152,821 matches
-
(n. 20 octombrie 1937, București d. 13 noiembrie 1988, München) a fost un istoric român și, între anii 1983-1988, directorul secției române a postului de radio Europa Liberă din München. La fel ca și alți șefi ai secției române, s-a îmbolnăvit și a murit de un cancer galopant, existând indicii puternice că ar fi fost iradiat sau intoxicat cu o substanță radioactivă. Editorialele sale politice sunt caracterizate
Vlad Georgescu () [Corola-website/Science/310474_a_311803]
-
S-a stabilit în Occident în 1979, după ce în 1977 a fost ținut în arest timp de două luni, sub acuzația de trădare, în urma publicării unui text critic la adresa regimului. A devenit colaborator, apoi salariat al postului de radio Europa Liberă. În 1987, a fost publicată în Statele Unite cartea lui Ion Mihai Pacepa, "Orizonturi roșii" ("Red horizons"; editura Regnery), cu dezvăluiri despre sistemul comunist din România, îndeosebi despre regimul Ceaușescu. Vlad Georgescu s-a hotărât să vorbească despre această carte și
Vlad Georgescu () [Corola-website/Science/310474_a_311803]
-
München, pentru a-și vedea fiul. A murit la Spitalul Bogenhausen la 13 noiembrie. Se presupune că a fost asasinat prin iradiere. Noel Bernard și Mihail Cismărescu (Radu Gorun), cei doi directori precedenți ai secției române a postului de Europa Liberă muriseră tot de cancer. Se presupune de asemeni că decesele lor ar fi fost cauzate de iradieri.
Vlad Georgescu () [Corola-website/Science/310474_a_311803]
-
Marmora, a construit Arsenalul Militar Maritim al orașului La Spezia. În politica internă a fost un făuritor al ordinii monarhice constituționale, toate reformele sale erau dictate de dorința sa de a împiedica orice insurecție democratico-republicană. Convins susținător al unei Biserici libere într-un Stat liber, a fost interesat în a redimensiona puterea bisericii în înapoiatul regat al Sardeniei, a promovat construirea de grădinițe, a dus o luptă puternică împotriva Iezuiților care dețineau monopolul instrucției. A determinat aprobarea unei legi care suprima
Camillo Benso Conte de Cavour () [Corola-website/Science/304930_a_306259]
-
Militar Maritim al orașului La Spezia. În politica internă a fost un făuritor al ordinii monarhice constituționale, toate reformele sale erau dictate de dorința sa de a împiedica orice insurecție democratico-republicană. Convins susținător al unei Biserici libere într-un Stat liber, a fost interesat în a redimensiona puterea bisericii în înapoiatul regat al Sardeniei, a promovat construirea de grădinițe, a dus o luptă puternică împotriva Iezuiților care dețineau monopolul instrucției. A determinat aprobarea unei legi care suprima ordinele monastice cu scop
Camillo Benso Conte de Cavour () [Corola-website/Science/304930_a_306259]
-
care se exercită în Parlament la vot; Creșterea numărului de incidente cu caracter antisemit în România; Protest față de atitudinea Trustului Realitatea-Cațavencu care în ultimii 2 ani nu mi-a acordat niciun drept la replică și mi-a refuzat dreptul la liberă exprimare;” Cu toate ca Meir a revenit asupra demisiei Demisia însă îi fusese aprobată începând cu 1 noiembrie după cum rezultă din fișa aflată pe site-ul Camerei Deputaților. Pe 22 decembrie 2008, Nați Meir a fost ales Prim-vicepreședinte al Partidului Popular
Nati Meir () [Corola-website/Science/304943_a_306272]
-
mondial. Pe 1 septembrie 1939, fără o declarație de război oficială, Germania a declanșat invadarea Poloniei. Pretextul nazist a fost presupusele "provocări" ale trupelor poloneze de-a lungul granițelor comune și disputele polono-germane cu privire la statutul orașului Danzig și dreptul de liberă circulație între Prusia Răsăriteană și restul Germaniei, prin așa-numitul coridor polonez. În conformitate cu prevederile pactului Molotov-Ribbentrop, Germania Nazistă și Uniunea Sovietică (care s-a implicat în conflictul polono-german pe 17 septembrie) au trecut la împărțirea Poloniei. Forțele armate poloneze a
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
avute la Roma și Neapole cu baronul von Humboldt vor avea mare însemnătate pentru viitorul lui Bolívar. Educația primită de Bolívar la San Mateo și Madrid conturează clar modul de gândire al Liberatorului. Indieni, mulatri, metiși, creoli, negri, sclavi ori liberi, pentru Simón Bolívar sunt toți locuitori egali ai Venezuelei. Nu acceptă ideea de sclavie și chiar și-a eliberat pe ai lui când împrejurările i-au permis. Dorea independență și emancipare pentru statele sud americane pe care le vedea prospere
Simón Bolívar () [Corola-website/Science/304950_a_306279]
-
guverna în Franța și în Imperiul Francez. Când se întoarce la Caracas, în iulie 1807 bărbatul de 24 de ani nutrește dorința de a rupe lanțurile stăpânirii spaniole, aprobând părerile baronului german că America spaniolă este coaptă pentru a fi liberă; are însă nevoie de un mare bărbat care să înceapă opera. Când Francisco de Miranda pornește în 1806 din New York expediția de eliberare a Venezuelei, crede că acesta este "marele bărbat" dar se înșală; expediția eșuează. Condițiile politice din Europa
Simón Bolívar () [Corola-website/Science/304950_a_306279]
-
se pune tot mai acut problema dezvoltării băilor la nivelul edilitar al stațiunilor cunoscute deja în Europa. Ajutat de arhitecți și oameni de știință, proprietarul băilor întocmește un proiect pentru construirea unor edificii de tratament, cazare și petrecere a timpului liber, pe care dorește să-l materializeze în afara dezvoltării urbanistice a localitații. Proiectul Fondului Bisericesc este supus în anul 1883 aprobării împăratului Franz Joseph și prin aprobarea acestuia, proiectul căpătă posibilitatea intrării în execuție. Modul de a gândi al autorităților Fondului
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
bicarbonatate, clorosodice - sulfuroase - carbogazoase. Datorită existenței unei aureole mofetice care înconjoară erupțiunile neogene ale Munților Oaș - Gutâi - Țibleș - Toroiaga, apele subterane sărate, bicarbonatate și sulfuroase din diversele formațiuni limitrofe eruptivului au preluat și caracter carbogazos, prin dizolvarea bioxidului de carbon liber de origine mofetică. Aria de răspândire a apelor minerale cu conținut de bioxid de carbon liber, coincide în general cu extinderea formațiunilor eruptive aparținând lanțului vulcanic neogen Oaș - Gutâi - Țibleș și a masivului eruptiv izolat Toroiaga, bioxidul de carbon liber
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
Gutâi - Țibleș - Toroiaga, apele subterane sărate, bicarbonatate și sulfuroase din diversele formațiuni limitrofe eruptivului au preluat și caracter carbogazos, prin dizolvarea bioxidului de carbon liber de origine mofetică. Aria de răspândire a apelor minerale cu conținut de bioxid de carbon liber, coincide în general cu extinderea formațiunilor eruptive aparținând lanțului vulcanic neogen Oaș - Gutâi - Țibleș și a masivului eruptiv izolat Toroiaga, bioxidul de carbon liber din aceste ape fiind legat de manifestările post-vulcanice ale eruptivului neogen. Vegetația constituie un element important
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
liber de origine mofetică. Aria de răspândire a apelor minerale cu conținut de bioxid de carbon liber, coincide în general cu extinderea formațiunilor eruptive aparținând lanțului vulcanic neogen Oaș - Gutâi - Țibleș și a masivului eruptiv izolat Toroiaga, bioxidul de carbon liber din aceste ape fiind legat de manifestările post-vulcanice ale eruptivului neogen. Vegetația constituie un element important al cadrului natural, cât și un factor de atracție turistică. Varietatea formelor de relief, particularitățile elementelor climatice, hidrologice ca și natura diferită a rocilor
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
primele privilegii. Denumirea latineasca era Mons Medius ceea ce în traducere înseamnă Muntele Mijlociu. Din această perioadă orașul își leagă existența de minierit și de-a lungul secolelor va apărea în documente alături de Rivulus Dominarium, orașul Baia Mare de astăzi, ca oraș liber regal. În anul 1360, îl găsim în documente cu numele de Montană Nostră, în 1348 sub numele de cetate Civitas Medio Montis, în 1390 sub denumirea de Felsőbánya, în 1406 din nou Civitas de Monte Medio, iar mai târziu în
Baia Sprie () [Corola-website/Science/297032_a_298361]
-
de încasare a taxelor la oborul de vite, o latrina în piața de alimente, cantonul de la bariera Pitești, un bordei al postului de pândă, monumentul eroilor, cinci biserici, trei petice terenuri de cultură și fânețe la Potop, dobândite prin succesiune liberă pe urma defunctului Ștefan Ioniță fără moștenitori, terenul pentru târgul săptămânal donat de locuitori (2 ha), islazul comunal, trei cămine de casă prin desființarea Societății demobilizaților (1943), două terenuri virane pe strada Mihai Viteazul, un cămin de casă (unde s
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
rezultă că în primăvara anului 18 d.Hr. poetul era încă în viață. Pentru piatra sa funerară, Ovidiu a compus - în parte patetic, în parte ironic - următorul text, în forma unei scrisori trimise soției sale ("Tristia", III, 73-76): În traducerea liberă a lui Theodor Naum: Poeme de iubire În aceste prime opere, Ovidiu continuă tradiția poeziei elegiace romane de exaltare a sentimentului de dragoste, pregătită de Catullus și de neoterici în perioada republicană și dezvoltată de Sextus Propertius și Albius Tibullus
Publius Ovidius Naso () [Corola-website/Science/297061_a_298390]
-
drukkerij, Bruxelles, Belgia). 1988 - "La Transylvanie - ancienne terre roumaine", de Ilie Ceaușescu, ediția a II-a (editura Groeninghe drukkerij, Bruxelles, Belgia). 1990 - "Cronica însângerată a Bucureștiului în revoluție. Libertate, te iubim, ori învingem, ori murim!" (album; în limba franceză) („Tineretul Liber”). 1991 - "Economia mondială", de Denis Auvers; prima traducere din limba franceză publicată (editura Humanitas). - "Roumanie: aperçu géographique", de Dan Balteanu (Editura Enciclopedică). - traduce și redactează versiunea franceză a Buletinului ARPress, editat de cotidianul „România liberă”. 1994 - "Le cadre législatif et
Brândușa Prelipceanu () [Corola-website/Science/304977_a_306306]
-
album; în limba franceză) („Tineretul Liber”). 1991 - "Economia mondială", de Denis Auvers; prima traducere din limba franceză publicată (editura Humanitas). - "Roumanie: aperçu géographique", de Dan Balteanu (Editura Enciclopedică). - traduce și redactează versiunea franceză a Buletinului ARPress, editat de cotidianul „România liberă”. 1994 - "Le cadre législatif et institutionnel pour les minorités nationales de Roumanie"; în colaborare (Institutul român pentru drepturile omului). - "Petru cel Mare", de Henri Troyat (roman istoric) (editura Humanitas). - revista „Arhivele totalitarismului”, nr. 13-14 ([n limba franceză); în colaborare. 1995
Brândușa Prelipceanu () [Corola-website/Science/304977_a_306306]
-
sau submarinism. Munții din interiorul provinciei îndeamnă pe cei care iubesc aerul curat și natura la drumeții și câteva ore de liniște. Numeroasele terenuri de tenis, baschet sau fotbal completează oferta pentru practicanții vreunui sport sau ai mișcării în aer liber. Din portul Castellon, aflat la doar patru kilometri de oraș, se pot realiza excursii în insulele Columbretes, declarate Rezervație Naturală. Insulele se află la 50 de kilometri în largul Mediteranei și ocupă o suprafață de 0,2 km².
Provincia Castellón () [Corola-website/Science/304981_a_306310]
-
Mozart. Spre sfârșitul vieții sale, a fost pentru scurt timp directorul Operei Metropolitane din New York și al Filarmonicii din New York. Creația lui Mahler este relativ redusă cantitativ, deoarece Mahler își câștiga existența ca dirijor, compoziția fiind o activitate din timpul liber. Totuși, acorda compoziției cât de mult timp putea, rezervând vacanțele de vară pentru perioade de intensă concentrare creativă. În afară de primele sale lucrări, cum ar fi o parte dintr-un cvintet de pian compus în perioada în care era student la
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
de director al Operei Regale din Budapesta. A fost intervievat, a făcut o impresie bună și i s-a oferit postul în octombrie 1888. În primii ani ai carierei de dirijor a lui Mahler, compoziția era o activitate din timpul liber. Între posturile din Laibach și Olmütz a lucrat la transpunerea pe muzică a unor versuri de Richard Leander și Tirso de Molina, mai târziu strânse în primul său volum al colecției "Lieder und Gesänge" („Lieduri și cântece”). Primul ciclu orchestral
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
ceh Max Brod a identificat de asemenea ritmuri și melodii evreiești în muzica lui Mahler. Folosea des „tonalitatea progresivă”, la fel ca danezul Carl Nielsen, pentru prima dată în compozițiile sale timpurii, cum ar fi "Erinnerung" și apoi, în mod liber în Simfoniile sale. De exemplu, tonalitatea predominantă a Simfoniei I este re major, care trece la începutul mișcării finale, partea „conflictuală”, la fa minor, și numai după o lungă „bătălie” revine la re major, aproape de final. A doua Simfonie începe
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Comisiei, Vladimir Tismăneanu). Au fost identificati și cei care s-au ocupat de propaganda politicii sistemului comunism, aceștia fiind: Matei Socor (a condus Agerpres; fiul său Vladimir Socor este analist politic la Jamestown Fundation și fost colaborator la Radio Europa Liberă), Paul Niculescu-Mizil, Leonte Răutu (Anca Oroveanu, fiica acestuia, este membră GDS), Eugen Florescu și Ion Iliescu. Au fost enumerați și cei care au activat în funcții legate de politica externă, printre aceștia fiind: Gizella Vass (bunica lui Bogdan Olteanu) și
Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România () [Corola-website/Science/304997_a_306326]
-
avut intenția să fugă din țară cu ajutorul unui alt dispozitiv de zbor - un „rachetonaut”, cu ajutorul căruia, într-o demonstrație, cu doar câteva săptămâni în urmă, se ridicase de la pământ. Este cercetat, pus să dea declarații, bătut, amenințat și făcut apoi liber. După ce, la 22 februarie 1962, americanii și-au brevetat aparatul de zbor, identic cu cel imaginat cu șapte ani mai devreme de Justin Capră, în toamna aceluiași an, la Expoziția Transporturilor de lângă Herăstrău, Wendell Moore și-a prezentat aparatul de
Justin Capră () [Corola-website/Science/305011_a_306340]
-
cu calități ideologice era Grigore Preoteasa care în anul 1957 era membru al Secretariatului Comitetului Central pentru probleme ideologice. Preoteasa a murit în anul 1957 în celebrul accident aviatic din Rusia și astfel Leonte Răutu și-a putut da mână liberă în controlul și organizarea culturii române. Ca adjuncți i-a avut pe Ofelia Manole, Nicolae Goldberger, Paul Niculescu-Mizil, Manea Mănescu, Pavel Țugui și Cornel Onescu. Din cauza originii sale evreiești, Răutu a căutat să aibă tot timpul relații cordiale cu Nicolae
Leonte Răutu () [Corola-website/Science/305018_a_306347]