19,447 matches
-
de ceferist în familie așa cum o inițiase bunicul, iar fratele tatei avea o funcție extrem de importantă la una din marile întreprinderi ale Brăilei. De mică am fost educată să fiu rezervată, să-mi respect semenii și să am măsura bunului simț, pentru că spunea de altfel tata: „respectând aceste valori, prieteniile, alianțele nu te vor alege, viața va alege cum nu se poate mai bine pentru tine.” Cred că tata a fost artizanul și formatorul profesional al tuturor nepoților veniți de la țară
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
în acoperirea nevoilor curente, demnitate și discreție. Tata, al cărui profil era prin excelență identificat cu discreția, obișnuia adesea să ne spună: „Măi copii, e mare lucru să aveți măsură în toate, dar mai cu seamă s-aveți măsura bunului simț; de va lipsi ceva, ori va apare un deficit, atunci cu siguranță noi părinții voștri suntem în mare măsură responsabili și asta pentru că buna creștere începe cu cei șapte ani, de pe bătătura casei.” Și mai spunea tata ceva, dar o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
sprijin mamei în perioada ce a urmat. Cred că amprenta sa genetică are în mare măsură configurația precumpănitoare a celei moștenite de la tata și asta o spun în virtutea atâtor similitudini emoționale, comportamentale și chiar habituale. Deși mama ne-a educat simțul datoriei în a respecta rânduiala creștin-ortodoxă și-a insistat de fiecare dată asupra celor mai importante repere, noi copiii le-am adaptat nevoilor noastre de suflet tocmai pentru că țin de patimile noastre, de frământările și eul fiecăruia. De pildă, Adi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
tradițional românesc care uimește lumea pe toate meridianele globului pământesc, când formațiile noastre artistice de gen ajung pe acolo, au fost înlocuite de țopăeli indecente care nu au nici un grad de rudenie cu arta coregrafică și mai ales cu bunul simț al românului. Tineretul a renunțat la frumosul costum popular tradițional pe care ciobanii noștri l-au păstrat cu sfințene mii de ani. Asta, în favoarea blugilor, ginșilor, adidașilor, gecilor și a atâtor alte inovații în domeniu, practice nu zicem ba, dar
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Ziarul Fanfula din 12 octombrie 1899 consemnează de asemenea : «Congresul Orientaliștilor. Coroana de Bronz a Românilor. Delegația e foarte numeroasă... cei mai mulți aparțin societății înalte, dar între ei e un om vrednic de amintit și de admirat, pătruns de un adânc simț al latinității. Nu-i decât un cioban din Carpați, se numește Cârțan. A-nvățat să citească numai pentru a cunoaște istoria Romei, l-a citit pe Tit Liviu și e entuziasmat pentru țara noastră. Sărmanul de el, atunci când a aflat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
nouă, aceea a luptei pentru egalitatea între oameni, indiferent de obârșia lor socială, grad de cultură, stare materială și încă alte câteva amănunte, ceea ce i atrăgea pe cei ce mai buchiseau câte o gazetă și care aveau și un oarecare simț al dedării către cauza celor mulți. Nu aveau ei atunci de unde să știe că aspirația lor va rămâne, peste timp la nivel de simplă, naivă utopie. Adia la vremea aceea un cald zefir ce purta pe aripile sale lozinca lansată
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
joi... Venit la târg cu tata. De departe. Bătrânul se întoarse singur înapoi. Iar eu rămas-am lăcrămând. La carte. (Justin Ilieșiu) Țăranul din Cârțișoara, ca mai tot țăranul ardelean de altfel, a știut, numai așa dintr un al șaselea simț, special al lui, că cea mai eficientă investiție pe termen lung, care să-i asigure, dacă nu lui, măcar urmașilor, o viață mai bună, este cheltuiala pe care o face cu propria-i progenitură, trimițînd-o de acasă la învățătură. A
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și cunoscut. Și căminarul e posibil să-și fi schimbat părerea; cu timpul a învățat să mai cedeze, poate chiar să-și recunoască unele greșeli. În vara aceasta, Mihai a cules folclor din natala vâlcioară cu un și mai accentuat simț al răspunderii, căci era membru al societății Orientul, patronată de Gr. Grandea. Matei își amintește că în anul următor a fost cu Mihai la o vânătoare de rațe. Ținea minte bine, căci avea drept reper izbucnirea războiului franco-german. Aici și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Panza. Sufletul lui Don Quijote, pentru a merge înainte, a ieși din căile bătute, a face altfel și mai bine decât oamenii obișnuiți; sufletul lui Sancho Panza, fiindcă această originalitate profundă nu duce la nimic dacă nu e luminată de bun simț, de o judecată dreaptă și de noțiunea realului 54. Nimic altminteri la Eminescu. Mai mult decât atât, în opera poetului nostru, visul și realitatea tind să se contopească; la început, timid, într-o sugestie a realului, ca în proza scurtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
veste, întocmai ca cel al lui Evtușenko: știa că i se va întâmpla ceva, dar nu știa ce, mai exact presimțea, știa că se apropie furtuna, dar nu știa dincotro. O intuia însă, o adulmeca prin preajmă cu extraordinarul său simț, întocmai ca Evtușenko, în tren, călătorind spre mare; o simțea după mirosul sărat, dar neliniștea că nu știa cum arată îi dădea fiori: "Spuneți-mi/ când va fi?/ Și cum e, oare?"/ "Îți vei răspunde singur la-ntrebare."/ Și-atunci când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
O idee rămâne la mine zile întregi pe suprafața minții; nici mă atinge, nici mă interesează. Abia după multe zile ea pătrunde-n fundul capului și-atunci devine, prin altele ce le-a fi găsind acolo, adâncă și înrădăcinată. Cezara, ... simțurile mele sânt tot astfel. Pot vedea un om căzând mort pe uliță și momentul întâi nu-mi face nici o impresie ... abia după ore reapare imaginea lui și încep a plânge ... plâng mult și urma rămâne neștearsă în inima mea. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ai fi gândit că se simte pe tron. Bătrânul o iubea nu pentru că ar fi esistat doar vo afinitate sufletească între ei, din contra, ea avea un fel de spirit de o înălțime religioasă, el cugeta mirenește, ea avea mult simț pentru muzică și poezie, el le privea numai ca distracțiuni de care un om nu poate scăpa, în fine, peste toată viața ei era răspândit un fel de farmec poetic el era proză, deși proză bunomă el [o] iubea pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nu prin situarea la același nivel a etapelor creațiilor sale, ci prin unitatea invulnerabilă a mobilurilor ei interioare 5 (s.n.). * * * Cum termenul metafizic este definit ca parte a filozofiei idealiste, având ca obiect fenomenele care nu pot fi percepute prin simțuri, care depășesc cadrul experienței 6 și cum Heidegger spunea că metafizica face parte din "natura omului"7, atunci nu rămâne decât să vedem ce este în fapt metafizica 8, așa cum o vede Heidegger, dând răspuns propriei sale interogații filozofice: Metafizica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
din fiecare. Și dacă tot suntem la acest capitol: Vauvernague crede că "Maximele oamenilor dau pe față inima lor", așa că lectura cărții "Înger cu coarne" poate oferi, într-o addenda virtuală, și portretul medicului Schor: un blajin înzestrat cu ascuțit simț al umorului, deosebit de sensibil, capabil să dibuiască cele ascunse dincolo de aparențe, moralist "cu mănuși", care nu apelează la sentințe contondente, ci la terapia subtilă, inteligentă, a umorului fin până la urmă, tot coroziv. Chiar autorul se explică: "De multe ori când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în goliciunea-i, curăția ei de fată" și cum fetei "de-a vârstei ei căldură fragii sânilor se coc". Nici atâta nu-i este destul, ci mai spune tinerimii cum Călin rumpe pânza și apoi vede "a frumuseții haruri goale". Simțul de pudoare nu ne lasă a continua și a mai spune scenele următoare (...) Te cuprind fiorii când cugetăm la aceea că chiar și fecioare române citesc poeziile aceste. Unde mai este așa ceva în Europa?" Sunt sigur că, de-ar citi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
În fiecare veche însemnare așternută lângă litera tipărită a bucoavnelor poate fi aflat miezul unei alte cărți. Fiindcă puține-s cele scrise și nesfârșit numărul celor ne-născute. Sumedenie de istorii se rotesc agale și maiestuos dincolo de granița și puterea simțurilor noastre robite cotidianului, alcătuind un sistem fabulos în care gravitația-liant se înfiripează din încercarea de a redescoperi viețile și lumea celor ce au fost. Nesfârșit e universul cărților nescrise, nepermis de multă viață arde și se mistuie fără a-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ată femeia" exclami, citind "Jurnalul unei fete greu de mulțumit" (titlu cu prea multe înțelesuri...). Autoarea, Jeni Acterian, pare a fi întruchipat idealul feminin cel puțin din punctul de vedere al inteligenței. I s-ar potrivi mănușă mărturisirea lui Caragiale "simț enorm și văd monstruos", la care se adaugă capacitatea de asimilare (critică!) ieșită din comun a valorilor culturii autentice, trecute cu luciditate prin filtrul exigențelor proprii. Pur și simplu, Jeni strălucea în societatea bucureșteană interbelică și nu era deloc lesne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
idol comunist" a trudit patru ani încheiați! Profesorului universitar Lucrețiu Pătrășcanu, fost ministru al justiției în primul guvern de după "eliberare", om cu alese calități și cu destule cusururi se credea că i s-a tras moartea de pe urma declarației de bun simț de la Cluj (1945): "înainte de a fi comunist, sunt român". Cartea demonstrează că ițele sunt mult mai încâlcite. Conform unui raport din 1941 al lui C. Maimuca, ministru de interne, compoziția națională a Partidului Comunist era următoarea: 90% evrei, 5% români
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
-un fund de gând, spre a da în clocot la fiecare început de mai... Sardino, cum bine îl știu, slobozește focul rar și chibzuit, fiindcă (citez) "nu numai vânatul s-a rărit, s-a rărit și pădurea" observație de bun simț ce ascunde atâta tristețe în simplitatea ei! Cum spuneam, meritul esențial al acestor povestiri rămâne sinceritatea; autorul știe mai bine cum se-mprăștie alicele decât se presară virgulele. E-un om al pădurii în sensul înalt al cuvântului și, probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cititori. Numai cei care ar fi trebuit să citească, o parte din conducere sau din salariații căminului, nu mi-au zis nimic, dar nu le zic nici eu și mă gândesc doar atât - nu cere omului ceea ce nu are. Bunul simț, recunoștința, iubirea, nu se cumpără din piață la cântar, nu-s mere-pere, sunt simțuri, ele se nasc în educația omului și chiar din rușine. Toți cititorii mi-au admirat micul meu articolaș din revista Formula AS, dar ai mei au
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
din salariații căminului, nu mi-au zis nimic, dar nu le zic nici eu și mă gândesc doar atât - nu cere omului ceea ce nu are. Bunul simț, recunoștința, iubirea, nu se cumpără din piață la cântar, nu-s mere-pere, sunt simțuri, ele se nasc în educația omului și chiar din rușine. Toți cititorii mi-au admirat micul meu articolaș din revista Formula AS, dar ai mei au tăcut, nu s-au bucurat. Păcat ! Rămân însă încântată că dumneavoastră cititorii ați reușit
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
pentru unghii, un cuțitaș cu care își fărâma mărul ca să-l mănânce, o proteză dentară demult defectă și o lanternă care îi servise ca sursă suplimentară de lumină... Spuneți și dumneavoastră, în democrația de astăzi, mai funcționează Codul Familiei, bunul simț, măcar ? ne întreba pe noi doamna Adriana, parcă stingheră și tot ea își explica mai în josul scrisorii pe care o semna, amintindu-ne precum copiilor ei : « vă iubesc mult !” Sunt sigură, asemenea oameni, precum copiii despre care am povestit, dacă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
le-a speriat pe cele două - bunica și mama mea - ca în cel de-al doilea război mondial să-și unească forțele și cele două modeste pensii, tatăl meu fiind prizonier, dispărut și să construiască o căsuță de mare „bun simț”. Era absolut necesară pentru a locui toți patru - dumnealor și noi doi copii, frățiorul meu s-a născut după plecarea pe front a tatălui meu, în septembrie 1941, eu în 1939 în vremea concentrărilor și nu aveam unde locui pentru că
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și Liceul "Nicu Gane", unde-a avut și cunoscut "dascăli de elită", care "veneau la ore cu bună dispoziție pe chipul lor" și "pe lângă materia predată se preocupau să formeze caractere", îl învățau "să intre în viață cu cinste și simțul datoriei". Fălticenii au devenit așadar, pentru Eugen, mediul spiritual fericit, care l-a plămădit, l-a format și înarmat pentru întreg restul vieții. Sau, cum scrie el: "30 de ani am trăit în orașul acesta, așezat pe coline, cu Șomuzul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
junghiul ce-i fulgera șalele Îi amplifica aversiunea pentru dezordine. N-aș mai fi vrut, În timp ce un soi de curiozitate mă Împingea de la spate formându-mi treptat deprinderea de a mă orienta prin treburile de zi cu zi cu toate simțurile pe jumătate amorțite, fără să observ prea multe din ce se petrece În jurul meu, dar trebuie făcută ordine, trebuie neapărat, da, hoții și vandalii și țiganii. E ceva vreme totuși de când am Încetat să pândesc vreo schimbare, iar la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]