15,985 matches
-
vodă]S la carele leșilor. (ULM.~ 1725: 17r) Rezultate de reținut • existența procesului de "object shift" instanțiat prin propoziții VOS în româna veche arată că argumentul intern se poate extrage în mod liber din VP; propoziții ca (53a), cu inversiune verb - auxiliar și topică VOS arată că obiectul se extrage în mod obligatoriu din VP, proces descris (prin raportare la româna contemporană) în §III.2.5 • analiza deplasării verbului ca grup (VP-movement), propusă pentru româna modernă, se poate extinde la datele
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
poate extrage în mod liber din VP; propoziții ca (53a), cu inversiune verb - auxiliar și topică VOS arată că obiectul se extrage în mod obligatoriu din VP, proces descris (prin raportare la româna contemporană) în §III.2.5 • analiza deplasării verbului ca grup (VP-movement), propusă pentru româna modernă, se poate extinde la datele din româna veche 2.4. Rezumat (i) Structura funcțională a propoziției propusă pentru româna modernă poate fi adoptată și pentru româna veche. (ii) Româna veche prezintă două tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în ciuda ponderii mai reprezentative a enclizei pronominale, româna veche nu prezintă efecte stricte de tip Wackernagel sau Tobler-Mussafia. (v) În lumina acestor rezultate, diviziunea procliză/encliză a auxiliarelor și/sau a cliticelor rezultă din activarea de opțiuni diferite în deplasarea verbului în nucleul propozițional al românei vechi: întrucât cliticele și auxiliarele marchează limita superioară a domeniului flexionar, procliza diagnostichează deplasare V-la-I, iar encliza diagnostichează deplasare V-la-C. (vi) Neatestarea deplasării Aux-la-C, efectele de blocare induse de adverbul de negație nu și existența
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a domeniului flexionar, procliza diagnostichează deplasare V-la-I, iar encliza diagnostichează deplasare V-la-C. (vi) Neatestarea deplasării Aux-la-C, efectele de blocare induse de adverbul de negație nu și existența structurilor VOS derivate prin object shift indică faptul că strategia de deplasare a verbului în româna veche este deplasarea ca grup (VP-movement); această strategie prezice că în structuri perifrastice deplasarea la C se manifestă în mod sistematic prin ridicarea verbului lexical, gramatica V-la-C (care vom argumenta în secțiunea următoare că este o gramatică de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
existența structurilor VOS derivate prin object shift indică faptul că strategia de deplasare a verbului în româna veche este deplasarea ca grup (VP-movement); această strategie prezice că în structuri perifrastice deplasarea la C se manifestă în mod sistematic prin ridicarea verbului lexical, gramatica V-la-C (care vom argumenta în secțiunea următoare că este o gramatică de tip V2, specifică limbilor romanice vechi) manifestându-se în mod sistematic prin inversiune; corelația dintre encliză și deplasare V-la-C este bine întemeiată în lingvistica romanică (Lema
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
V-la-I); declinul treptat al opțiunii V-la-C în decursul limbii vechi confirmă ipoteza că textele din secolul al 16-lea surprind o schimbare sintactică în curs de desărvârșire (eliminarea gramaticii V2); (ii) cercetarea calitativă (distribuția) arată că locusul de deplasare a verbului în domeniul C este proiecția FINP (ca în alte limbi romanice vechi, cf. Ledgeway 2007; 2008; Wolfe 2015b și bibliografia), nu FOCP (ca la Alboiu, Hill și Sitaridou 2014; Hill și Alboiu 2016); într-adevăr, în cronicile moldovenești analizate de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
dar nu singura (v. Zafiu 2014 și §3.2.2.5 infra); (iii) modelul sintactic adoptat (stabilirea relațiilor dintre trăsăturile sintactice prin procesul de ACORD în sens restrâns) permite o analiză mai flexibilă, care să armonizeze aparenta tensiune dintre deplasarea verbului la FINP sub inversiune și valorile discursive evidente care se corelează cu inversiunea. Obiectivele și (în strânsă legătură cu acestea) structura secțiunii de față sunt următoarele: secțiunea §3.1 este rezervată prezentării caracteristicilor sintactice ale gramaticii V2 a limbilor romanice
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
vom avea în vedere deci structurile care sunt compatibile cu două analize sintactice: o formă verbală finită sintetică neînsoțită de pronume clitice(atunci trimise pre el în casa lui; NT.1648: 51v) este compatibilă atât cu o analiză în care verbul se deplasează la I (diagnosticată prin procliză pronominală: și-l trimise la Pilat;NT.1648: 101r), cât și cu o analiză în care verbul se deplasează la C (diagnosticată prin encliză pronominală: Trimise-i cătră Iisus zicând; NT.1648: 76r
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
pre el în casa lui; NT.1648: 51v) este compatibilă atât cu o analiză în care verbul se deplasează la I (diagnosticată prin procliză pronominală: și-l trimise la Pilat;NT.1648: 101r), cât și cu o analiză în care verbul se deplasează la C (diagnosticată prin encliză pronominală: Trimise-i cătră Iisus zicând; NT.1648: 76r), dată fiind coexistența acestor opțiuni în gramatica limbii vechi (chiar în gramatica aceluiași text în exemplele de față). Așadar, în statistică, vom urmări doar
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
proiecțiile de topic, care pot fi multiple, proiecția de focus este unică (v. Rizzi 1997). 3.1 Caracteristici ale gramaticii V2 în limbile romanice vechi Stadiile medievale ale limbilor romanice prezintă următoarea particularitate proeminentă de topică: în propozițiile principale declarative, verbul apare în general în a doua poziție din propoziție, fiind precedat de un constituent care nu este neapărat subiectul (v. Salvi 2001: 297; Ledgeway 2007: 120-121 i.a.). Această particularitate a fost interpretată de cercetători ca fiind o formă relaxată
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
1993; Vance 1997). 3.1.1 Gramatică V2 strictă / gramatică V2 relaxată Limbile germanice sunt caracterizate de o gramatică V2 strictă 17, fiind supuse așa-numitul efect de "gât de sticlă" (engl. bottleneck effect, Poletto 2002): în propoziții principale declarative, verbul se ridică în domeniul C și permite deplasarea unui singur constituent la stânga sa. După cum arată următoarele exemple din neerlandeză 18, poziția preverbală este nespecializată și poate găzdui subiectul (57a), obiectul direct (57b), adjuncți (57c); domeniul preverbal poate găzdui doar un
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
direct (57b), adjuncți (57c); domeniul preverbal poate găzdui doar un singur constituent, indiferent de ordonare (58)-(59). Din punct de vedere tehnic, gramatica V2 germanică a fost analizată astfel: FINP se asociază cu o trăsătură EPP care forțează (i) ridicarea verbului finit la FIN0 (sub head-movement), asociată cu (ii) deplasare XP prin [Spec, FINP] (Cognola 2013: 125). (57) 1 constituent preverbal a. Ik lees een boek 's avonds. (neerlandeză) eu citi.PREZ.1SG o carte noaptea S V O adjunct ' Eu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
V Spre deosebire de gramatica V2 germanică, care poate fi caracterizată drept o gramatică V2 strictă, în limbile romanice vechi (cu excepția francezei vechi) funcționează o gramatică V2 relaxată (Ledgeway 2007: 122-123): regula V2 nu este o constrângere strictă de ordonare rigidă a verbului în a doua poziție din propozițiile declarative; mai degrabă, regula V2 în limbile romanice vechi trebuie înțeleasă într-un sens "tehnic" (Ledgeway 2007: 122), și anume ca o constrângere de deplasare a verbului în domeniul C. Deci doar deplasarea verbului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
o constrângere strictă de ordonare rigidă a verbului în a doua poziție din propozițiile declarative; mai degrabă, regula V2 în limbile romanice vechi trebuie înțeleasă într-un sens "tehnic" (Ledgeway 2007: 122), și anume ca o constrângere de deplasare a verbului în domeniul C. Deci doar deplasarea verbului în domeniul C este necesară pentru satisfacerea regulii V2, pe când deplasarea de constituenți tematizați sau focalizați în periferia stângă a propoziției este facultativă și poate fi și multiplă (Ledgeway 2007: 122, 2008: 437
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
verbului în a doua poziție din propozițiile declarative; mai degrabă, regula V2 în limbile romanice vechi trebuie înțeleasă într-un sens "tehnic" (Ledgeway 2007: 122), și anume ca o constrângere de deplasare a verbului în domeniul C. Deci doar deplasarea verbului în domeniul C este necesară pentru satisfacerea regulii V2, pe când deplasarea de constituenți tematizați sau focalizați în periferia stângă a propoziției este facultativă și poate fi și multiplă (Ledgeway 2007: 122, 2008: 437, 2012: 65; Poletto 2014: 2, 6-7): "whether
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
domeniul C este necesară pentru satisfacerea regulii V2, pe când deplasarea de constituenți tematizați sau focalizați în periferia stângă a propoziției este facultativă și poate fi și multiplă (Ledgeway 2007: 122, 2008: 437, 2012: 65; Poletto 2014: 2, 6-7): "whether the verb superficially occurs, for example, in first, second, third, or fourth position, the V2 generalization nonetheless consistently holds, insofar as the verb is invariably assumed to have moved to the vacant C position" (Ledgeway 2007: 122). Ledgeway (2012: 65; 2015e: §46
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
facultativă și poate fi și multiplă (Ledgeway 2007: 122, 2008: 437, 2012: 65; Poletto 2014: 2, 6-7): "whether the verb superficially occurs, for example, in first, second, third, or fourth position, the V2 generalization nonetheless consistently holds, insofar as the verb is invariably assumed to have moved to the vacant C position" (Ledgeway 2007: 122). Ledgeway (2012: 65; 2015e: §46.3.3.1) propune următoarea structură sintactică generală pentru propozițiile principale, care surprinde ideea că propozițiile principale se divid în două
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
C position" (Ledgeway 2007: 122). Ledgeway (2012: 65; 2015e: §46.3.3.1) propune următoarea structură sintactică generală pentru propozițiile principale, care surprinde ideea că propozițiile principale se divid în două părți, o periferie stângă în domeniul căreia se deplasează verbul și opțional alți constituenți focalizați sau tematizați (v. și Salvi 2001): (60) [Periferie stângăTOP / FOC V [Nucleu propozițional S tV O ADV] O altă deosebire între gramatica V2 germanică și gramatica V2 romanică este legată de disponibilitatea ridicării verbului la
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
deplasează verbul și opțional alți constituenți focalizați sau tematizați (v. și Salvi 2001): (60) [Periferie stângăTOP / FOC V [Nucleu propozițional S tV O ADV] O altă deosebire între gramatica V2 germanică și gramatica V2 romanică este legată de disponibilitatea ridicării verbului la C în propozițiile subordonate: în gramatica V2 a neerlandezei, a germanei sau a limbilor scandinave continentale 19 (dar nu și în islandeză sau idiș, v. Zwart 1997: 88; Diesing 1990), regula V2 vizează exclusiv propozițiile principale, pe când în gramatica
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a fost interpretată ca o asimetrie propoziție principală / propoziție subordonată (v. §3.1.2 infra). Structura generală a propoziției subordonate în limbile romanice vechi propusă de Ledgeway (2012: 65; 2015e: §46.3.3.1) este cea din (61), în care verbul este constrâns să rămână în nucleul propozițional de lexicalizarea elementului de relație (v. și Salvi 2001). Asimetriile propoziție principală / propoziție subodonată se explică prin aceea că propozițiile subordonate funcționează uneori după structura propozițiilor principale (cea din (60) supra). (61) [Periferie
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Asimetriile propoziție principală / propoziție subodonată se explică prin aceea că propozițiile subordonate funcționează uneori după structura propozițiilor principale (cea din (60) supra). (61) [Periferie stângăC [Nucleu propozițional S V O ADV] O chestiune controversată privește proiecția la care se ridică verbul în limbile romanice vechi. Există două puncte de vedere privitoare la această chestiune. După unii autori (Roberts 1993; Salvi 2001; Ledgeway 2007, 2008, 2012; Wolfe 2015a, 2015b i.a.), ținta deplasării verbului în domeniul C este o proiecție de tip
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
chestiune controversată privește proiecția la care se ridică verbul în limbile romanice vechi. Există două puncte de vedere privitoare la această chestiune. După unii autori (Roberts 1993; Salvi 2001; Ledgeway 2007, 2008, 2012; Wolfe 2015a, 2015b i.a.), ținta deplasării verbului în domeniul C este o proiecție de tip completiv, și anume FINP (la Ledgeway 2007, 2008; Wolfe 2015a, 2015b). Din această perspectivă, structurile V1 sau structurile în care verbul însuși este focalizat se analizează prin intermediul elementelor topice nule sau prin
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Ledgeway 2007, 2008, 2012; Wolfe 2015a, 2015b i.a.), ținta deplasării verbului în domeniul C este o proiecție de tip completiv, și anume FINP (la Ledgeway 2007, 2008; Wolfe 2015a, 2015b). Din această perspectivă, structurile V1 sau structurile în care verbul însuși este focalizat se analizează prin intermediul elementelor topice nule sau prin ACORD cu trăsături ale centrelor funcționale cu relevanță discursivă (TOPP / FOCP). După alți autori (Cruschina 2011; Sitaridou 2011; Poletto 2014), verbul însuși se deplasează în proiecțiile cu relevanță discursivă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
această perspectivă, structurile V1 sau structurile în care verbul însuși este focalizat se analizează prin intermediul elementelor topice nule sau prin ACORD cu trăsături ale centrelor funcționale cu relevanță discursivă (TOPP / FOCP). După alți autori (Cruschina 2011; Sitaridou 2011; Poletto 2014), verbul însuși se deplasează în proiecțiile cu relevanță discursivă (v. și Alboiu, Hill și Sitaridou 2014; Hill și Alboiu 2016 pentru analiza inversiunii verbale în româna veche ca V-la-FOC). Analiza românei vechi din §3.2 conduce la adoptarea primei perpective de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
lovituri mortale SÌ lui da.PS.3SG 'i-a dat multe lovituri mortale' (napolitana veche; Ledgeway 2008) Napolitana veche verifică deci ipoteza că regula V2 trebuie înțeleasă ca o constrângere venind dinspre domeniul complementizator, satisfăcută cel mai adesea de deplasarea verbului, nu neapărat ca un caz de ridicare a verbului determinat dinspre verb (Ledgeway 2008: 467). În fine, eliminarea diacronică a gramaticii V2 romanice stă sub semnul procesului de schimbare lingvistică denumit reanaliză: reanaliza este o schimbare în structura (în acest
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]