15,457 matches
-
6. 4 Precauții speciale pentru păstrare A se păstra la frigider ( 2°C - 8°C ) . 6. 5 Natura și conținutul ambalajului Pulberea este conținută într- un flacon a 2 ml din sticlă flint tip I , cu dop de cauciuc butilic , sigiliu de aluminiu și capac din polipropilen . Solventul este conținut într- o fiolă a 2 ml din sticlă flint de tip 1 . ViraferonPeg 80 micrograme este disponibil ca : - 1 flacon cu pulbere pentru soluție injectabilă și 1 fiolă cu solvent pentru
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
6. 4 Precauții speciale pentru păstrare A se păstra la frigider ( 2°C - 8°C ) . 6. 5 Natura și conținutul ambalajului Pulberea este conținută într- un flacon a 2 ml din sticlă flint tip I , cu dop de cauciuc butilic , sigiliu de aluminiu și capac din polipropilen . Solventul este conținut într- o fiolă a 2 ml din sticlă flint de tip 1 . - 1 flacon cu pulbere pentru soluție injectabilă și 1 fiolă cu solvent pentru administrare parenterală ; - 1 flacon cu pulbere
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
6. 4 Precauții speciale pentru păstrare A se păstra la frigider ( 2°C - 8°C ) . 6. 5 Natura și conținutul ambalajului Pulberea este conținută într- un flacon a 2 ml din sticlă flint tip I , cu dop de cauciuc butilic , sigiliu de aluminiu și capac din polipropilen . Solventul este conținut într- o fiolă a 2 ml din sticlă flint de tip 1 . ViraferonPeg 120 micrograme este disponibil ca : - 1 flacon cu pulbere pentru soluție injectabilă și 1 fiolă cu solvent pentru
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
6. 4 Precauții speciale pentru păstrare A se păstra la frigider ( 2°C - 8°C ) . 6. 5 Natura și conținutul ambalajului Pulberea este conținută într- un flacon a 2 ml din sticlă flint tip I , cu dop de cauciuc butilic , sigiliu de aluminiu și capac din polipropilen . Solventul este conținut într- o fiolă a 2 ml din sticlă flint de tip 1 . ViraferonPeg 150 micrograme este disponibil ca : - 1 flacon cu pulbere pentru soluție injectabilă și 1 fiolă cu solvent pentru
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
Dumitru, Ștef Lazăr, Toma Ioan. Eroii celui de al doilea Război Mondial, fii ai acestui sat sunt: Cornean Vichentie, Necșa Gheorghe, Sârbu Ioan, Boc Antoniu și Pleșivu Ioan. Existența unei biserici la Mâtnicu Mare este dovedită de faptul că pe sigiliul sătesc ce circula pe la începutul veacului al XVIII-lea era gravată o biserică. Prin Planul pentru reforma școlară din Banat, aprobat de împărăteasa Maria Tereza în 1772 începe organizarea școlilor sătești în Banat. În conformitate cu Consignatio scholarum graeci ritus uniti nationalium
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
Sigilografia sau sfragistica (gr. "sfragis" sau lat. "sigillium, i" - sigiliu, pecete) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare atât matricele, cât și impresiunile sigiliare, care sunt studiate din toate punctele de vedere: istoric, artistic, tehnic, diplomatic. Tot această știință se ocupă și de modalitățile de aplicare ale
Sigilografie () [Corola-website/Science/301416_a_302745]
-
pecete) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare atât matricele, cât și impresiunile sigiliare, care sunt studiate din toate punctele de vedere: istoric, artistic, tehnic, diplomatic. Tot această știință se ocupă și de modalitățile de aplicare ale sigiliului, de depistarea falsurilor sigiliare precum și de conservarea și restaurarea lor. Sigilografia apare în perioada medievală ca o necesitate de a putea autentifica documentele originale de cele falsificate. Astfel, în lucrarea sa, "De re diplomatica" (libri VI) din 1681, Jean Mabillon
Sigilografie () [Corola-website/Science/301416_a_302745]
-
de conservarea și restaurarea lor. Sigilografia apare în perioada medievală ca o necesitate de a putea autentifica documentele originale de cele falsificate. Astfel, în lucrarea sa, "De re diplomatica" (libri VI) din 1681, Jean Mabillon, întemeietorul diplomaticii, prezenta și importanța sigiliilor pentru validarea actelor. În secolul al XVIII-lea apar o seamă de cataloage și albume sigilografice, realizate de către colecționari pasionați, în care erau reproduse diverse sigilii sau matrițe sigilare, însă cel care fundamentează sigilografia ca știință auxiliară a istoriei este
Sigilografie () [Corola-website/Science/301416_a_302745]
-
De re diplomatica" (libri VI) din 1681, Jean Mabillon, întemeietorul diplomaticii, prezenta și importanța sigiliilor pentru validarea actelor. În secolul al XVIII-lea apar o seamă de cataloage și albume sigilografice, realizate de către colecționari pasionați, în care erau reproduse diverse sigilii sau matrițe sigilare, însă cel care fundamentează sigilografia ca știință auxiliară a istoriei este socotit J. S. Heineccius (Heineck), cu lucrarea sa D"e veteribus Germanorum aliarumque nationum sigilis" (Frankfurt - Leipzig, 1709). După apariția lucrării, sigilografia a devenit un domeniu
Sigilografie () [Corola-website/Science/301416_a_302745]
-
și astăzi ale lui Theodor Ilgen, Joseph Roman, Wilhelm Ewald. În țările române primele studii în această direcție le întreprinde Iosif Benko care, în partea a doua a lucrării sale "Transilvania" (Viena, 1778), ar fi trebuit să conțină studii de sigilii. Din nefericire, în ciuda eforturilor autorului, această parte nu a apărut niciodată însă, cunoscută fiind în anumite cercuri de interesați, a dat un serios impuls în vederea culegerii de materiale sigilogragice. Un secol mai târziu sigilografia se dezvoltă impresionant după semnalul tras
Sigilografie () [Corola-website/Science/301416_a_302745]
-
tras de Gheorghe Asachi, pasionat de heraldică și genelogie, care întrevede foarte bine importanța sigilografiei în dezvoltarea acestor științe mult mai populare în mediile științifice românești ale acelei perioade. După mijlocul secolului al XIX-lea apar mai multe expoziții de sigilii și matrițe sigilare, precum și câteva studii și lucrări ale istoricilor Ioan Bogdan, V. A. Urechia, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Dumitru A. Sturdza, Constantin Moisil. V. A. Urechia, în lucrarea sa "Schițe de sigilografie românească" (1891) are meritul de a fi deschis
Sigilografie () [Corola-website/Science/301416_a_302745]
-
precum și câteva studii și lucrări ale istoricilor Ioan Bogdan, V. A. Urechia, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Dumitru A. Sturdza, Constantin Moisil. V. A. Urechia, în lucrarea sa "Schițe de sigilografie românească" (1891) are meritul de a fi deschis șirul preocupărilor pentru sigiliile cu stema unită a Moldovei și Țării Românești și de a fi introdus și la Universitatea din București noțiuni de sigilografie, iar Constantin Moisil, întemeietorul științei moderne, vede în sigilografie "sora numismaticii". În secolul XX, sigilografia românească devine tot mai
Sigilografie () [Corola-website/Science/301416_a_302745]
-
prim plan importanța și necesitatea studierii peceților în cunoașterea istorică. Printre numele mari ce au studiat această disciplină auxliară a istoriei se remarcă: Aurelian Sacerdoțeanu, Emil Vîrtosu, Jean N. Mănescu, Dumitru Ciurea, Sigismund Jakó, Maria Dogaru. Un tip aparte de sigiliu este sigiliul bizantin ce apare în perioada romano-bizantină și se extinde la scară mare în perioada Imperiului Bizantin. Sigilografia bizantină începe să fie apreciată la sfârșitul secolului al XIX-lea când este publicată lucrarea lui Gustave Schlumberger sub numele de
Sigilografie () [Corola-website/Science/301416_a_302745]
-
importanța și necesitatea studierii peceților în cunoașterea istorică. Printre numele mari ce au studiat această disciplină auxliară a istoriei se remarcă: Aurelian Sacerdoțeanu, Emil Vîrtosu, Jean N. Mănescu, Dumitru Ciurea, Sigismund Jakó, Maria Dogaru. Un tip aparte de sigiliu este sigiliul bizantin ce apare în perioada romano-bizantină și se extinde la scară mare în perioada Imperiului Bizantin. Sigilografia bizantină începe să fie apreciată la sfârșitul secolului al XIX-lea când este publicată lucrarea lui Gustave Schlumberger sub numele de "Sigillographie de
Sigilografie () [Corola-website/Science/301416_a_302745]
-
, așa cum e cunoscută ea astăzi, a fost sintetizată abia spre sfârșitul secolului al XVI-lea. Conducătorii acestui voievodat au folosit din vechime sigilii pentru a-l reprezenta, însă ele conțineau armele personale, câteodată în combinație cu elemente din stema Regatului Ungar, ori alte reprezentări. O lucrare austriacă din 1550 prezintă ca stemă a Transilvaniei trichetul sibian cu două săbii încrucișate. Tradiția acvilei ca
Stema Transilvaniei () [Corola-website/Science/301413_a_302742]
-
mare parte din miturile Greciei este istorie politico-religioasa. Belerefon îl stăpânește pe Pegasus și ucide Himera. Perseu, într-o variantă similară, o decapitează pe mama lui Pegasus, Gorgona Medusa; în aceeași manieră, Marduk, erou babilonean, ucide monstrul feminin Tiamat, zeița Sigiliului. Numele lui Perseu ar trebui să exprime "distrugerea"; cu toate că profesorul Kerenyi sugerase că Perseu ar fi o figură arhetipala a Morții, acesta ar fi reprezentat elenii care invadaseră Grecia și Asia Mică la începutul mileniului ÎI înainte de Hr, provocând astfel
Medusa () [Corola-website/Science/300151_a_301480]
-
Ponor și Rîmeț și a pornit spre Abrud. O dovadă a participării comunei Stremț la Revoluția de la 1848 reiese din conținutul scrisorii adresate de către Iosif Fink, administratorul comitatului Alba Inferioară, lui Avram Iancu, aflată în Arhivele Statului, filiala Hunedoara, în legătură cu sigiliul Prefecturii Auraria Gemina condusă de Avram Iancu: "„Duminică dis-de-dimineață au atacat ai noștri pe maghiari la Vizokna, Ocna Sibiului și i-au respins până la Miercurea, pierzând aceștia 300 de cai în summa summarum, aproximativ. Cu o pierdere foarte mare s-
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
persecută. Să înștiințezi pe Buteanu, Teleki și comandantele din Deva, că Sassebeșul arde. Lagărul lui Bălașu îi la Krakkó, Cricău, a lui Prodan la Stremț. Axentiu a atacat pe unguri la Blașiu, male succes, slab succes. Ți-am tocmit un sigiliu pentru prefectura Aurariei Gemine cu un brad în mijloc. Primissima cu prima ocazie trimite din galbeni mai mulți, vreo doi să ți-l scot și să ajungă și pentru hârtie. Vale! Să fii sănătos!”" În Transilvania, primul război mondial a
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
simplu spus, Codru, - aplicabile și satului Chilia -, sunt de asemenea, documentate în diferite lucrări; spre exemplu, figurile „steagul” sau „rotirea” din dansul codrenesc sunt unele din cele mai dificile figuri/mișcări din dansurile românești. Revenind specific la localitatea Chilia, primul sigiliu al satului este documentat din anul 1785. Acesta era rotund, de 25 milimetri, fiind confecționat din bronz și conținea un pom fructifer înconjurat de motive vegetale; simbolurile utilizate sunt strâns legate de activitățile principale ale locuitorilor satului (ex. pomicultură, viticultură
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
conținea un pom fructifer înconjurat de motive vegetale; simbolurile utilizate sunt strâns legate de activitățile principale ale locuitorilor satului (ex. pomicultură, viticultură și creșterea animalelor, complementate de cultivarea terenurilor agricole etc.), activități dominante și astăzi. Este menționat explicit și un sigiliu ecleziast al Chiliei în 1832. În lucrarea "Szathmár vármegye' fekvése, törtn̄etei, és polgári esmérete", publicată de in 1809, satul este descris astfel: Faptul că exista un nucleu de săteni/țărani prosperi - foarte probabil alături de iobagi/jeleri sărăciți, care
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
și alți autori, cu ar fi: W. Scheiner, G. Kisch, Emil Petrovici precum și istoricii C. C. Giurescu și D. C. Giurescu. După alte studii, se susține că toponimul „Racova” este de formație româneasca, dar ținând cont de faptul că primele două sigilii(ștampile) cunoscute ale Racoviței datând din 1850 au ca siglă imaginea unui rac, opinia specialiștilor se pare că primează. Numele Racovița îl poartă peste 10 localități situate în diverse județe ale țării precum și numeroase pâraie, văi, foste moșii, păduri și
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
pâraie, văi, foste moșii, păduri și terenuri, ca și o mânăstire din Belgrad și un sat din obștina Makreș aparținătoare de ținutul Vidinului. De-a lungul timpurilor așezarea a cunoscut o varietate de nume: [[Fișier:SigiliuRacovița.jpg|400px|right|thumb|Sigiliul comunei Racovița din anul 1876, cu inscripția” SIEGEL DER GEM[einde]. COMUNA RACOWITZA”]] Nume dat așezării de către locuitorii satelor din jur: Nume dat locuitorilor satelor din jur de racoviceni : Nume dat racovicenilor de locuitorii satelor din jur: „scorțari” [[Fișier:Valeriu
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
le-am si da, dam, daruim si acordam cu drept de proprietate si irevocabil sa-l detine sa-l aiba în chip legal prin puterea aceasta si marturia actelor în cetatea noastra Alba-Iulia - Luna Mai anul Domnului 1670. Apafi Mihai Sigiliul Acest act este de cea mai mare valoare documentară și istorică pentru dreptul de proprietate a locuitorilor satului nostru de sute și sute de ani asupra terenurilor agricole și forestiere aparținătoare de satele Livadia. Este scris în limba latină, pe
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
satul a devenit proprietatea familiei Karoly pînă la mijlocul secolului al XIX-lea, poșta, gara și telegraful aflîndu-se la aflîndu-se la Tokesterebes-adică Terebești -azi. Ar mai fi de amintit faptul că așa cum se consemnează de către Bujor Dulgău, în 1781 Piskarkusi avea sigiliu propriu rotund de 25 mm pe care era gravat un brăzdar și un fier de plug.
Pișcari, Satu Mare () [Corola-website/Science/301769_a_303098]
-
la pricinile mărunte, care țineau mai ales de domeniile nobiliare și vizau populația nenobilă. Ei primeau o parte din gloabele (taxele) impuse cu ocazia judecății părților implicate în litigiu. Sentințele pronunțate erau consemnate în scris, în documente comitatense întărite cu sigiliului comitelui sau al juzilor nobiliari. Documentul din 1332 arată că scaunul de judecată comitatens, în cazul în care la acea dată comitele era altă persoană și nu voievodul Transilvaniei, nu avea competență în cazurile penale ale nobilimii. Nicolae de Șmig
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]