15,513 matches
-
că alinierea și talia celor trei piramide egiptene de la Gizeh (piramida lui Kheops, piramida lui Kefren și piramida lui Mykerinos) sunt bazate pe stelele Centurii lui Orion. Despre centura lui Orion, se păstrează mărturiile multor popoare antice, din toate zonele planetei noastre. În tradiția chineză, centura lui Orion este numit Sân Xing (literal "trei corpuri"). Cele trei stele reprezintă zeități, ale căror nume sunt Lu Xing ("steaua prosperității"), Fu Xing ("steua norocului") și Shou Xing ("steaua longevității"). În secolele al XVII
Centura lui Orion () [Corola-website/Science/328702_a_330031]
-
Febra (1983) (titlu original "Territoire de fièvre") este un roman fantastique al scriitorului francez Serge Brussolo. Românul "Febră" continuă ideea prezentată în românul precedent, "Sommeil de sang", în care economia planetei Almoha se bazează pe exploatarea unor "animale-munți". La începutul "Febrei" se relatează că aceste animale au dispărut, iar planetă care le adăpostea a fost distrusă. Mitul lor a rămas în memoria omenirii, savanții de la Universitatea Santa-Catala descoperind un "animal-planetă", un
Febra (roman) () [Corola-website/Science/328763_a_330092]
-
roman fantastique al scriitorului francez Serge Brussolo. Românul "Febră" continuă ideea prezentată în românul precedent, "Sommeil de sang", în care economia planetei Almoha se bazează pe exploatarea unor "animale-munți". La începutul "Febrei" se relatează că aceste animale au dispărut, iar planetă care le adăpostea a fost distrusă. Mitul lor a rămas în memoria omenirii, savanții de la Universitatea Santa-Catala descoperind un "animal-planetă", un întreg ecosistem capabil să genereze gravitație și atmosfera. O echipa condusă de profesorul Mikofsky este însărcinată să studieze "animalul-planetă
Febra (roman) () [Corola-website/Science/328763_a_330092]
-
Un gigant gazos (de asemenea cunoscut ca planetă joviană, după planeta Jupiter, sau planetă gigantă) este o planetă mare al cărei component principal nu este piatra sau alt material solid. În Sistemul solar se numără patru giganți gazoși: Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. Cu toate acestea, astronomii le
Gigant gazos () [Corola-website/Science/328772_a_330101]
-
Un gigant gazos (de asemenea cunoscut ca planetă joviană, după planeta Jupiter, sau planetă gigantă) este o planetă mare al cărei component principal nu este piatra sau alt material solid. În Sistemul solar se numără patru giganți gazoși: Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. Cu toate acestea, astronomii le clasifică uneori pe
Gigant gazos () [Corola-website/Science/328772_a_330101]
-
Un gigant gazos (de asemenea cunoscut ca planetă joviană, după planeta Jupiter, sau planetă gigantă) este o planetă mare al cărei component principal nu este piatra sau alt material solid. În Sistemul solar se numără patru giganți gazoși: Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. Cu toate acestea, astronomii le clasifică uneori pe Uranus și Neptun
Gigant gazos () [Corola-website/Science/328772_a_330101]
-
Un gigant gazos (de asemenea cunoscut ca planetă joviană, după planeta Jupiter, sau planetă gigantă) este o planetă mare al cărei component principal nu este piatra sau alt material solid. În Sistemul solar se numără patru giganți gazoși: Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. Cu toate acestea, astronomii le clasifică uneori pe Uranus și Neptun ca „giganți de gheață
Gigant gazos () [Corola-website/Science/328772_a_330101]
-
uneori pe Uranus și Neptun ca „giganți de gheață”, cu scopul de a sublinia diferențele compoziției dintre ele și giganți de gaz mai mari, Jupiter și Saturn. Mulți giganți gazoși extrasolari au fost identificați orbitând în jurul a mai multor stele. Planetele care au de 10 ori și mai mult decât Masa Pământului sunt denumite planete gigante. Planetele cu o masă mai mică sunt deseori numite „pitici gazoși”.
Gigant gazos () [Corola-website/Science/328772_a_330101]
-
diferențele compoziției dintre ele și giganți de gaz mai mari, Jupiter și Saturn. Mulți giganți gazoși extrasolari au fost identificați orbitând în jurul a mai multor stele. Planetele care au de 10 ori și mai mult decât Masa Pământului sunt denumite planete gigante. Planetele cu o masă mai mică sunt deseori numite „pitici gazoși”.
Gigant gazos () [Corola-website/Science/328772_a_330101]
-
dintre ele și giganți de gaz mai mari, Jupiter și Saturn. Mulți giganți gazoși extrasolari au fost identificați orbitând în jurul a mai multor stele. Planetele care au de 10 ori și mai mult decât Masa Pământului sunt denumite planete gigante. Planetele cu o masă mai mică sunt deseori numite „pitici gazoși”.
Gigant gazos () [Corola-website/Science/328772_a_330101]
-
este o regiune distantă din Sistemul solar care este slab populată de planete minore înghețate, un subgrup a celei mai mari familii de obiecte transneptuniene. Obiectele din discul împrăștiat au o excentricitate orbitală mai mare ca 0,8, înclinație mai mare de 40° și un periheliu mai mare ca 30 UA (4,5
Discul împrăștiat () [Corola-website/Science/328800_a_330129]
-
8, înclinație mai mare de 40° și un periheliu mai mare ca 30 UA (4,5×10 km). Aceste orbite extreme se consideră a fi rezultatul „împrăștiererii” gravitaționale de giganții gazoși și obiectele care continuă să fie supuse perturbării de planeta Neptun. În timp ce cea mai apropiată distanță de la Soare a obiectelor impraștiate este de aproximativ 30-35 UA, orbitele lor se poat extinde mult dincolo de 100 UA. Acest lucru face ca obiectele împrăștiate să fie „printre obiectele cele mai îndepărtate și reci
Discul împrăștiat () [Corola-website/Science/328800_a_330129]
-
consideră ca discul împrăștiat a fi locul de origine pentru cele mai multe comete periodice observate în Sistemul solar, cu centaurii, corpuri înghețate dintre Jupiter și Neptun, fiind stadiu intermediar în migrația unui obiect de la disc Sistemul solar interior. Eventual, perturbațiile de la planetele gigantice trimit astfel de obiecte spre Soare, transformându-le în comete periodice. Multe obiecte din norul lui Oort se crede deasemenea că provin din discul împrăștiat.
Discul împrăștiat () [Corola-website/Science/328800_a_330129]
-
7,2 UA de Soare și avea magnitudinea de 18,6.- La trecerea sa pe lângă Marte, magnitudinea sa aparentă ar putea atinge 8, iar imagini de înaltă definiție vor fi posibile cu ajutorul sondei Mars Reconnaissance Orbiter (MRO) acum aflată în jurul planetei Marte. Din observațiile de doar 148 de zile, făcute până la 1 martie 2013, se consideră că există o mică posibilitate să asistăm la un coliziune între cometa și planeta Marte la 19 octombrie 2014. Dacă ajustarea curbei lasă să se
C/2013 A1 () [Corola-website/Science/328819_a_330148]
-
fi posibile cu ajutorul sondei Mars Reconnaissance Orbiter (MRO) acum aflată în jurul planetei Marte. Din observațiile de doar 148 de zile, făcute până la 1 martie 2013, se consideră că există o mică posibilitate să asistăm la un coliziune între cometa și planeta Marte la 19 octombrie 2014. Dacă ajustarea curbei lasă să se presupună o trecere la 0,000 358 UA (adică 53.600km) de centrul planetei Marte, există totuși o gamă de eroare încă destul de importantă în așa fel încât cometa
C/2013 A1 () [Corola-website/Science/328819_a_330148]
-
se consideră că există o mică posibilitate să asistăm la un coliziune între cometa și planeta Marte la 19 octombrie 2014. Dacă ajustarea curbei lasă să se presupună o trecere la 0,000 358 UA (adică 53.600km) de centrul planetei Marte, există totuși o gamă de eroare încă destul de importantă în așa fel încât cometa să poată percuta Planeta Roșie, dar și să treacă la 0,00212 UA (317.000 km) de aceasta. Din faptul că este o cometă hiperbolică
C/2013 A1 () [Corola-website/Science/328819_a_330148]
-
octombrie 2014. Dacă ajustarea curbei lasă să se presupună o trecere la 0,000 358 UA (adică 53.600km) de centrul planetei Marte, există totuși o gamă de eroare încă destul de importantă în așa fel încât cometa să poată percuta Planeta Roșie, dar și să treacă la 0,00212 UA (317.000 km) de aceasta. Din faptul că este o cometă hiperbolică și are o orbită retrogradă, viteza sa relativă la trecere ar fi de 55,97 km/s. Diametrul craterului
C/2013 A1 () [Corola-website/Science/328819_a_330148]
-
km; energia impactului ar fi atunci echivalentă cu 2×10¹ș megatone de trinitrotoluen. Acest tip de coliziune este susceptibil să creeze un crater de 500 km diametru și o adâncime de 2 km. Dezintegrarea cometei Shoemaker-Levy 9 (SL9) în atmosfera planetei Jupiter în 1994 făcuse „găuri” care puteau atinge mai multe mii de kilometri diametru, ținând cont de faptul că, potrivit unor estimări, cometa SL9 nu avea decât 15 km diametru. Diferența provine de la faptul că, în cazul cometei C/2013
C/2013 A1 () [Corola-website/Science/328819_a_330148]
-
care puteau atinge mai multe mii de kilometri diametru, ținând cont de faptul că, potrivit unor estimări, cometa SL9 nu avea decât 15 km diametru. Diferența provine de la faptul că, în cazul cometei C/2013 A1, impactul ar afecta o planetă telurică și nu o planetă gazoasă uriașă. Cometa provine din Norul lui Oort care înconjoară, la foarte mare distanță, Sistemul nostru Solar. Ca și toate cometele ieșite din această regiune a spațiului, ea a fost, fără îndoială, pusă în mișcare
C/2013 A1 () [Corola-website/Science/328819_a_330148]
-
mii de kilometri diametru, ținând cont de faptul că, potrivit unor estimări, cometa SL9 nu avea decât 15 km diametru. Diferența provine de la faptul că, în cazul cometei C/2013 A1, impactul ar afecta o planetă telurică și nu o planetă gazoasă uriașă. Cometa provine din Norul lui Oort care înconjoară, la foarte mare distanță, Sistemul nostru Solar. Ca și toate cometele ieșite din această regiune a spațiului, ea a fost, fără îndoială, pusă în mișcare de o perturbație gravitațională legată
C/2013 A1 () [Corola-website/Science/328819_a_330148]
-
retrogradă), iar excentricitatea orbitală de 1,0003. Cometa va trece cel mai aproape de Soare la o distanță de circa 1,4 ua. Diametrul nucleului cometei, inițial evaluat la câțiva kilometri, a fost estimat, la 19 octombrie 2014, la întâlnirea cu planeta Marte, la 700 de metri. Observațiile făcute de pe Pâmânt nu sunt ușurate de magnitudinea aparentă relativ mică a cometei. Aceasta după ce culminase cu o valoare apropiată de 9 a descrescut puternic după aceea și la întâlnirea cu planeta Marte de la
C/2013 A1 () [Corola-website/Science/328819_a_330148]
-
întâlnirea cu planeta Marte, la 700 de metri. Observațiile făcute de pe Pâmânt nu sunt ușurate de magnitudinea aparentă relativ mică a cometei. Aceasta după ce culminase cu o valoare apropiată de 9 a descrescut puternic după aceea și la întâlnirea cu planeta Marte de la 19 octombrie trebuia să fie cam de 12. Trecerea în apropierea Soarelui, care corespunde teoretic vârfului de activitate al unei comete, are loc la 25 octombrie 2014. Observații au fost planificate înainte și după survolul lui Marte utilizând
C/2013 A1 () [Corola-website/Science/328819_a_330148]
-
Marius au devenit treptat unanim acceptate. Uniunea Astronomică Internațională (UAI) a început, în cele din urmă, clarificarea chestiunii denumirilor la sfârșitul anilor 1970.</onlyinclude> În tabelele de mai jos, sateliții planetari sunt indicați cu caractere aldine (de exemplu Luna), în timp ce planetele și planetele pitice, care orbitează direct în jurul Soarelui, cu caractere italice (de exemplu "Pământ"). Tabelele sunt clasificate în funcție de data publicării/anunțării. Datele sunt adnotate cu următoarele simboluri: În câteva cazuri, data este incertă și este marcată atunci cu „(?)”. "* Notă: Sateliții
Cronologia descoperirilor planetelor și sateliților naturali din sistemul solar () [Corola-website/Science/328836_a_330165]
-
devenit treptat unanim acceptate. Uniunea Astronomică Internațională (UAI) a început, în cele din urmă, clarificarea chestiunii denumirilor la sfârșitul anilor 1970.</onlyinclude> În tabelele de mai jos, sateliții planetari sunt indicați cu caractere aldine (de exemplu Luna), în timp ce planetele și planetele pitice, care orbitează direct în jurul Soarelui, cu caractere italice (de exemplu "Pământ"). Tabelele sunt clasificate în funcție de data publicării/anunțării. Datele sunt adnotate cu următoarele simboluri: În câteva cazuri, data este incertă și este marcată atunci cu „(?)”. "* Notă: Sateliții marcați cu
Cronologia descoperirilor planetelor și sateliților naturali din sistemul solar () [Corola-website/Science/328836_a_330165]
-
asterisc (*) au avut descoperiri complicate. Unii au necesitat ani pentru a fi confirmați, iar în unele cazuri au fost de fapt pierduți și redescoperiți. Alții au fost descoperiți în fotografiile făcute de Voyager, câțiva ani mai târziu după realizarea lor." Planetele și sateliții lor naturali sunt marcate în următoarele culori: <onlyinclude> </includeonly></onlyinclude>
Cronologia descoperirilor planetelor și sateliților naturali din sistemul solar () [Corola-website/Science/328836_a_330165]