14,738 matches
-
s-a mulțumit cu un tribut copleșitor și Ierusalimul nu a fost cucerit de armata asiriană. Rațiunea deciziei lui Senaherib rămâne obscură și istoricii pot doar să propună ipoteze. Probabil Senaherib și-a dat seama de dificultatea excesivă de a cuceri Ierusalimul. Asediul Samariei durase foarte mult (trei ani după 2Rg 18,10), și Ierusalimul se pregătise bine pentru un lung asediu (va rezista șase luni armatei babiloniene; vezi 2Rg 25,1-8). Ori Senaherib și-a dat seama că adevăratul pericol
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Conform mijloacelor literare ale epocii, sugerează un „al doilea nivel de lectură” ca să nu confundăm simpla cronică a evenimentelor precum cea pe care o găsim, de exemplu, în scurta povestire din 2Rg 18,9-12. Realitatea este că Senaherib nu a cucerit Ierusalimul. Descrierea din 2Rg 19,35-36 nu vrea să dea un raport precis al faptelor întâmplate, ci invită mai degrabă la o încadrare a acestora într-o viziune mai amplă a istoriei care - pentru 1-2Rg - este planul dumnezeiesc revelat de
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
invită mai degrabă la o încadrare a acestora într-o viziune mai amplă a istoriei care - pentru 1-2Rg - este planul dumnezeiesc revelat de profeți, în acest caz de Isaia. Pentru profet, voința lui Dumnezeu era ca Ierusalimul să nu fie cucerit, și așa s-a întâmplat. Acesta este primul obiectiv al povestirii și ea trebuie interpretată după această intenție. Referindu-ne tot la 2Rg 19,35, există o povestire destul de stranie a istoricului grec Herodot (484-425 î.C.). În descrierea pe
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
a atras pe Senaherib în Iudeea. e. Interpretarea evenimentelor după profetul Isaia Dacă textele 2Rg 18,17-19,37 și Is 37-37 dau o versiune mai degrabă pozitivă a evenimentelor și subliniază faptul că până la urmă Senaherib nu a reușit să cucerească Ierusalimul, oracolele lui Isaia arată că profetul a reacționat într-un mod foarte diferit. Pentru el, campania asiriană a fost o adevărată catastrofă, dar poporul nu a înțeles lecția. Și aici Biblia juxtapune versiuni și păreri diferite fără să caute
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
înainte și nici după invadarea lui Iuda nu a reușit să înțeleagă semnificația celor întâmplate. Conform oracolelor lui Isaia, invazia a fost rezultatul politicii greșite și consecințele au fost înspăimântătoare. Poporul, însă, se bucură pentru că cetatea Ierusalimului nu a fost cucerită. Tristă consolare, spune profetul, și greșeala voastră nu va rămâne fără efecte catastrofale. Și în acest caz suntem departe de tonul povestirii din 2Rg 18,17-19,37. 4. Câteva reflecții a posteriori Dacă am fi putut cumpăra un ziar după
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
22 de ani, Puiu Dinescu, boem și cam libertin, care nu izbutește să-și treacă examenul de admitere la facultate, ceea ce nici nu dorește cu adevărat, întrucât pasiunea lui este arta, poezia. Îndrăgostit de doctorița din sat, vrea s-o cucerească, dar în final femeia îl părăsește pentru altul. Celălalt e un profesor de matematică la Craiova, captivat și el de literatură. Acest Tretie Răbdare are un destin ciudat. El întâlnește un personaj malefic, un fel de vrăjitor practicând chiromanția, spiritismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
roșu trebuie / să latre pe o mare neagră”. Poetul se retrage din lume și își concentrează atenția asupra muzicii îndepărtate, provenind din adâncimile insondabile ale sufletului: „Fericit este sufletul meu / scufundat în tăcere și așteptare / stau singur și ascult amurgul / cucerindu-mă ca pe o cetate părăsită”. Cele două tonalități dominante din primele cărți de poezie ale lui L. - una debordantă, amplă, hiperbolică, cealaltă simplă, delicată și exprimată într-o notă ce se apropie de șoaptă - își dispută întâietatea de-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
pierdut / n-am avut / cu astfel de vorbe trebuie să sfârșească / viața unui om // [...] mă întreb astfel dacă în această / săracă viață am pierdut ceva / și-mi răspund cu barba albă în piept / nu te speria ai pierdut totul ai cucerit / ceea ce este peste puterile tale / n-ai avut niciodată nimic / dar ce-ți dăruiesc eu cu mâna blândă / cerșetor la marginea lumii // vine din instinctul meu paradisiac / al iubirii / acest instinct / nu mai are nevoie de vorbe”. Natură duală, încercând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
condiționări se manifestă în chip spontan drept condiționări. Ea poate foarte bine să nu se manifeste. În acest sens, omul nu este liber „de la natură“; libertatea este în el simplă posibilitate, ca libertate reală ea trebuind mai întâi să fie cucerită. De-abia când e cucerită și devine reală libertatea este afirmare a necondiționării mele. Dar cucerirea libertății se face în dialog cu frica. Pentru că în frică se adună întreaga noastră condiționare sau, mai precis, pentru că în frică răzbate în mod
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
spune să omoare, și va muri, dacă acesta i-o cere. Destinul colectiv rezultă aici din voluptatea asumării colective a hotarului primit și doar în acest caz, al consimțirii, răspunderea și vina devin colective. În schimb, când un popor este cucerit și ajunge să primească un destin prin „alegeri nelibere“, însăși calitatea de victimă colectivă îi conferă un destin colectiv. În acest caz, când un popor își pierde libertatea împotriva voinței sale, răspunderea și vina nu sunt colective și ele revin
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a lumii, bazată pe detectarea elementului primordial al organizării ei. Postularea unei „limite ultime“, a acelui peiras pymaton, nu este rezultatul opțiunii arbitrare sau indiferente pentru o lume a finitului; dimpotrivă, aici este vorba de un spirit care trebuie să cucerească o garanție de inteligibilitate a existenței și, totodată, să consemneze locul de unde ontologia poate începe. Această funcție ontologic-orientativă a limitei (care deschide totodată către posibilitatea cunoașterii în genere) o vom înțelege mai bine dacă vom apela la un strat semantic
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
vicios la care erau condamnate primele călătorii planetare, unde necunoscutul devenea reper al cunoașterii, de vreme ce reperul însuși se confunda cu limita necunoscută? Dar ne putem oare totodată imagina cât de stimulativă pentru spirit era această situație, în care limita trebuia cucerită printr-un demers indirect, care se confunda cu dinamismul străbaterii, traversării, ba chiar al depășirii spațiului cuprins între limite, de vreme ce, prin însăși mărimea și necuprinderea lui, acesta era resimțit ca obstacol? Existența unui obstacol care desparte de limita vizată a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în tabere de concentrare, trimițîndu-i apoi în lagărele naziste. Tînărul Nicholas a fost "repartizat" la Auschwitz, unde avea să-l găsească sfîrșitul conflagrației. Cu povara holocaustului și cu o repede-asumată clarviziune să ne amintim că mulți intelectuali s-au lăsat cuceriți în acei primi ani de "idealurile nobile" ale comunismului el a trecut fățiș în tabăra celor socotiți "indezirabili", pentru că subminau "dictatura proletariatului". Autoritățile sovietice, în deplină complicitate cu cele maghiare, aveau de altfel să-l "izoleze", condamnîndu-l la 25 de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
apere, românii au dat dovadă de realism. Aceasta nu înseamnă că îi agreau pe turci; s-au afirmat ori de cîte ori au avut ocazia. Nimeni nu a făcut-o cu atîta succes ca puternicul voievod Mihai Viteazul, care a cucerit Transilvania și a unit-o cu Valahia și Moldova. De atunci încoace, el a devenit simbolul celor care credeau încă într-un viitor mai bun pentru națiunea română. Dar imediat după ieșirea lui din scenă. Tot ceea ce realizase el s-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
metafizic, cît și naționalismul romantic al lui Eminescu. Era tot timpul fascinat de istorie și de folclor. Eminescu a avut o atitudine foarte dîrză împotriva atîtor străini care spoliau România. După părerea lui, aceștia erau în trecere prin ținuturile românești, cucerindu-le, jefuind, pustiind și violînd, dar cel mai adesea rămâneau ca să exploateze și să domine 65. La sfîrșitul celui de-al doilea deceniu și la începutul celui de-al treilea deceniu de viață, Eminescu s-a îmbolnăvit grav, mai ales
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și naturale și își exercită dominația asupra altor entități organice întemeind un imperiu, o asemenea deviere nefirească "va epuiza acestă națiune" și o va face să decadă. Iorga a invocat multe exemple din istorie: sub Alexandru cel Mare, grecii au cucerit Orientul Mijlociu și au adus aici elenismul, dar și-au ucis vechiul spirit, care nu a mai înviat de atunci. Imperiul lui Attila, ca și cel al lui Genghis-Han s-au destrămat. Greșeala lui Napoleon a constat în a fi utilizat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
parcursul inaintării prin labirintul de fapte prezentate, dar cititorii săi (și auditoriul) erau adesea pierduți pe drum. Cu toate că proza publicată a lui Iorga era dificilă, era un coferențiar captivant. Șeicaru susținea că romantismul impresionist al lui Iorga era cel care cucerea auditoriul care umplea sălile de conferință, stînd uneori pe jos. Iorga a participat la evenimentele pe care le relata. Se concentra extraordinar de mult, își ținea cursurile într-o atmosferă de mare încordare și își admonesta studenții pentru cel mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
noi Franța?", întreba el. "O iubim din cauza luxului claselor de sus; sau din cauza frăției latine, sau din cauză că am citit literatură franceză în franțuzește? Acest lucru este într-o mare măsură adevărat; dar aceasta nu este totul, pentru că toți vor să cucerească; Franța nu vrea decît să trăiască"8. În România, sentimentele bătrînului rege se îndreptau spre Puterile Centrale. În ciuda sentimentelor bătrînului rege, Ion C. Brătianu nu a renunțat la neutralitatea României. Acest lucru a fost decis de către Consiliul de Coroană ținut
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al războiului a înregistrat o mulțime de mișcări pe fronturi. Alexandru Bogdan, cumnatul lui Iorga, a murit la sfîrșitul lui 1914, mobilizat în armata maghiară. A fost și așa-zisul "Lemberg Momentum" din toamna lui 1914, cînd armatele rusești au cucerit acest oraș important împreună cu cea mai mare parte a Galiției, intrînd în Ungaria. Dar Hindenburg a cîștigat la Tannenberg. Germanii erau gata să cucerească Parisul, dar au fost opriți în urma Bătăliei de pe Marna. În iarna 1914-1915, sîrbii și-au eliberat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
maghiară. A fost și așa-zisul "Lemberg Momentum" din toamna lui 1914, cînd armatele rusești au cucerit acest oraș important împreună cu cea mai mare parte a Galiției, intrînd în Ungaria. Dar Hindenburg a cîștigat la Tannenberg. Germanii erau gata să cucerească Parisul, dar au fost opriți în urma Bătăliei de pe Marna. În iarna 1914-1915, sîrbii și-au eliberat țara. În primăvară, Italia a intrat în război de partea Aliaților; Aliații au încercat să debarce în Dardanele. La sfîrșitul lui 1915, Bulgaria a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la un nivel superior mărimii naturale, proslăvind "sfîntul egoism", triumful ideii naționale "în pofida Parlamentului, a partidelor politice și poate și a altora". După care Iorga scria batjocoritor: "Ptiu! Aici în România nu se poate întîmpla așa ceva!"36. Varșovia a fost cucerită de armata germană. Iorga scria: "Este înfrînt doar cel care acceptă înfrîngerea", deoarece înfrîngerea este un fenomen psihologic. Amintindu-și de campania lui Napoleon, a tras concluzia că Rusia era invincibilă 37. În ciuda urii lui față de Rusia, Iorga a avut
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
parte, iar cele cîteva unități din Transilvania aveau de ocupat un front prea mare. Nu existau trupe germane în zonă, dar urmau să vină, deoarece Germania declarase război României. Efortul principal al românilor era îndreptat în direcția Transilvaniei. A fost cucerit Brașovul. Slabele trupe maghiare nu puteau fi folosite decît pentru defensivă. Iorga comunica din "Brașovul românesc" și compara eliberarea acestuia cu eliberarea Alsaciei și Lorenei sau a ținuturilor daneze răpite de Prusia în 186444. La începutul toamnei lui 1916, armata
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
est-european al perioadei respective, deși era evident marcată de el, și avea un evident stil personal. Ca profesor universitar, conferențiar și orator, talentul evocator și cunoștințele sale enciclopedice și temperamentul său îi asigurau fascinația oratorică a conferințelor sale. Era captivant, cucerind emotivitatea celor care îl audiau. Am putea vorbi despre Iorga omul numai la modul superlativ. Bun la suflet și milos, puritan în gusturi, mai mult decît incoruptibil, aproape lipsit de simțul valorii banului, el constituia un contrast flagrant față de contemporanii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu mai văzuseră astfel de metode din secolul al XVIII-lea, cel puțin nu la vest de Bug și Prut. Al doilea război mondial a mobilizat pentru prima oară statul european modern la capacitate maximă, În principalul scop de a cuceri și de a exploata alți europeni. Ca să lupte și să Învingă, britanicii și-au consumat până la epuizare resursele proprii: spre sfârșitul conflictului, războiul Înghițea mai mult de jumătate din produsul național brut al Marii Britanii. Germania nazistă, În schimb, a susținut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o minoritate etnică dezavantajată În viața politică pe timp de pace au putut exploata noile circumstanțe, pentru a-și regla conturile pe plan local. Germanii au mobilizat și au exploatat prompt aceste disensiuni, nu numai pentru a dezbina și a cuceri, ci și pentru a reduce, În noile teritorii care trebuiau administrate și supravegheate, costurile și problemele: se puteau baza pe colaboraționiștii locali. Din 1945, termenul colaboraționist a dobândit o conotație morală distinctă și peiorativă. Dar la nivel local afiliațiile și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]