai avea acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
om de altă naționalitate, Își spuse Digby. Dacă e să Încep din nou să trăiesc, nu ura, ci dragostea vreau să-mi fie călăuză În viață. Ca și Johns, sînt un om obișnuit, lipsit de vreo ideologie, Însă legat de peisajul de cîmpie din Cambridgeshire: o carieră de calcar, o lizieră de sălcii, un orășel de provincie... (amintirile se Închegau cu greu, stîngace)... un orășel unde În fiecare sîmbătă avea loc o serată dansantă...“ GÎndurile acestea Îi dădură lui Digby un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cît de slabi eram... Avem și azi unele slăbiciuni, pe care dacă le-ar cunoaște precis... Acum, În fața ochilor lor se desfășurau ruinele din jurul catedralei St. Paul; acolo unde se Întindea pînă nu demult Paternoster Row se zărea acum un peisaj pompeian. — Prăpădul ăsta e un fleac pe lîngă cel care ne-ar aștepta, urmă domnul Prentice. Un fleac. Poate-am greșit spunîndu-vă că nu-i nici un pericol. Se Înțelege că există un pericol, dacă sîntem pe pista cea bună - e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]