14,928 matches
-
filială. În lucrarea Studii despre iubire, José Ortega y Gasset realizează o scurtă prezentare a ceea ce s-ar putea numi istoria iubirii amintind că: ,Lumea antică [Grecia antică] s-a orientat mai întâi după cea a lui Platon, apoi dupa doctrina stoică. Evul Mediul a învățat-o pe cea a Sfântului Toma și a arabilor, veacul al XVII-lea a studiat cu fervoare teoria pasiunilor a lui Descartes și Spinoza” Se constată, așadar, că puterea gândului este transmisă de-a lungul
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
mawlawite în Egipt, Cipru și Libia. Datorită faptului ca imperiul turc era imens, muzica, dansul și poezia mawlawi și-au făcut simțită influența în foarte multe zone. Amir ’Arif Celebi, nepot al lui Jalal ad-Din a contribuit mult la răspândirea doctrinei. Timp de secole s-au construit așezăminte ,a fost citit Mathnawi în nenumărate traduceri care deschideau astfel bariera limbii persane în care a fost scris poemul. Începând cu secolul al XV-lea, se constituie o literatură mawlawi, foarte diferită de
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
patru capitole din acest set de nouă fac referire la moartea lui Muhammad, a Fatimah, a lui Ali și a fiului său Hasan. Modul în care este prezentată moartea profetului este construită în așa fel încât să se plieze pe doctrina șiită, respectiv Muhammad îl desemnează pe Ali ca succesor. Scena următoare are titlul „Preluarea Califatului de către Abu Bakr”. Capitolele 10 - 23 prezintă toate evenimentele care au avut loc până la bătălia de la Karbala, inclusiv nunta dintre fiul lui Hasan, Kasim, și
Ta٬ziya () [Corola-website/Science/329377_a_330706]
-
pe studiul matematicii și caligrafiei. În privința științelor religioase, a studiat jurisprudența de la tatăl său și a devenit un reprezentant al școlii de gândire hanbalite. În ciuda faptului că a rămas fidel, pe întreaga durată a vieții sale, acestei școli, ale cărei doctrine o stăpânise, a dobândit cunoștințe din domeniul disciplinelor islamice ale Coranului și ale Hadithului. De asemenea, a studiat teologie (kalam), filozofie și sufism. Ibn Taymiyya a fost închis de câteva ori din cauza conflictelor cu „ijma” juriștilor și a teologilor zilelor
Ibn Taymiyya () [Corola-website/Science/330922_a_332251]
-
cu „ijma” juriștilor și a teologilor zilelor sale. Și-a petrecut ultimii 15 ani din viața la Damasc. Din august 1320 până în februarie, 1321, Ibn Taymiyya a fost închis sub ordinele de la Cairo din citadela Damascului pentru că a susținut o doctrină care putea ușura felul în care un bărbat musulman ar fi putut divorța de soția sa. După ce a stat în închisoare între anii 1319-1321, Ibn Taymiyya va fi închis din nou în 1326 până va muri, 2 ani mai târziu
Ibn Taymiyya () [Corola-website/Science/330922_a_332251]
-
de Nasr). În cazul fiecărei sesiuni, textele sacre ale marilor religii care conțin învățături mistice și gnostice, cum ar fi "Dao de Jing" , "Upanișadele" și "Evanghelia lui Ioan", iar , în general, au fost discutate și comparate cu sufismul și cu doctrinele islamice ezoterice. Najaf a fost orașul în care Tabataba’i și-a adus cele mai mari contribuții în domeniul exegezei coranice ("tafsir"), al filosofiei și istoriei credinței șiite. În domeniul filosofiei, cea mai importantă lucrare a sa este „Usul-i falsafeh
Muhammad Husayn Tabatabaei () [Corola-website/Science/330903_a_332232]
-
care pare a se regăsi într-o biografie în limba persană a ismailismului, numită Sarghudașt Sayyidna; indiciu oferit de toponimul Sayyidna, unul dintre apelativele lui Hasan Sabbah. Tot acesta a mai scris și diferite tratate ce stabilesc în linii clare doctrina ismailită (ta’lim, învățăturile imamilor), el însuși, prin poziția de putere deținută spre sfârșitul vieții orbitând în jurul autorității religioase a unui imam șiit. Scrierile lui Hasan Sabbah, spre exemplu „Cele patru capitole”,(الفصول الأربعاء) au fost ulterior preluate, citate și
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
straturi, cea mai de jos fiind reprezentată de fida’i, urmată de rafik și în final, da’i. Această metodă de organizare l-a inspirat ulterior pe Sabbah în crearea propriilor structuri organizatorice. În Rayy, tânărul Hasan cunoaște ismailismul șiit, doctrină ce la început nu îl impresionează, dar în timp, respectul său pentru respectiva doctrină crește, acesta participând la numeroase dezbateri religioase. Impresionat în mare parte de convingerea de nezdruncinat a misionarilor ismailiți, Hasan Sabbah își începe propria cercetare a doctrinelor
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
în final, da’i. Această metodă de organizare l-a inspirat ulterior pe Sabbah în crearea propriilor structuri organizatorice. În Rayy, tânărul Hasan cunoaște ismailismul șiit, doctrină ce la început nu îl impresionează, dar în timp, respectul său pentru respectiva doctrină crește, acesta participând la numeroase dezbateri religioase. Impresionat în mare parte de convingerea de nezdruncinat a misionarilor ismailiți, Hasan Sabbah își începe propria cercetare a doctrinelor ismailite, pentru a deveni la rândul său șiit ismailit. La vârsta de 17 ani
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
doctrină ce la început nu îl impresionează, dar în timp, respectul său pentru respectiva doctrină crește, acesta participând la numeroase dezbateri religioase. Impresionat în mare parte de convingerea de nezdruncinat a misionarilor ismailiți, Hasan Sabbah își începe propria cercetare a doctrinelor ismailite, pentru a deveni la rândul său șiit ismailit. La vârsta de 17 ani, Hasan se convertește la ismailism și jură credință califului fatimid din Cairo, Al-Mustansir. Stilul auster și devotamentul sincer al lui Hasan îl aduc în atenția misionarului
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
pe Nizar, cel mai în vârstă fiul al lui Al-Mustansir desemnat ca succesor. În acest fel Sabbah rupe legăturile cu califatul șiit fatimid precum și cu administrația misionarilor ismailiți din Cairo, fondând astfel un stat nizarit independent în Persia. Din afară, doctrina lui Hasan Sabbah și a ismailiților săi persani nizariți, părea a fi o nouă învățătură în contradicție cu vechea învățătură fatimidă. De fapt, noua învățătură nu era decât o reformulare a doctrinei șiite (ta’lim), de altfel învățătura centrală a
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
un stat nizarit independent în Persia. Din afară, doctrina lui Hasan Sabbah și a ismailiților săi persani nizariți, părea a fi o nouă învățătură în contradicție cu vechea învățătură fatimidă. De fapt, noua învățătură nu era decât o reformulare a doctrinei șiite (ta’lim), de altfel învățătura centrală a ismailiților. Deși Sabbah nu i-a învins definitiv pe selgiukizi, statul creat de el a supraviețuit morții acestuia în 1124. Spre sfârșitul vieții, Hasan l-a chemat pe cel mai capabil locotenent
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
Alamut, nu a coborât niciodată din fortăreața ce-l ascundea de restul lumii. Cu toate acestea, varianta nizarită a ismailismului ce a dat naștere primei societăți secrete din lume, ordinul asasinilor, nu avea să rămână în Persia. Un inițiat în doctrina lui Sabbah avea să ducă ismailismul în vestul Siriei, unde a obținut un cap de pod, ce cu greu a putut fi eradicat; numele acestuia este Rașid ad-Din Sinan.
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
zona de unde acesta provenea, între Wasit și Basra, avea o reputație pentru practici religioase șiite extreme. În adolescența acestuia, Sinan este repede descoperit ca un bun misionar și este invitat la Alamut unde urmează un stagiu de pregătire intensivă în doctrina ismailită ca ulterior să fie numit coordonator al eforturilor misionarilor în districtul Basra, în jurul anului 1160. Șederea sa la Alamut nu a avut ca rezultat doar acumularea cunoștiințelor teologice necesare activității de misionar (da’i) ci i-a și orientat
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
general, istoricii acceptă că s-a născut în 'Uyayna (Arabă: العيينة) în 1703 ca membru în tribul arab Banu Tamim, într-o familie de teologi ai școlii de jurisprudență hanbalite, fapt ce ar justifica și ideea de a fi moștenitorul doctrinei dezvoltate de Ibn Taymiyya. Se pare că a început studierea islamului de la o vârstă fragedă, în principal sub îndrumarea tatălui său 'Abd al-Wahhab. După finalizarea studiilor sale oficiale în orașul sfânt Medina, ʿAbd al-Wahhab a trăit mai mulți ani în afara
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
iar la Bagdad s-a căsătorit cu o femeie bogată a cărei proprietate a moștenit-o la moartea acesteia. În 1736, a început să pledeze în Iran împotriva a ceea ce el considera a fi idei extreme ale diferiților exponenți ai doctrinelor sufite. În urma căsătoriei de la Bagdad, Muhammad Ibn Abd al-Wahhab a avut șase fii, Hussain, Abdullah, Hassan, Ali, Ibrahim și Abdul Aziz (care a murit în tinerețe), fiecare dintre cei supraviețuitori întemeiând o școală religioasă pentru a duce mai departe învățăturile
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
împart puterea. Înțelegerea de împărțire a puterii derivă din asocierea celor două familii dinastice prin acordul încheiat între ʿAbd al-Wahhab și Muhammad ibn Saud și presupune ca familia saudită să mențină autoritatea wahhabită în chestiunile religioase și să susțină propagarea doctrinei salafite, în timp ce Al ash-Sheikh se obligă să folosească autoritatea religios-morală pentru a legitima autoritatea politică a familiei saudite. La întoarcerea în orașul său natal, a scris Kitab at-Tawhid (Arabă: كتاب التوحي - Cartea unității), ce va deveni textul de bază al
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
va putea colecta taxele dacă nu îl îndepărtează pe ʿAbd al-Wahhab, ceea ce l-a determinat pe acesta din urmă să părăsească orașul. Expulzarea din 'Uyayna va reprezenta momentul cheie în istoria wahhabismului, când politizarea ideologiei se dovedește a fi succesul doctrinei și va marca istoria spațiului Peninsulei Arabice prin crearea primului stat saudit. ʿAbd al-Wahhab se stabilește în Ad-Dar'iyah, sub protecția lui Muhammad ibn Saud, alături de care își pune în aplicare ideile reformiste de purificare a islamului și de aducerea
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
strict literală a Coranului și a Tradițiilor. Deși această școală intră în declin începând cu secolul al XIV-lea, sub otomani, ea va renaște sub o nouă formă în secolul al XVIII-lea, prin mișcarea wahhabită. Ramura islamică ce urmează doctrina lui ʿAbd al-Wahhab este desemnată prin termenul "wahhabi", inițial folosit derogatoriu de către adversari, însă împământenit în conștiința opiniei publice și folosit chiar și de către unii cercetători din Najd ai mișcării. Cu toate acestea, adepții orientării islamice al cărei mesaj central
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
ahl at-tawhid" (oamenii unității) sau "muwahhidun" (unitarieni), mișcarea fiind cunoscută printre aceștia ca "ad-dawa li-t-tawhidi" (chemarea la unitate). Majoritatea adepților sunt din Arabia Saudită, iar aproape toți locuitorii din orașele sfinte Mecca și Medina urmează această chemare. Abd al-Wahhab emfatizează în doctrina sa unitatea lui Dumnezeu, "tawhid" (Arabă: توحيد) în contrast cu "širk" (Arabă: شرك), definită ca actul de asociere a oricărei persoane sau oricărui obiect cu puteri care trebuiesc atribuite doar lui Dumnezeu practicarea idolatriei și politeismului, deificarea oricui sau a orice altceva
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
sfinți, ritualuri de rugăciune în care apelurile erau facute către o a treia parte pentru mijlocirea relației cu Dumnezeu, fiind inacceptabile festivaluri religioase precum sărbătorirea zilei Profetului Muhammad, ceremoniile de doliu ale șiiților, misticismul sufit, marcarea mormintelorn sau construirea altarelor. Doctrina sa a fost întemeiată pe bazele celei a lui Ibn Taymiyya, eminent teolog musulman care deși aparținea prin studii școlii de gândire hanbalite, refuza să fie legat de oricare dintre cele patru școli de jurisprudență și lua hotărâri independente. Ibn
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
continuă linia trasată de Ibn Taymiyya și crede în sensul literal al Coranului. Instrucțiunile sale privind diseminarea învățăturilor sale prin forță erau foarte strice: toți necredincioșii (de exemplu musulmanii care nu îl urmau, creștinii) puteau fi omorâți, fiecărui luptător în numele doctrinei sale fiindu-i asigurat un loc în paradis.
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
în anul 1674 sau poate chiar cu trei-patru ani mai devreme, în orașul Kolozsvar, azi Cluj, și că a urmat studii teologice, fără a se ști în mod clar în numele cărei religii, dar potrivit mai multor surse, cel mai probabil, doctrinei calvine. În anul 1691 a participat la războiul condus de principele maghiar Imre Thököly împotriva locuitorilor orașului Nemce, Slovacia. În vremea acestui masacru, İbrahim Müteferrika a devenit prizonierul unor soldați de razie și a fost adus la Istanbul, unde s-
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
privat. El se află începând din 2008 și în fruntea Consiliului pentru afaceri între Statele Unite și Taiwan. În trecut a fost ambasador al Statelor Unite în Indonezia. Ca subsecretar de stat pentru apărare, Wolfowitz s-a numărat printre promotorii așa numitei „Doctrine Bush”, după care Statele Unite trebuie să neutralizeze din timp pericole exterioare, ca de pildă cele legate de terorism, înainte ca acestea să fie traduse în realitate, și aceasta, prin lovituri preventive, și prin încurajarea democratizării în regiunile implicate, de exemplu
Paul Wolfowitz () [Corola-website/Science/331013_a_332342]
-
ca de pildă cele legate de terorism, înainte ca acestea să fie traduse în realitate, și aceasta, prin lovituri preventive, și prin încurajarea democratizării în regiunile implicate, de exemplu în Orientul Mijlociu, pentru a înlătura baza de sprijin a organizațiilor teroriste. Doctrina aceasta a fost aplicată după Atentatele din 11 septembrie 2001 prin intervenția militară internațională în Afghanistan și declanșarea controversată a celui de-al doilea Război al Golfului(2003-2011) care a dus la răsturnarea dictaturii lui Saddam Hussein în Irak. Wolfowitz
Paul Wolfowitz () [Corola-website/Science/331013_a_332342]