15,297 matches
-
că a făcut acest lucru deoarece viața lui Kagome era pusă în pericol, fiind urmărită de Naraku, iar în anime va afirmă că a încercat să o ucidă pe Kagome, întrebându-l pe Inuyasha dacă nu o ucide pentru această tentativă. Ambele personaje sunt îndrăgostite de Inuyasha, si sunt geloase una pe cealaltă datorită legăturilor cu Inuyasha; la Muntele Azusa, Kagome accepta faptul că o parte din Inuyasha o va iubi mereu pe Kikyo și reușește să depășească sentimentele de gelozie
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]
-
spune că Henry Ford al II-lea a vrut să-i demonstreze lui Enzo Ferrari că și mașinile sale sunt “material de curse” (Ferrari înregistrase 6 victorii consecutive la Leș Mans) și să-și ia revanșa pentru eșecul suferit în tentativa de a achiziționa producătorul italian în anul precedent. Pentru că cei mai buni ingineri și designeri de mașini de curse puteau fi găsiți la momentul respectiv doar în Marea Britanie, acolo va trimite Ford o echipă de recrutare din care făceau parte
Ford GT40 () [Corola-website/Science/320701_a_322030]
-
Racikovski, șeful biroului parizian al Ohranei. Suspecții arestați de Ohrana erau mai apoi predați justiției ruse. Primul departament special de securitate rus a fost „Departamentul pentru Protejarea Ordinei și Păcii Publica” cu sediul la St. Petersburg, creat în 1866, după tentativa de asasinat eșuată din 1866 asupra lui împăratului Alexandru al II-lea, departament care a avut la început 12 membri. Adresa oficială a departamentului, strada Fontanka nr. 16, era cunoscută în tot imperiul. După o nouă tentativă eșuată de asasinare
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
în 1866, după tentativa de asasinat eșuată din 1866 asupra lui împăratului Alexandru al II-lea, departament care a avut la început 12 membri. Adresa oficială a departamentului, strada Fontanka nr. 16, era cunoscută în tot imperiul. După o nouă tentativă eșuată de asasinare a împăratului din 6 august 1880, monarhul a creat, urmând sfaturile lui Mihail Loris-Melikov, „Departamentul Poliției de Stat”, secție a Ministerului Afacerilor Interne, și a transferat atât Corpul Special al Jandarmilor cât și Secția a III-a
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
de a concepe o fată. Pe planeta de reședință a Harkonnenilor, Giedi Prime, baronul se îngrașă datorită unei boli ciudate care, fără știința lui, i-a fost inoculată de răzbunătoarea Mohiam. După ce ucide o serie de doctori care eșuează în tentativa de a-i diagnostica sau vindeca boala, el îl angajează pe dr. Yueh pe o sumă enormă. Yueh îi dezvăluie baronului că Mohiam este vinovată pentru problema lui, ceea ce îl determină pe acesta să caute răzbunare, dar fără succes. Între
Dune: Casa Harkonnen () [Corola-website/Science/320728_a_322057]
-
supravegherea atentă a unei jumătăți de duzină de agenții majore ale Confederației, pentru a se asigura faptul că nu vor fi împărtâșite altcuiva cunoștințele despre Alchimist. Periodic, Mzu discută cu diferiți căpitani despre scoaterea ei de pe planetă, deși știe că tentativa ei va fi zădărnicită de Ione Saldana. Ea le cere ajutorul atât lui Calvert, cât și lui Meyer, comandantul navei "Udat", dar ambii o refuză după intervenția lui Saldana. Pe Lalonde, Dexter descoperă un grup de oameni care se ascund
Disfuncția realității () [Corola-website/Science/320717_a_322046]
-
propriile realizări; aceasta își poate avea originea într-o senzație de lipsă de valoare sau într-o dorința de a repeta "escaladarea către vârf." Forme mai evidente de autodistrugere sunt neglijarea alimentației, abuzul de alcool, dependentă de droguri, auto-rănirea și tentativele de sinucidere. Comportamentul autodistructiv este adesea o formă de autopedepsire pentru un eșec personal, care poate fi real sau imaginar. De asemenea, poate fi sau nu legat de sentimentul de auto-ură. Adesea, se face confuzia între comportamentul autodistructiv și căutarea
Comportament autodistructiv () [Corola-website/Science/320756_a_322085]
-
M. Banks, descrise ca Lumi Inelare miniaturale, precum și mega-structura Halo din jocul video "Halo". Larry Niven a anunțat în 2001 că a semnat un contract de film, proiectul aflându-se în faza de proiectare preliminară. Au mai existat și alte tentative abandonate de a ecraniza romanul. În 2004, Sci Fi Channel a anunțat că lucrează la o serializare a "Lumii Inelare".
Lumea Inelară () [Corola-website/Science/321514_a_322843]
-
Gilbert Gosseyn din "Lumea non-A", detaliind eventimentele la scară galactică a căror desfășurare a condus la evenimentele interplanetare din precedenta carte. În 1966 a fost republicază sub titlul The Players of Null-A. Gosseyn încearcă să ajungă pe Venus, dar tentativa sa este sabotată. Mai mult, el este atras într-o capcană și cade în mâinile unui personaj misterios supranumit Discipolul, vizibil sub forma unei distorsiuni energetice. În urma capturării, Gosseyn se trezește transportat pe planeta Gorgzid în trupul lui Ashargin, fiul
Jucătorii non-A () [Corola-website/Science/321534_a_322863]
-
la Rio de Janeiro la 13 noiembrie 1768. S-a adus la bord din nou hrană și apă proaspătă, iar nava a plecat către Capul Horn, la care a ajuns pe o vreme furtunoasă în ziua de 13 ianuarie 1769. Tentativele de a ocoli Capul au dat greș timp de două zile, "Endeavour" fiind în mod repetat împinsă înapoi de vânt, ploaie și curenți. Cook a notat că apele din largul Capului erau atât de mari încât scufundau prova vasului la
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
s-a îndreptat spre nord-vest ca să-i permită lui Cook să studieze și să boteze Insulele Societății. S-a efectuat o acostare la Huahine, Raiatea și Borabora, ocazii pentru Cook de a le revendica pe toate drept teritorii britanice. O tentativă de a ajunge la țărm cu pinasa pe insula Rurutu din arhipelagul Austral a fost împiedicată de resacurile mari și țărmul stâncos. La 15 august, "Endeavour" s-a îndreptat spre sud pentru a explora oceanul deschis în căutarea "Terra Australis
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
ziua de 11 iunie 1770, nava s-a ciocnit de un recif de corali, denumit astăzi reciful Endeavour, care face parte din Marea Barieră de Corali. Pânzele au fost coborâte imediat, s-a lăsat ancora și s-a făcut o tentativă de a trage nava spre ape mai adânci. Reciful "Endeavour" se ridica atât de abrupt de pe fundul mării încânt, deși nava era înțepenită, Cook a măsurat adâncimi de până la la mai puțin de o lungime de corabie distanță. Cook a
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
aceasta s-a dovedit a fi nepractic. Fiecare om de la bord a operat pe rând pompele, inclusiv Cook și Banks. Când fusese aruncat peste bord, după estimările lui Cook, circa de echipament, la următorul flux s-a făcut o nouă tentativă de eliberare a navei, dar fără succes. În după-amiaza zilei de 12 iunie, s-au adus cu barca încă două ancore mari și s-a montat un mecanism cu scripeți pentru o nouă tentativă ce urma să fie efectuată cu
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
flux s-a făcut o nouă tentativă de eliberare a navei, dar fără succes. În după-amiaza zilei de 12 iunie, s-au adus cu barca încă două ancore mari și s-a montat un mecanism cu scripeți pentru o nouă tentativă ce urma să fie efectuată cu fluxul de seară. Vasul începuse să ia apă printr-o gaură din cocă. Deși scurgerea avea să crească în intensitate după eliberarea din recif, Cook a hotărât să riște și, la 10:20 pm
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
din 1995 până în 2001, și este singurul serial "Star Trek" în care protagonistul este o femeie căpitan, Kathryn Janeway. "Voyager" a fost produs pentru a lansa UPN, un post de televiziune creat de compania Paramount. Aceasta a fost a doua tentativă a Paramount de a lansa un post de televiziune care să aibă ca punct de sprijin un serial "Star Trek": în 1977, studioul mai avusese o asemenea încercare cu serialul "", care însă nu a trecut niciodată de stadiul de proiect
Star Trek: Voyager () [Corola-website/Science/321570_a_322899]
-
până când, în deceniul 6, a fost instalat pe el bustul lui Ion Creangă. Pe socluri este înscris numele celui reprezentat și anii între care a trăit. Mai toți scriitorii sunt înfățișați frontal și simetric, într-o manieră realist-convențională. O unică tentativă, nu foarte accentuată, de idealizare simbolică prezintă bustul lui Eminescu. Singurul care iese din tipic, este Caragiale, pe care Oscar Späthe l-a reprezentat purtând căciulă, cu capul întors spre stânga și cu privirea îndreptată în sus. Bustul lui Eminescu
Rotonda scriitorilor () [Corola-website/Science/321614_a_322943]
-
prin care forței defensive i s-au adăugat încă 120 de oameni. Un mic convoi condus de a sosit și el a doua zi, aducând mai mulți pușcași marini. La 10 noiembrie, locotenent-colonelul Allen Maclean, care fusese implicat într-o tentativă de ridicare a asediului la St. Jean, a sosit cu 200 de oameni din al său Regiment 84 Infanterie „Royal Highland Emigrants”. Ei interceptaseră comunicațiile dintre Arnold și Montgomery lângă Trois-Rivières, și s-au grăbit spre Quebec să ajute la
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
au lovit navele ancorate cu multe bombe și torpile, în realitate ei au lovit doar pe "Okinoshima", producând avarii minore, și "Kikuzuki", producându-i avarii grave. "Kikuzuki", cu ajutorul unuia dintre vasele antisubmarin, a fost tras la țărm pe Gavutu în tentativa de a o salva de la scufundare. Între timp, toate celelalte vase au ridicat ancora și au încercat să părăsească portul. Un bombardier în picaj american a distrus un hidroavion F1M2 "Pete" care încercase să decoleze în timpul atacului. Al doilea atac
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
după două zile. Celelalte vase japoneze avariate rămase nescufundate au reușit să ajungă la Rabaul și Kavieng pentru reparații. "Hagoromo Maru" și "Noshiro Maru #2" s-au alăturat Grupului de Invazie Port Moresby. La 10 mai, în timp ce participa la prima tentativă japoneză de cucerire a insulelor Banaba și Nauru, intitulată Operațiunea "RY", "Okinoshima" a fost scufundată de submarinul USS " S-42" în largul insulei New Ireland (). În total, 87 de soldați ai marinei japoneze au murit în atacurile aeriene de la 4
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
aliate terestre sau ale navelor lor, și neputând să efectueze operațiuni de acoperire aeriană pentru forțele navale de suprafață din cauza pierderilor de avioane, japonezii au renunțat la atacul plănuit contra Port Moresby cu intenția de a mai încerca altădată. Următoarea tentativă maritimă japoneză de a cuceri Port Moresby nu a mai avut însă loc, în principal din cauza înfrângerii marinei în bătălia de la Midway din iunie. În schimb, japonezii au hotărât să cucerească Port Moresby într-un atac terestru nereușit de-a
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
de a deschide calea recuceririi Filipinelor de către americani. Amiralul Chester Nimitz, comandantul forțelor aliate din Pacific, a înființat teatrul de operațiuni Pacificul de Sud, cu viceamiralul Robert L. Ghormley la comandă, pentru coordonarea ofensivei aliate din Insulele Solomon. Eșecul japonezilor în tentativa de a ocupa Port Moresby și înfrângerea lor la Midway au avut efectul de a lăsa baza de la Tulagi fără protecția altor baze japoneze. Tulagi era la patru ore de zbor distanță de Rabaul, cea mai apropiată mare bază japoneză
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
dincolo de râu în noaptea de 5-6 mai. Pe teatrul răsăritean din Războiul Civil American, planul ofensiv de bază al unioniștilor fusese cel de a avansa către capitala confederată, Richmond, Virginia. În primii doi ani de război, s-au efectuat patru tentative majore care au eșuat: prima s-a împotmolit la doar câțiva kilometri de Washington, D.C., în Prima Bătălie de la Bull Run în iulie 1861, Campania din Peninsulă condusă de general-maior George B. McClellan a avut o abordare parțial maritimă, debarcând
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
depistarea lor de către forțele întunericului. Lucrurile nu merg conform planului. "Eminenta Cenușie", Sistemul de Inteligență Artificială al Pământului, avertizează autoritățile ecleziastice ale Bisericii Creștine-Islamice și pe Împuternicitul Suprem despre "invazia" divină, care iau măsuri. Astfel au loc o serie de tentative eșuate de a distruge copilul nenăscut, toate dejucate de Sfanțul Ilie și de Yah. După revenirea cu succes pe Pământ și evitarea unui avort forțat, Rybys și Herb sunt implicați într-un accident, probabil datorită mașinațiunilor lui Belial. Rybys moare
Invazia divină () [Corola-website/Science/320783_a_322112]
-
1939-1948), motiv pentru care nemții au interzis-o în Statele Unite ocupate, în ciuda faptului că este o carte foarte răspândită în Pacific, iar publicarea ei legală în țările neutre. "Lăcusta abia se târăște" postulează că președintele Franklin D. Roosevelt a supraviețuit tentativei de asasinat și a refuzat realegerea din 1940, respectând limita de două mandate impusă de George Washington. Următorul președinte, Rexford Tugwell, a retras flota americană de la Pearl Harbor, Hawaii, salvând-o de atacul japonez și asigurându-se că Statele Unite intră
Omul din castelul înalt () [Corola-website/Science/320777_a_322106]
-
tradus cartea în japoneză, a fost înjunghiat și ucis la 11 iulie 1991; Ettore Capriolo, care a tradus-o în italiană, a fost grav rănit într-o acțiune similară în aceeași lună; William Nygaard, editorul din Norvegia, a supraviețuit unei tentative de asasinat la Oslo în octombrie 1993, iar Aziz Nesin, translatorul de limbă turcă, a fost ținta unor evenimente ce au dus la masacrul din 2 iulie 1993 din Sivas, care s-a soldat cu moartea a 37 de oameni
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]