16,850 matches
-
să vizitezi și să te afli uneori în locuri frecventate de lume bună, să poți arunca priviri unor domnișoare pe măsură și să îți saluți prietenii. Poate era pentru prima oară, după toate trăirile agitate, când le cântau sufletul și tinerețea. Cu ambiție și perseverență își împlinise multe vise și speranțe. Acum, după mulți ani, aveau voie să nu se mai gândească nici unul, nici altul la amintiri veștede, la învălmășagul de temeri cu care se confruntase în realizarea unor proiecte. Înzestrat
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
accederea pe scara socială de valori, unii reușesc să urce în pisc, alții rămân pe ultimele trepte, dar decența este la loc de cinste. De la primele rânduri ale romanului se observă caracterul biografic și autobiografic al autorului. Oamenii și locurile tinereții, orașele în care locuiește și muncește, oamenii dragi din familie sau de aiurea sunt în strânsă legătură cu autorul, iar în unele cazuri, de dragul lor nici numele nu au fost schimbate. În volumul „Ultima Zvâcnire”, scriitoarea Ica Grasu îmbină benefic
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nostru viitor), Balanța este urmată de Patul conjugal al lui Daneliuc și de filmul unui tânăr Nae Caranfil E pericoloso sporgersi. Este așa și-așa, de pildă, ce face Radu Nicoară (Polul Sud), după cum ar trebui salutată opțiunea Mariei Maric (Tinerețe sfărâmată) pentru povestirea solidă, bine articulată dramatic și pendulând curat între tensiune și umor ; în aceeași categorie ar putea intra și Timpul liber al lui Valeriu Drăgușanu cu rezerva că filmul este inegal : plin de surprize plăcute în prima parte
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Eu, unul, nu cred. Boogie este un film bun, dar are ghinionul de a veni după Hârtia..., care era infinit mai dramatic. în Boogie nu se întâmplă nici măcar o crimă, nici un măcel este doar o ucidere lentă, aproape insesizabilă, a tinereții. Este un film lipsit de orice patos, pentru că așa au vrut autorii lui. Uite ce frumos arde ! , ar putea spune cei trei foști colegi de liceu adunați întâmplător pe litoral, unul cu nevastă și copil, ceilalți fără. Tinerețea lor. A
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
insesizabilă, a tinereții. Este un film lipsit de orice patos, pentru că așa au vrut autorii lui. Uite ce frumos arde ! , ar putea spune cei trei foști colegi de liceu adunați întâmplător pe litoral, unul cu nevastă și copil, ceilalți fără. Tinerețea lor. A ars deja e scrum. Boogie este de fapt filmul unei generații, dar ar putea fi al oricărei generații de 30 și ceva de ani. Iar Radu știe despre ce vorbește ; chiar și când nu se trage nici un glonte
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ani ; ambii ne-am declarat atunci amorul pentru Francis Ford Coppola tu ai făcut elogiul Nașului, eu, al Conversației. Coppola, pe care amândoi îl admirăm (să te văd cum o să admiri și cel mai recent titlu al său, după Eliade Tinerețe fără tinerețe !), poate și pentru că amer-italianul simbolizează cel mai bine acest menaj (sau mariaj) dificil : Artă + Comerț. Coppola, autor în sensul tare al termenului, dar care a dat lovitura cu un film de comandă, pe care nu ținea să-l
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ne-am declarat atunci amorul pentru Francis Ford Coppola tu ai făcut elogiul Nașului, eu, al Conversației. Coppola, pe care amândoi îl admirăm (să te văd cum o să admiri și cel mai recent titlu al său, după Eliade Tinerețe fără tinerețe !), poate și pentru că amer-italianul simbolizează cel mai bine acest menaj (sau mariaj) dificil : Artă + Comerț. Coppola, autor în sensul tare al termenului, dar care a dat lovitura cu un film de comandă, pe care nu ținea să-l facă : Nașul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
va fi albastră, care mi-a plăcut foarte mult. Povestea din Boogie este despre un tânăr care e căsătorit, e deja tată și care se-ntâlnește cu foști colegi de liceu într-o stațiune de pe litoral. Pare să-și regrete tinerețea furtunoasă, deși e pe drumul spre maturitate. ți se pare că este altceva : o mișcare diferită, un accent nou poate ? Alex. Leo Șerban : Cu siguranță. Deși primul său lungmetraj, Furia, era tot o poveste contemporană și avea lucruri interesante și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
o înzestrare însemnată de desenator, de portretist, cu evidente și remarcabile daruri pe tărâmul artei compoziției, cu o voință de înnoire ce poate fi dată de exemplu, Octav Angheluță ne apare astăzi că o fericită împletire de maturitate și de tinerețe sufletească.” Lucrări: Natură statică, Colț de atelier(expuse la Salonul oficial, acordândui-se premiul „Anastase Simu” în 1929), Autoportret, Peisaj din Câmpina (expuse la Salonul Oficial în 1930), După lucru (expusă la Salonul Oficial în 1931),Cap de studiu (expusă în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
îndelungi și nevindecabile. În final, balanța acestui echilibru fragil între știință și arta a înclinat talgerul către limbajul liniilor și al culorilor. Capitolul epistolar este de mare interes monografic, desprinzându-se câteva aspecte esențiale despre profilul spiritual al pictorului în tinerețe: atragerea/vocația ineluctabila, aproape devoranta către artă plastică, o emoționantă dragoste filiala, semnele unei boli chinuitoare și dorul de locurile natale. Scrisorile în sine cuprind pagini dramatice despre o sfâșiere lăuntrica a artistului grijuliu, prins între două viituri: pe o
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
un orășel liniștit, pitoresc, discret ocolit de vântoasele vremelnicei civilizații contemporane, cu atmosfera patriarhala, cu oameni ospitalieri și prietenoși, cu străzi întortocheate care-ncep de la Episcopie și se pierd zburătăcite spre culmi deluroase, cu parcuri ceva mai luminoase în care tinerețea se revarsă că și-n alte timpuri. Cel mai elocvent atașament sentimental față de urbea natală este faptul ca pictorul a preluat denumirea localității că nume artistic, așternându-și cu sfioșenie semnătură jos, în colțul drept al lucrărilor: Viorel Huși. Confesiunea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
să aibă grijă, la propriu, și de inima mea, viscolită adesea; nepoților mei LAURA și MIHNEA, în speranța că, citind acest roman, dacă peste 15-20 de ani va mai citi cineva romane vor afla și ei cum era pe vremea tinereții bunicilor lor; și nu în ultimul rând, tuturor celor de la fostul Combinat de Fire și Fibre Sintetice Săvinești, cu care am împărțit bucuriile și neîmplinirile, respirând același aer poluat (la propriu) și pe care i-am simțit mereu alături, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
președinte pe tovarășul Teodorescu. Un murmur a străbătut sala. Teodorescu, muncitor destoinic și ager, fusese și pînă acum președinte de sindicat pe secție, dar muncitorii ar fi vrut mult să-l știe în funcția asta pe maistrul Cornea, fost în tinerețe muncitor într-un centru minier, foarte bun meseriaș, dar "rău" de gură; nu-i defect sau abatere în secție, pe care el, cunoscînd-o, să n-o îndrepte sau s-o facă cunoscută în prima ședință. În numele cui faceți dumneavoastră propunerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de la premiera piesei mele. A venit spre mine și mi-a întins mîna: Nu știu dacă mă cunoașteți, mi-a zis, lucrez tot la combinat. Piesa dumneavoastră m-a încîntat. Actul întîi m-a făcut să retrăiesc clipe din exuberanța tinereții; actele doi și trei m-au readus printre contemporani; am văzut în personaje pe mulți dintre colegii mei..." Din vedere, îl știam de mult, cred că de la venirea mea în uzină: mi-a atras atenția aerul lui de om distins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ținînd mîna Marianei în mîna mea, strîngîndu-i-o atît de tare cît să înțeleagă că o doresc, dar nu atît cît să o fac să țipe de durere. "Uneori ne culcăm cu o femeie numai pentru că am dorit-o cîndva, în tinerețe", mi-a răsunat în minte meditația lui Sartre, citită, probabil, în romanul Cuvintele. Asta m-a înfuriat. Mulțumesc, doamnă, am zis, eliberîndu-i mîna, acum zece ani aș fi fost fericit numai să vă văd... Mda, a surîs Mariana înainte de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
unui ruj sidefat. Mînecile bluzei stau trase în sus, spre coate, iar fusta aceeași fustă de dimineață, lungă și lălîie, ca o poală de babă vădană e acum strînsă pe coapse, coborînd pînă la jumătatea genunchilor. Întreaga ei înfățișare emană tinerețe. Tinerețe și feminitate. Aproape că simt nevoia s-o strîng mai tare de braț și s-o apropii... A făcut-o de dragul tău, îmi spune doamna Petrache, întinzîndu-mi o hîrtie. Poftim coeficienții. Nu vrei și cafeaua mea? Ba da, săru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ruj sidefat. Mînecile bluzei stau trase în sus, spre coate, iar fusta aceeași fustă de dimineață, lungă și lălîie, ca o poală de babă vădană e acum strînsă pe coapse, coborînd pînă la jumătatea genunchilor. Întreaga ei înfățișare emană tinerețe. Tinerețe și feminitate. Aproape că simt nevoia s-o strîng mai tare de braț și s-o apropii... A făcut-o de dragul tău, îmi spune doamna Petrache, întinzîndu-mi o hîrtie. Poftim coeficienții. Nu vrei și cafeaua mea? Ba da, săru' mîna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
temperează Luchian. Graur nu a zis încă "da". Cum să nu zică?! De-atîta timp își dorește să se ocupe din nou de cercetare!... Luchian surîde, apoi îmi face semn să ne continuăm drumul. Vezi, dom' Mihai, îmi zice el, în tinerețe, visul meu a fost să mă transfer în Capitală, să mă pot ocupa mai bine de muzică, să stabilesc contacte, să mă integrez în viața muzicală... Mai demult, am vrut să mă transfer, dar nu mi-au dat drumul conduceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pilotate cu minimum de cuvinte, Brîndușa nu a fost așa întotdeauna. Adică, nu, nu asta am vrut să spun... Brîndușa a fost și este o fire orgolioasă. Cred că de mică, în familie, s-a format astfel. Și-apoi, în tinerețe, orgoliul ei s-a împletit cu mîndria unei fete frumoase. A avut foarte puțini prieteni vorbesc de prieteni în sensul școlăresc al cuvîntului -, puțini, aproape deloc. Nu mi-o închipui pe Brîndușa, studentă, plimbîndu-se cu un prieten al cărui pardesiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
răspund timid. Bătrînul scoate din buzunar un cuțitaș, îl deschide și taie crenguța cu cele trei flori de magnolie. Să-i duci asta, îmi arată bătrînul crenguța. Mulțumesc! O să se bucure foarte mult. Ehe !... Mihai-Mihai, clatină el din cap. În tinerețe am fost inginer horticol și-am avut în subordine cîteva hectare de seră. Cînd mergeam la cîte-o fată, uite-așa buchete de flori îi duceam! Eram tare pretențios: "fiecare petală o sărutare!" Și-mi dădeau, să nu crezi că ziceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ele se extrage colchicina, folosită la tratarea unor boli, dar tot nu-mi plac: sunt prea rezistente la vreme rea... Magnolia e altceva... face bătrînul un gest larg cu brațele, privind îndelung spre stele; magnolia e ca femeia; toate Anele tinereții mele au fost magnolii... Gata, fugi, că-i tîrziu. Noapte bună, moș Toadere! îi spun. Pornesc pe aleea dintre sere, sub privirea calmă a cîinelui, care a înțeles că sînt un prieten de-al bătrînului și nu mă mai latră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rănit cum nu mi-aș fi închipuit vreodată că pot fi rănită. Te-am blestemat, ți-am dorit răul, apoi te-am așteptat... Te-am așteptat cum n-am așteptat pe nimeni în viața mea... Asta mi-ar fi răzbunat tinerețea pierdută... Umplusem cu vodcă două pahare mari din sticlă groasă... Voiam să le bem împreună, apoi să le spargem de pereți. Cînd am plecat, le-am dat un dos de palmă, aruncîndu-le în bazin. Aș vrea, acum, paharele din bazin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cânta la pian, vorbea perfect franțuzește, știa latină, greacă și germană), că visa la o viață de lux și eleganță, că fost prietenă cu Barbu Ștefănescu Delavrancea și cu fiicele lui (deci și-a petrecut o bună perioadă din prima tinerețe la București) și că a avut un jurnal de tinerețe, azi dispărut, ilustrat de Pica Dona, fiica lui Delavrancea; se mai știe că în 1912, la vârsta de 25 de ani, făcea studii la Paris, oraș de care s-a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
germană), că visa la o viață de lux și eleganță, că fost prietenă cu Barbu Ștefănescu Delavrancea și cu fiicele lui (deci și-a petrecut o bună perioadă din prima tinerețe la București) și că a avut un jurnal de tinerețe, azi dispărut, ilustrat de Pica Dona, fiica lui Delavrancea; se mai știe că în 1912, la vârsta de 25 de ani, făcea studii la Paris, oraș de care s-a îndrăgostit iremediabil, că a devenit apoi profesoară de limba franceză
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
privind din cadrul lor ceea ce caracterizase sălbatec viața; în agendă, am scris: „Cu inima strânsă de toate lipsurile pe care viața i le-a impus surorii mele: o mare doamnă care îndură imperativele destinului ei implacabil; camera cu fostele efigii ale tinereții ei superbe, în contrast cu această biată epavă, înfășurată în zdrențe murdare, zdrobindu-se de muncă, împreună cu cei doi bărbați ai casei, toți ca niște sclavi“. Soțul lui Rody, așa cum îl știi. Îți închipui deci atmosfera grea, apăsătoare. Dar, în ciuda tuturor acestor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]