147,710 matches
-
Ciclotron, un circuit de comutare pentru fotomultiplicatori, un amplificator sensibil la sarcină cu zgomot redus și un generator de impulsuri de mare precizie pentru spectrometru alfa cu detector semiconductor. A dezvoltat teoria colectării sarcinilor electrice în detectori cu semiconductori și formarea impulsurilor de curent sau tensiune la intrarea electronicii asociate. Fizicianul Poenaru a făcut experiențe de reacții nucleare (de exemplu, spectrele de evaporare a neutronilor) și identificarea de noi stări izomere de spin înalt. De asemenea a măsurat funcția de excitație
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
sau mai puțin rar folosite sau nu există deloc în limba vorbită, unele sunt prezente în limba scrisă, mai ales în cea literară, altele sunt deja și acolo foarte rare. La modul indicativ, în mod curent se folosesc următoarele forme: Formare: rădăcina infinitivului + desinențe specifice (ultimele cinci verbe sunt neregulate): <nowiki>*</nowiki> Reamintim că unele desinențe sunt numai scrise, iar altele se și aud în vorbire. <nowiki>**</nowiki> Verbele de conjugarea a II-a (infinitiv cu "-ir") au la plural, înaintea
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
inclusiv pentru exprimarea unei acțiuni viitoare. Exemplu: "Si tu finis tes études même dans dix ans, tu trouveras un emploi chez moi" „Dacă îți vei termina studiile chiar și peste zece ani, vei găsi un loc de muncă la mine”. Formare: verbul auxiliar "avoir" sau "être" la indicativ prezent + participiul trecut. Despre acordarea acestuia vezi mai jos Participiul trecut. Exemple: <nowiki>*</nowiki> Se poate acorda în patru feluri cu subiectul, "vous" fiind pronume de politețe adresat și unei singure persoane. Ca
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
la prezent, perfectul compus exprimă și acțiuni din trecut, ale căror urmări există și în momentul vorbirii: "La découverte de ce médicament a permis de prolonger notablement la vie des patients" „Descoperirea acestui medicament a permis prelungirea notabilă a vieții pacienților”. Formare: rădăcina formei de indicativ prezent, persoana I plural + desinențe specifice: De notat că verbele de conjugarea a II-a (infinitiv cu "-ir") au sufixul "-iss-" la toate persoanele. Există un singur verb neregulat la această formă, "être", care are rădăcina
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
prezent, persoana I plural + desinențe specifice: De notat că verbele de conjugarea a II-a (infinitiv cu "-ir") au sufixul "-iss-" la toate persoanele. Există un singur verb neregulat la această formă, "être", care are rădăcina "ét-" la imperfect. Folosire: Formare: "avoir" sau "être" la imperfect + participiul trecut: Mai mult ca perfectul exprimă în primul rând o acțiune anterioar față de cea a altui verb la trecut, corespunzând în română uneori mai mult ca perfectului, alteori perfectului compus, alteori imperfectului: În afară de aceste
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
predicatului subordonatei condiționale introduse prin "si", în locul conditionalului trecut, atunci când se exprimă o condiție neîndeplinită în trecut: "Si tu m’avais écouté, tu ne serais pas dans cette situation" „Dacă m-ai fi ascultat, n-ai fi în situația asta”. Formare: rădăcina infinitivului + o vocală caracteristică pentru categoria de verbe + desinențe specifice (ultimele două verbe sunt neregulate): <nowiki>*</nowiki> Desinență zero. <nowiki>**</nowiki> La verbele de conjugarea a doua, formele de la singular sunt identice cu ale acelorași persoane de la indicativ prezent
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
compus, dar se folosește numai în opere literare, cărți de istorie, uneori în scrieri publicistice de nivel elevat. Acțiunea exprimată de perfectul simplu se deosebește totuși de cea a perfectului compus prin faptul că nu are nicio legătură cu prezentul. Formare: verbul "venir" la indicativ prezent + prepoziția "de" + infinitivul: Această perifrază verbală exprimă o acțiune trecută, dar relativ apropiată de momentul vorbirii: "Solange vient de rentrer" „Solange tocmai s-a întors acasă”, "L’écrivain vient de publier son troisième livre" „Scriitorul
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
Această perifrază verbală exprimă o acțiune trecută, dar relativ apropiată de momentul vorbirii: "Solange vient de rentrer" „Solange tocmai s-a întors acasă”, "L’écrivain vient de publier son troisième livre" „Scriitorul și-a publicat nu demult a treia carte”. Formare: imperfectul lui "venir" + "de" + infinitiv: Mai mult ca perfectul recent exprimă ocțiune care a avut loc cu puțin timp înaintea altei acțiuni din trecut: "Solange venait de rentrer quand le facteur lui a apporté une lettre" „Solange tocmai se întorsese
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
perfectul recent exprimă ocțiune care a avut loc cu puțin timp înaintea altei acțiuni din trecut: "Solange venait de rentrer quand le facteur lui a apporté une lettre" „Solange tocmai se întorsese acasă când poștașul i-a adus o scrisoare”. Formare: infinitivul verbului (fără "e" la cele cu sufixul "-re") + desinențe care provin de la indicativul prezent al verbului "avoir": Mai multe verbe sunt neregulate la viitorul simplu, în sensul că infinitivul lor s-a deformat (de exemplu "avoir") sau că au
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
viitorul simplu prezintă acțiunea ca promisă, pe când prezentul exprimă cu mai multă certitudine că acțiunea va avea loc. Viitorul nu poate fi folosit pentru predicatul subordonatei condiționale cu "si". În locul lui se folosește indicativul prezent (vezi mai sus Indicativul prezent). Formare: "avoir" sau "être" la viitorul simplu + participiul trecut: Viitorul anterior exprimă o acțiune situată în timp înaintea altei acțiuni, exprimată cu viitorul simplu sau cu modul imperativ: "Tu sortiras quand tu auras fini tes devoirs" „Vei ieși când îți vei
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
acesta este la un timp trecut (regulă a concordanței timpurilor la indicativ): "Tu m’as dit que tu m’appellerais. Pourquoi tu ne l’as pas fait ?" „Mi-ai spus că ai să mă suni. De ce n-ai făcut-o?” Formare: verbul "aller" la indicativ prezent + infinitivul: Această perifrază verbală exprimă o acțiune viitoare relativ apropiată de momentul vorbirii. Prin aceasta se deosebește de viitorul simplu în limba standard: "Dépêche-toi ! Tu vas rater ton train" „Grăbește-te! Ai să pierzi trenul
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
să pierzi trenul!” Însă în limba vorbită, viitorul apropiat înlocuiește deseori viitorul simplu, dar numai în propoziție asertivă, când acțiunea este prezentată ca o intenție, un proiect: "Elle va se marier dans trois ans" „Se va mărita peste trei ani”. Formare: imperfectul lui "aller" + infinitivul: Viitorul apropiat în trecut exprimă o acțiune intenționată sau care a avut loc la relativ puțin timp după altă acțiune din trecut: La subjonctiv se folosesc în limba curentă două timpuri: prezent și trecut. Celelalte două
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
la relativ puțin timp după altă acțiune din trecut: La subjonctiv se folosesc în limba curentă două timpuri: prezent și trecut. Celelalte două, imperfectul și mai mult ca perfectul se mai păstrează în oarecare măsură în registrul de limbă elevat. Formare: rădăcina formei de indicativ prezent, persoana a III-a plural + desinențe: Observații: Mai multe verbe sunt neregulate. Exemple pentru diferite categorii de neregularitate: <nowiki>*</nowiki> Verb cu două rădăcini, dintre care una este neregulată. <nowiki>**</nowiki> Verb cu două rădăcini
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
neregulată. <nowiki>**</nowiki> Verb cu două rădăcini, ambele neregulate. <nowiki>***</nowiki> Verb cu o rădăcină, neregulată. <nowiki>****</nowiki> Verb cu rădăcină și desinențe neregulate. Subjonctivul prezent francez corespunde conjunctivului prezent românesc în majoritatea utilizărilor, dar nu în toate. Se folosește: Formare: "avoir" sau "être" la subjonctiv prezent + participiul trecut: Folosirea subjonctivului trecut este determinată de aceleași reguli sintactice ca în cazul subjonctivului prezent, cu deosebirea că acțiunea exprimată este anterioară celei a verbului regent. Exemplu: "Je suis content que tu aies
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
regrettait que son essai eût échoué (limba veche) → "Il regrettait que son essai ait échoué (limba actuală) „Îi părea rău că încercarea sa a dat greș”. Formele temporale folosite curent la modul condițional sunt prezentul și trecutul numit forma I. Formare: rădăcina viitorului simplu, care este forma de infinitiv (fără "e" în cazul sufixului "-re") + desinențele indicativului imperfect. De aici rezultă că verbele care sunt neregulate la viitorul simplu sunt neregulate și la condiționalul prezent. Exemple: În general, valorile condiționalului prezent
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
în cazul sufixului "-re") + desinențele indicativului imperfect. De aici rezultă că verbele care sunt neregulate la viitorul simplu sunt neregulate și la condiționalul prezent. Exemple: În general, valorile condiționalului prezent francez sunt aceleași ca ale celui românesc, cu unele deosebiri: Formare: "avoir" sau "être" la condițional prezent + participiul trecut: Și folosirea acestei forme verbale este în general aceeași ca a celei corespunzătoare din română. Deosebiri: Din cele două forme ale imperativului, prezent și trecut, cea de-a doua este rar folosită
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
verb mai prezintă și particularitatea că se folosește numai la persoana a II-a plural, cu sensul „Binevoiți!” Infinitivul francez are, ca în română, formă de prezent și de trecut. Spre deosebire de română, cea de trecut este și ea destul de frecventă. Formare: rădăcina verbului + un sufix specific: La verbele reflexive se folosesc toate formele pronumelui reflexiv: "me/te/se/nous/vous/se promener" „a mă/te/se/ne/vă/se plimba”. O particularitate a infinitivului prezent este că la forma negativă, cuvintele
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
formele pronumelui reflexiv: "me/te/se/nous/vous/se promener" „a mă/te/se/ne/vă/se plimba”. O particularitate a infinitivului prezent este că la forma negativă, cuvintele de negație "ne" și "pas" sunt ambele înaintea verbului. Funcții sintactice: Formare: "avoir" sau "être" la infinitivul prezent + participiul trecut. La forma negativă a infinitivului trecut, negația "pas" poate sta după verbul auxiliar ("pour n’avoir pas compris cette réalité" „pentru că nu a înțeles această realitate”), dar în limbajul curent actual topica
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
în limbajul curent actual topica este mai degrabă aceeași ca la infinitiv prezent: "pour ne pas avoir compris". O parte din funcțiile infinitivului prezent se regăsesc și la cel trecut, anume acelea care sunt compatibile cu exprimarea unei acțiuni anterioare: Formare: rădăcina formei de indicativ imperfect + sufixul "-ant". Verbele de conjugarea a II-a au și la această formă sufixul "-iss-": Sunt două verbe neregulate, care au la participiul prezent rădăcina de la subjonctiv prezent: În limba vorbită, forma de participiu prezent
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
ca adjectiv calificativ, acordându-se în gen și număr: De multe ori, participiul prezent este substantivat, desemnând persoane: "commerçant, commerçante" „comerciant, comerciantă”, "dirigeant, dirigeante" „conducător, conducătoare”. În limba scrisă, o construcție cu participiul prezent poate înlocui două tipuri de subordonate: Formare: rădăcina perfectului simplu + sufixele vizibile mai jos, cu aldine: În afară de verbele de conjugarea I, cele mai multe au ca sufix al participiului trecut vocala caracteristică de la perfectul simplu. Unele verbe de conjugarea a III-a au sufix de participiu trecut consonantic (-s
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
nu se acordă, alteori se acordă, ori cu subiectul, ori cu complementul direct. Regulile acordului sunt destul de complexe, dar privesc numai limba scrisă, în afară de participiile trecute cu sufix consonantic, care se aude la feminin. Principalele cazuri de acord și non-acord: Formare: prepoziția "en" + participiul prezent. La verbele reflexive se folosesc toate formele pronumelui reflexiv, fiind plasate după "en": "en me/te/se/nous/vous/se promenant" „plimbându-mă/te/se/ne/vă/se”. La fel se plasează și negația "ne": "en
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
chemat să se alăture armatei japoneze. A renunțat la slujba de o avea și s-a reîntors în Japonia, pentru antrenamente militare. La un moment dat, Onoda a fost ales pentru a-și continua antrenamentele în cadrul academiei militare Nakano, pentru formarea sa ca ofițer de spionaj. În cadrul acestor antrenamente specifice, a deprins tehnici de colectare a informațiilor și a învățat cum să poarte lupte de gherila. A fost format pentru a se infiltra în spatele liniilor inamice cu un numar foarte mic
Hiroo Onoda () [Corola-website/Science/330223_a_331552]
-
revistă faptul că von Metternich și-a exprimat ura față de Uniune de nenumărate ori. Rivalitatea Austro-Prusacă pe tema sferei de influență din Europa Centrală a crescut din cauza Uniunii Vamale Germane, în special între anii 1850 și 1860. În 1867 - anul formării Confederației Germane de Nord - , Uniunea Vamală Germană "ocupa" o suprafață de 425,000 kilometri pătrați și semnase tratate de comerț liber cu un număr de state, inclusiv Suedia-Norvegia. Cu ocazia formării Imperiului German, guvernul imperial a preluat controlul uniunii vamale
Zollverein () [Corola-website/Science/330291_a_331620]
-
special între anii 1850 și 1860. În 1867 - anul formării Confederației Germane de Nord - , Uniunea Vamală Germană "ocupa" o suprafață de 425,000 kilometri pătrați și semnase tratate de comerț liber cu un număr de state, inclusiv Suedia-Norvegia. Cu ocazia formării Imperiului German, guvernul imperial a preluat controlul uniunii vamale. Trebuie menționat faptul că nu toate statele membre ale Imperiului German erau membre ale Uniunii Vamale Germane, integrarea completă având loc doar în 1888. De-asemenea, Luxemburg nu a fost niciodată
Zollverein () [Corola-website/Science/330291_a_331620]
-
de state suverane a fost redus considerabil și consolidat în trei regate de dimensiuni mai mari: Baden, Württemberg și Bavaria. Această rearanjare politică a redus harababura birocratică asociată cu comerțul inter-național. Istoricii au identificat trei țeluri prusace conexe procesului de formare a Uniunii Vamale Germane: primul țel era eliminarea influenței Habsburgice în Germania. Al doilea țel era de natură economică; formarea unui bloc economic ar fi adus Prusiei beneficii financiare semnificative. Al treilea țel urmărea consolidarea puterii germane în fața unei potențiale
Zollverein () [Corola-website/Science/330291_a_331620]