19,182 matches
-
Ferdinand. El intenționează de asemenea să asigure în viitor solidaritatea dinastiei Habsburgilor din Spania și din Austria. Dar prinții germani, care au avut tot timpul să regrete alegerea lui Carol Quintul, nu au nici un interes să-și ofere un nou stăpîn din această familie. La urma urmelor, Filip, suveran în întregime spaniol, li se pare mai străin decît li se păruse odinioară tatăl său. Carol trebuie să renunțe. Acest nou eșec se adaugă pe lista deja lungă a decepțiilor sale. Totul
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
preferă să piardă partea de nord a Țărilor de Jos decît să aicepte ca religia să nu fie catolică aici. De asemenea, pentru că i se pare de neconceput să împartă ceea ce Dumnezeu i-a dat el refuză să numească împuterniciți. Stăpîn al unui guvern c:ntralizat la maximum, birocrat prin temperament, el consideră ci trebuie să rezolve singur toate problemele. Încetineala administrației de la Madrid devine proverbială: Dacă moartea ar trebui să mă caute la Madrid, aș fi nemuritor", declară în glumă
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
mărilor" jefuiesc Marea Nordului și marchează cu atrocități zelul lor anticatolic și antispaniol. În 1572, ei cuceresc provincia Utrecht unde Wilhelm depune jurămînt și devine "stathouder"59 (locotenent) al regelui de Olanda. Alungîndu-i pe spanioli din Walcheren, ei sînt în curînd stăpînii părții de nord a Țărilor de Jos. Represiunea nemiloasă duce deci la un eșec absolut total: incapabil să înăbușe erezia, Filip al II-lea s-a arătat a fi neputincios în fața "săracilor". Chiar în momentul în care victoria de la Lepanto
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
aceste condiții soarta războiului este repede pecetluită: Boemia cade în mîinile lui Ferdinand, iar regimul habsburgic se stabilește cu brutalitate în regatul recucerit. Execuții numeroase, otrăviri și confiscări asigură autoritatea împăratului în țară și deschide prăpastia între populația cehă și stăpînii săi germanici. Numai nobilii catolici găsesc îndurare în fața împăratului. Dată pe mîna mercenarilor, Boemia este jefuită și va recunoaște prima acele "orori ale războiului" care vor deveni obișnuite în Europa și pe care gravurile lui Callot le-au imortalizat pentru
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Jefuirea de către forțele imperiale ale lui Tilly a orașului protestant Magdeburg ajută acest plan, aruncînd pe prinții protestanți, la început neîncrezători, în brațele lui Gustav-Adolf. Devenit șef al protestanților din Imperiu, regele Suediei începe ofensiva. În cîteva săptămîni, el este stăpînul și arbitrul Germaniei. Tilly se retrage în Saxa, apoi este zdrobit la Breitenfeld (1631). Năpustindu-se spre Rhin, Gustav-Adolf îi alungă pe spanioli din Mainz. El îi propune atunci lui Richelieu o acțiune paralelă în Franche-Comté și Alsacia, înspăimîntat de
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
regelui Suediei titlul de prinț german și dreptul de a face parte din Dietă. În sfîrșit, un alt stat german, Brandenburgul, capătă din aceste tratate avantaje cărora viitorul le va arăta importanța. Deja moștenitor al ducatului de Clèves (1614) și stăpîn al Prusiei (1618), noul Elector de Brandenburg, Frederic-Wilhelm de Hohenzollern, primește Pomerania orientală și o întreagă serie de teritorii situate de-a lungul fluviilor germane (Halberstadt, Minden, Magdeburg). Modificările teritoriale aduse de tratatul din Pirinei nu sînt nici ele cu
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
al II-lea (1650), care a încercat să impună Provinciilor Unite o guvernare personală de tip monarhic, dă prilej burgheziei olandeze să desființeze stathouderatul. Provinciile Unite se orientează spre o Republică instaurată în avantajul burgheziei olandeze și al cărei adevărat stăpîn este Marele Pensionar al Olandei, Jan de Witt. Crizele prin care trec cele trei state, cele mai dinamice ale Europei occidentale din secolul al XVII-lea, au deci drept punct comun contestarea unei instituții monarhice care, din secolul al XVI
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Vitalitatea Habsburgilor din Vustria ar putea deci să devină de temut în cazul unei moșteniri spaniole. Dar pericolul principal apare din creșterea puterii, încă puțin vizibilă dar foarte reală, a Hohenzollernilor de Brandenburg, care încep să se afirme în Imperiu. Stăpîni ai Electoratului de Brandenburg din secolul al XV-lea, ei și-au mărit cu răbdare patrimoniul, adăugînd la statele lor inițiale noi provincii, dintre care ducatul Prusiei, fost domeniu al Cavalerilor Teutoni. Frederic-Wilhelm de Hohenzollern, care ia puterea în 1640
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de la Marea Baltică. Astfel, Europa este împînzită de zvonuri despre pretențiile lui: se presupune chiar ridicarea delfinului la rangul de împărat! Convins că nimeni în Europa nu este capabil să i se opună, Ludovic al XlV-lea se comportă ca un stăpîn. În realitate, prinții germani, plătiți cu sume grase de trimișii regelui, nu reacționează la nici unul dintre afronturile sale. Împăratul este paralizat de războiul împotriva turcilor, iar Provinciile Unite mulțumite de avantajele obținute prin pacea de la Nimègue. În sfîrșit, Carol al
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
a acceptat o Declarație a drepturilor care este garanția libertăților individuale și o recunoaștere a puterilor Parlamentului, este recunoscut, împreună cu soția sa, Maria, drept rege al Angliei. Jacob al II-lea trebuie să se refugieze la Ludovic al XIV-lea. Stăpîn al Angliei și al Provinciilor Unite, Wilhelm al III-lea adaugă Ligii din Augsburg ponderea hotărîtoare a forțelor protestante. Împotriva Franței se ridică statele catolice conduse de împărat (prinții germani, Spania, ducele de Savoia) și statele protestante conduse de Wilhelm
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
al Provinciilor Unite, Wilhelm al III-lea adaugă Ligii din Augsburg ponderea hotărîtoare a forțelor protestante. Împotriva Franței se ridică statele catolice conduse de împărat (prinții germani, Spania, ducele de Savoia) și statele protestante conduse de Wilhelm al III-lea, stăpînul celor două state maritime reconciliate: Anglia și Provinciile Unite. Ludovic al XIV-lea începe războiul ocupînd Palatinatul și făcînd presiuni asupra arhiepiscopului de Köln pentru a asigura victoria candidaților săi. Scopurile celor din coaliție sînt departe de a fi identice
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
drepturilor naturale ale indivizilor va fi atins cu atît mai ușor cu cît statul va fi condus de un monarh absolut, deți-nînd toate prerogativele puterii, făcînd dreptate, posedînd dreptul de a declara război sau de a semna tratatele de pace stăpîn al puterii legislative ca și al puteri executive și, în consecință, destul de puternic pentru a răspunde la așteptările indivizilor. Hobbes nu repune în discuție monarhia absolută. Contrar efortului regelui Franței, el nu încearcă să o justifice prin originea divină, nici
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
fac să se încline balanța în favoarea partidului din care fac parte. Chiar dacă aceștia sînt Cezari sau Cromwelli, pînă la urmă ei pun mîna pe putere. Dacă sînt însă curteni lipsiți de caracter, ei se întorc să depună puterea la picioarele stăpînului lor și îl ajută să exercite o autoritate arbitrară, cu condiția să fie valeții lui principali". Destinate în special să combată ambițiile generalului La Fayette, dispus să-și repună pe rege în deplinătatea puterilor sale cu condiția să devină ministru
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Bonaparte poate conta pe doi Directori (Sieyès și Roger-Ducos) și pe neutralitatea celui de-al treilea (Barras). Expansiunea franceză (1791-1799) Odată cu lovitura de stat din 18 brumar, anul VIII (9 noiembrie 1799), Bonaparte pune capăt celor zece ani de revoluție. Stăpîn al celei mai mari puteri pe continent, extinsă prin anexiuni și prin influența directă pe care o exercită asupra republi-cilor-surori, Bonaparte își va consolida autoritatea și va sistematiza realizările revoluționare. Consulatul și sistematizarea noilor principii Regimul Consulatului, care apare ca
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ducat al Varșoviei se extind pe teritorii smulse învinsului. Căsătoria lui Napoleon cu Maria Luiza pecetluiește un pact de prietenie între cele două state. Europa napoleoniană la apogeul său Imperiul napoleonian atinge apogeul, în mod direct sau indirect, Napoleon este stăpînul a mai mult de jumătate din continent. Statutul de teritorii supuse autorității sale diferă puțin, dar peste tot supremația lui este de necontestat. Însăși Franța a căpătat o extindere fără egal, depășindu-și frontierele naturale. În 1811, ea are 130
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
al lor și introduce la Curte un ceremonial rigid care amintește atît de disciplina militară cît și de fastul de la Versailles. Rudă cu numeroși suverani cărora le-a împărțit tronurile Europei, protector al prinților deveniți vasalii săi, el devine adevăratul stăpîn al Europei și se consideră astfel: "Eu sînt Charlemagne" afirmă el fără să clipească în timpul conflictului cu papa. În dorința de a-i imita pe monarhii vechiului regim, el împarte miniștrilor și generalilor săi titluri pompoase, dar lipsite de semnificație
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
complet nimiciți de oștile imperiale ale lui Constantin Duca, cărora le veniseră în ajutor cetele înaintate ale pecenegilor, românilor și bulgarilor din Balcani. Supraviețuitorii au fost exterminați de o cumplită ciumă izbucnită îndată după bătălie. Astfel că, în Câmpia Română stăpâni rămăseseră tot pecenegii. La aceștia s-au adăugat, în anul 1078, cumanii înrudiți cu ei, cu care au continuat să atace sudul Dunării și să ardă așezările până sub zidurile Adrianopolului, unde se încheie pacea sub Nichifor al III-lea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
înseamnă alb, liber (Ackerman = Cetatea Albă) și kara: supus, tributar, birnic și negru. De la acest ultim cuvânt Moldova a fost denumită Kara-Bogdania și Țara Românească Kara-Iflak, iar românii kara-ulaghi, adică țări supuse, tributare, negre, spre deosebire de acele libere, nesupuse, albe. Noii stăpâni ai stepelor jefuiesc și ruinează satele rusești, iau robi pe toți locuitorii lor într-un număr de 50 de mari incursiuni, făcute între anii 1067 și 1210, „fără a pune la socoteală nenumăratele razii mici în intervale”, în timp ce ungurii izbutiseră
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
spre Nipru. În acest apogeu, pe care regatul ungar nu avea să-l mai atingă niciodată în istorie, nemărginita glorie a lui Bela al IV-lea avea să fie mărită în octombrie-noiembrie 1238, și de închinarea marelui han cuman Kuthen, stăpânul Imperiului Stepelor, care, după intrarea sa în Moldova, a cerut azil în Ungaria, pentru el și pentru cele 40.000 de corturi, câte au mai putut fi salvate din fața uraganului pustiitor al tătarilor. Alte 10.000 de corturi, conduse de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Temugin, încât a ucis cu mai multe lovituri de săgeți pe fratele său vitreg Bekter, pentru că i-a furat o ciocârlie și un pește. Arcaș destonic, ajutat de fratele său mai mare Qassar, arcaș și mai bun, Temugin devine curând stăpânul a nouă cai. Căsătorindu-se cu tânăra Borte, fiica unui șef de clan Dai-Secen, care avea ca zestre doar o haină de blană din piei de zibelină neagră, el coborî în valea Kerulen, de unde merse apoi cu blănuri de zibelină
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ceilalți cumani, și că puțini se vor mai fi înapoiat în Moldova inferioară și Țara Românească, după bătălia de la Cacea. Consecința imediată a pieirii multora dintre cumani o avem în faptul că regele Andrei al II-lea, socotind că foștii stăpâni ai stepelor nu mai prezintă un pericol pentru Transilvania, dinspre Moldova și Țara Românească, izgonește, în primăvara anului 1225, pe cavalerii teutoni cu toate protestele Papei de la Roma. Cumanii, de lângă Țara Brodnicilor de pe Siret, convertiți la creștinism de către călugării din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
fost, deci, cucerirea Imperiului cuman, Dești-Kipciak, ulus-ul lăsat moștenire de către Gingis-khan lui Giuci, care se întindea de la Volga până la gura Tisei, cuprinzând în el și Țările Române, cum am arătat mai sus, și nu din dorința de a vedea „puterea stăpânului din urbea eternă”, adică a Papei de la Roma. Operațiile militare au început în primăvara anului 1236. Subutai cucerește mai întâi Ungaria Mare și dărâmă orașul Bolgar de pe Volga, unde a masacrat pe toți bărbații care au purtat armele, iar pe
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
fiul împăratului Ogodai, se crezu cel mai în drept ca să scrie lui Bela al IV-lea despre consecințele primirii cumanilor în Ungaria. Amenințarea avea să fie tradusă în fapt, în curând, numai că nu de Guiuk, ci de Batu-khan, viitorul stăpân al Hoardei de Aur, care, în urma unui conflict cu el la un banchet, a cerut lui Ogodai să-și recheme fiul în Mongolia. După o pauză de câteva luni de zile, în toamna aceluiași an, mongolii apar dincoace de fluviul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ad interne cionem delevit”. Seneslau a supraviețuit acestei înfrângeri, retrăgându-se la adăpostul pădurilor, în locuri întărite de la natură, și-l găsim mai târziu menționat în diploma emisă în 2 iunie 1247, de către Bela al IV-lea, Cavalerilor Ioaniți, ca stăpân în stânga Oltului, în vechiul stat al Cumaniei, care, după N. Iorga, își „avea centrul politic pe la Câmpulung, veche Romanie, botezat apoi catolic. La fel au supraviețuit șefii voievodatelor românești din dreapta Oltului cnezii Ioan și Farcaș și voievodul Litovoi, pe care
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Au împărțit apoi țara de la răsărit de Dunăre și Transilvania, între hanii mongoli. Cu ocazia despoierii cadavrelor, găsind sigiliul regelui la Nicolae, prepozitul de Sibiu (căzut vitejește la datorie, omorând cu sabia sa o căpetenie tătară), Cadan, devenit la împărțire stăpân și peste Transilvania, a pus pe clericii învățați, luați prizonieri, să confecționeze scrisori în numele regelui, pe care le-a adresat către toți fruntașii unguri și români. Una din aceste scrisori a fost cauza căderii lui Rogerius în prizonierat, în luna
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]