16,546 matches
-
de stat unde se cere, obligatoriu, un curriculum vitae, model european. Este clar că în condițiile globalizării, ale integrării europene, ale circulației de persoane este necesară cunoașterea unor termeni uzuali, utilizați în forme identice în mai toate limbile. Dincolo de savuroasele eseuri cu substrat lingvistic, de real interes în cartea doamnei Tatiana Slama-Cazacu sînt evocările a două personalități marcante ale culturii române de la mijlocul secolului XX, Mihai Ralea și Boris Cazacu. Autoarea pune în lumină cîteva aspecte semnificative din viața acestora, menite
Marea dezamăgire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11359_a_12684]
-
viața acestora, menite să ofere cititorului imaginea exactă a dimensiunilor umane ale celor doi savanți. Deceniul iluziilor spulberate este o carte amară, dar plină de învățăminte pentru cei care au urechi de auzit. Tatiana Slama-Cazacu, Deceniul iluziilor spulberate. Memorial în eseuri, ediție revăzută și mult adăugită, Editura Capitel, 2005, 500 pag.
Marea dezamăgire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11359_a_12684]
-
dimpotrivă, drept o ființă ,iubitoare", respingînd orice acuzație de mizantropie și acceptînd în schimb ,ne-iubirea" doar din partea celor ,proști și răi". Dar a fost oare Thomas Mann cu adevărat o ființă caldă și iubitoare? Nu atît jurnalele cît corespondența, eseurile și scrisorile trebuie citite și recitite pentru a afla răspunsul la această întrebare - consideră publicistul și exegetul Michael Kleeberg, oferind în împrejurările jubiliare date, imaginea unui ,Liebender", a unui Thomas Mann iubitor de oameni: ,Cu cît îmbătrînea, cu atît devenea
Comemorare - Posteritatea lui Thomas Mann by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11375_a_12700]
-
Atlantic. Dar îmi sunt deja îndeajuns celelalte". O altă calitate ,redescoperită" ar fi curajul politic pe care Thomas Mann l-a avut într-o perioadă în care o astfel de virtute era extrem de primejdioasă - scrie Wolf Lepenies într-un alt eseu ,jubiliar" menționînd ca și convingerea lui Mann că, prin natura lor, germanii ar fi lipsiți de talent politic, argumentîndu-și astfel propriul dezinteres - pînă la un anumit punct - față de politic și social. Totuși, pledoariile pentru social-democrație și valorile republicane în anii
Comemorare - Posteritatea lui Thomas Mann by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11375_a_12700]
-
bun nivel (Pragul albastru, Arca bunei speranțe, Simion cel drept), se resimte vizibil de compromisurile făcute în vederea reprezentării - cu atât mai dificilă, aceasta, cu cât autorul concepea un teatru pentru citit, în linia Blaga - Radu Stanca. Distingând cele trei tendințe (eseul poetic teatral, textele de inspirație contemporană și cele cu componentă istorico-mitologică), Antonio Patraș comentează abundent sau succint, în funcție de reprezentativitatea artistică, toate piesele, subsumându-le unui deziderat umanist al scriitorului (,marea chemare a teatrului" e de a fi un ,ceremonial al
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
nuanțe cu inchizitorii culturii și spiritualității românești, ci de o minimă demnitate. În plus, aservindu-și conștiința, ei au ales Academia, în aceeași vreme în care mulți dintre colegii lor preferaseră Temnița." Se vede bine, de aici, că și-n eseul (în lipsa unui cuvînt mai bun...) lui Virgil Ierunca tot (sau mai ales) de alegeri este vorba, numai că altfel făcute. De-am tăia-o, în minte, pe jumătate, cartea e simetrică precum o pereche de ochelari. Aceeași sticlă, alte ,peizaje
Busola și penseta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11317_a_12642]
-
de sovietolog avizat și, mai ales, de om care pricepe că tot ce ni se-ntîmplă se-ntîmplă, de obicei, pentru că... Pentru că li se-ntîmplă lor mai întîi. Altfel spus, toți depindem, pînă la un punct, de mișcările de la Răsărit. Spre sfîrșitul cărții, eseurile se strîng în note, impresii, concesii (făcute artei, căilor puțin bătute de la restul e literatură la literatura e totul, nu altcuiva...), frumoase ca un adio. De fapt, ca un adieu, ,mergeți cu Dumnezeu". O despărțire (de cititori, nu de românește
Busola și penseta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11317_a_12642]
-
Ilie Rad Personalitate proeminentă a culturii române contemporane, Constantin Noica a publicat peste 60 de volume (lucrări originale, traduceri, ediții îngrijite) și a semnat, de asemenea, sute de articole și eseuri în publicații interbelice dintre cele mai cunoscute. în perioada comunistă, a colaborat la Gazeta literară, România literară, Contemporanul și altele. Este surprinzător câtă pasiune a pus viitorul filosof în activitatea de jurnalist (pentru o perioadă scurtă, de o lună - 8
Noica, jurnalist by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11370_a_12695]
-
Semnele Minervei, și nu ca pandant al volumului I din între suflet și spirit, cum se scrie în Dicționarul esențial al scriitorilor români, 2000, p. 585). Alături de aceste volume de publicistică propriu-zisă, au mai apărut câteva volume de studii și eseuri, încadrabile în ,publicistica filosofică": Istoricitate și eternitate (1990); Simple introduceri la bunătatea timpului nostru (1992); Eseuri de duminică (1992); Modelul cultural european (1993); Echilibrul spiritual (1998). Primele două volume (Semnele Minervei și între suflet și spirit) par opera unui critic
Noica, jurnalist by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11370_a_12695]
-
scrie în Dicționarul esențial al scriitorilor români, 2000, p. 585). Alături de aceste volume de publicistică propriu-zisă, au mai apărut câteva volume de studii și eseuri, încadrabile în ,publicistica filosofică": Istoricitate și eternitate (1990); Simple introduceri la bunătatea timpului nostru (1992); Eseuri de duminică (1992); Modelul cultural european (1993); Echilibrul spiritual (1998). Primele două volume (Semnele Minervei și între suflet și spirit) par opera unui critic literar, mai mult decât a unui viitor filosof. Această publicistică stă sub semnul Minervei, care era
Noica, jurnalist by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11370_a_12695]
-
mitocănia, corupția), relevate pe un ton mai puțin tranșant decât al lui Emil Cioran, în Schimbarea la față a României. De altfel, în 1944, Noica va publica Pagini despre sufletul românesc (de notat că este foarte dur și nedrept cu eseul lui Dumitru Drăghicescu, Psihologia poporului român, apărut în 1907). În final, câteva cuvinte despre ediție. Ea este impecabil realizată (redactor: Gabriel Omăt), cu note și informații extrem de utile, datorate profesorului Marin Diaconu, care merită felicitat pentru efortul de a aduce
Noica, jurnalist by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11370_a_12695]
-
și a semnalărilor colegiale" (p. 7), îmi permit să îi fac două ,semnalări colegiale". Este vorba, în primul rând, de un text din Ultima oră (an I, nr. 101, 28 aprilie 1929, p.2), intitulat Destin păgân (un foarte frumos eseu dedicat lui Ion Barbu), semnat Constantin Noica, dar care nu este inclus sau menționat în volumul Semnele Minervei, unde îi era locul. în al doilea rând, ziarul Ultima oră nu și-a încheiat existența la 18 octombrie 1929 (ultimul număr
Noica, jurnalist by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11370_a_12695]
-
relația dintre spectatori și o scenă sau un ecran nu e niciodată aceeași. Dimpotrivă, e mereu în schimbare". Influențe "La începutul carierei mele de cineast, îi eram devotat lui François Truffaut. Credeam că primele lui trei filme erau niște extraordinare eseuri cinematice. Îl urmăream prin toată Europa ca un cățeluș, având mereu cu mine reportofonul. Era un francez tipic, foarte arogant. După Jules et Jim, mi-am pierdut interesul, nu cred că a făcut ceva mai bun decât acest film. Dar
Regizorul- vedetă de la "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11391_a_12716]
-
poetul își încarcă acum tropii mai mult decît cu propriul lor sens aleatoriu sau cu unul prestabilit, cultural, cu înseși semnificația ființei sale, abordate ca act liric. Ion Vinea, Paradis destrămat. Florilegiu româno-italian. Selecție și versiune italiană de Geo Vasile. Eseu critic și cronologie de Nicolae }one, Ed. Vinea, 2004, 132 pag., preț neprecizat.
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
decenii și jumătate. În 1972 i-a consacrat o monografie, într-un moment bun pentru posteritatea scriitorului, căci în același an mai apare un studiu despre operă, semnat de Simion Mioc, iar în anul anterior Sergiu Sălăgean tipărea un prim eseu monografic. Tot atunci, în 1971, debuta la Editura Dacia și prima ediție de Opere Ion Vinea, îngrijită de Mircea Vaida și Gheorghe Sprințeroiu, evoluând într-un ritm bun: I. Poezii, 1971; II. Venin de mai (roman), 1971; III. Lunatecii (roman
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
o prefață de Nae Ionescu, din 1937, reluată în ediția anastatică, însoțită de cuvântul înainte, La început de drum, semnat de Dan Zamfirescu ( 1990), retipărită la Chișinău, în 1993, cu o postfață de Nicolae Dabija. Convorbiri, culegere de articole și eseuri datorată lui Mircea Eliade și George Racoveanu, Freising, 1951; Îndreptar ortodox. Texte alese, ordonate și adnotate de D. C. Amzăr, Wiesbaden, 1957; Neliniștea metafizică, București, Fundația Culturală Română, 1993; Suferința rasei albe. Articole publicate în "Ideea europeană", "Est-Vest", "Predania". Ediție
Implicare fără rezerve by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13690_a_15015]
-
malentendu, în care fiecare dintre părți are dreptate. Atîta doar că Alexandru George se referă la perioada 1948-1950 din cariera literară a lui Crohmălniceanu, iar Nicolae Manolescu la rolul său, benefic pentru literatura română, din anii următori. De altfel, titlul eseului lui Alexandru George, Cu două fețe (pp. 213-218) este pe deplin edificator. Vehemența polemică a eseului este însă greu de înțeles. Alexandru George nu are foarte mulți prieteni printre scriitorii români. În lunga sa carieră literară și publicistică el s-
Confesiuni polemice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13682_a_15007]
-
perioada 1948-1950 din cariera literară a lui Crohmălniceanu, iar Nicolae Manolescu la rolul său, benefic pentru literatura română, din anii următori. De altfel, titlul eseului lui Alexandru George, Cu două fețe (pp. 213-218) este pe deplin edificator. Vehemența polemică a eseului este însă greu de înțeles. Alexandru George nu are foarte mulți prieteni printre scriitorii români. În lunga sa carieră literară și publicistică el s-a comportat ca un arbitru intransigent care nu a trecut cu vederea nici măcar prietenilor ( potențiali) greșelile
Confesiuni polemice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13682_a_15007]
-
sa carieră literară și publicistică el s-a comportat ca un arbitru intransigent care nu a trecut cu vederea nici măcar prietenilor ( potențiali) greșelile mai mici sau mai mari. Cititorii vor avea însă numai de cîștigat din lectura cărților sale. Citind eseurile lui Alexandru George orice om de bună credință va înțelege mai bine trecutul nostru ( recent sau mai îndepărtat) cu luminile și umbrele sale, va afla lucruri noi și unghiuri inedite de abordare pentru cele vechi. Fiecare carte a lui Alexandru
Confesiuni polemice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13682_a_15007]
-
împotriva ideilor de-a gata, a locurilor comune și a șabloanelor de gîndire. Citindu-l pe Alexandru George nu se poate să nu simți bucuria de a gîndi liber, fără prejudecăți și fără complexe. La fel ca toate cărțile de eseuri semnate Alexandru George, Consemnări în curs și la fine este un exercițiu al minții și o bucurie a sufletului. Alexandru George, Consemnări în curs și la fine, Grupul Editorial Bibliotheca & Pandora - M, Tîrgoviște, 2002, 256 pag.
Confesiuni polemice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13682_a_15007]
-
E posibil ca în curând să fie publicat romanul Luntrea lui Caron al lui Lucian Blaga, tradus de el în japoneză, ca și de alte mari opere românești, la a căror transpunere în niponă meditează. A publicat numeroase articole, interviuri, eseuri, studii, recenzii etc. în presa română, japoneză și din alte țări, din care încerc să-i alcătuiesc un volum în limba română, cu aparatul critic cuvenit. În 1986 a primit Premiul Asociației Traducătorilor din Japonia pentru versiunea niponă a romanului
Sumiya Haruya - 25 de ani de activitate by George Muntean () [Corola-journal/Journalistic/13698_a_15023]
-
mai irelevante și mai derizorii decît aceea pe care au investigat-o artiștii "gravi" din toate vremurile. Din contra, supunîndu-l, pe jumătate în joacă pe jumătate în serios, unei priviri aparent paradoxale, așa cum Călinescu însuși o face, în celebrul său eseu "Domina bona", cu lumea lui Caragiale, Jiquidi poate fi socotit o adevărată conștiință "mistică", un creator de tipuri exemplare și un spirit a cărui dominantă este devoțiunea. Focalizîndu-și privirea exclusiv asupra omului, în singurătatea sa ori în grup, descriindu-i
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
burgheze este abandonată și misiunea criticului ideolog este de a-și ghida cititorii, în labirintul iluziilor, către ieșire, grație busolei partinice. Fidelitatea față de dogmă generează un optimism contagios, a cărui finalitate mobilizatoare este cum nu se poate mai evidentă. Căci eseurile sale sunt, până la un punct, și un jurnal de bord în care se reflectă mutațiile unui real care începe să se reordoneze, societal și semantic, în acord cu imperativele puterii populare. Lumea nouă se prezintă în ipostaza elanului prometeic și
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
Pentru itinerariul său, a se vedea articolul lui Cornel Robu din Dicționarul scriitorilor români, Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, coordonatori, literele M-Q, Editura Albatros, București, 2001, pp. 286-289. 4 "Pe drumul revoluției culturale ", în N. Moraru, Studii și eseuri, Editura pentru literatură și artă a Uniunii Scriitorilor din R.P.R, p. 151. 5 "Pe drumul revoluției culturale", op. cit., p. 165. 6 "Marea revoluție socialistă din octombrie și drumurile literaturii.", op. cit., p. 421. 7 "Din problemele realismului socialist", op. cit., pp.
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
și a poemelor-colaje este, formal vorbind, supusă principiului hazardului. Între textul colaj și între imaginea care-l însoțește sau susține ia naștere după lectură o tensiune contrariantă, provocatoare, catapultînd cititorul familiarizat cu scrierile autoarei și în registrul grav al romanelor, eseurilor și al biografiei ei. Pe de altă parte, colajele rămîn amuzante chiar atunci cînd nuanțele textului virează spre macabru și aceasta fiindcă ele, deși supuse jocului întîmplării, fluxurilor asociative care se instituie între imagini și cuvinte în tulburătoarea lor materialitate
Herta Müller by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13697_a_15022]