17,773 matches
-
dealuri joase, care marchează Începutul marii cordiliere a Anzilor, apoi coboară abrupt, pînă ajunge Într-un oraș sărăcăcios și lipsit de farmec, aflat Într-un contrast izbitor cu munții magnifici, cu păduri bogate, care Îl Înconjoară.“ Episodul Încercării de a fura vin, precum alte cîteva din această serie Îndrăzneață, conține adevărate perle de stil: „Rezultatul: eram, ca Întotdeauna, faliți și retrăiam În minte zîmbetele care Îmi Întîmpinaseră caraghioslîcurile, Încercînd să găsim vreo urmă de ironie prin care să-l identificăm pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nu asculta decât cuvântul și îndemnul lor. Au urmat persecuțiile, șicanele, arestările, condamnările. Orice gest omenesc - de pildă oferirea unor bomboane copiilor dintr-un sat - era taxat drept „uneltire contra ordinii de stat”. Acest articol (209) din Codul Penal a furat libertatea, după statisticile noastre, unei treimi din numărul deținuților politici ai României. Era atât de elastic, încât încăpea în el orice gest, orice atitudine, orice faptă care nu convenea stăpânirii. Articolul 209, care era aplicat diferit de la o perioadă la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a părut subofițerului că salteaua pe care dormeam e deranjată și mai umflată. Securistul m-a întrebat: „ - Banditule, ce-ai ascuns acolo? „ - Un tun”- i-am răspuns. La proces unul din martori m-a acuzat că l-am îndemnat să fure trenul de pe șină. Judecătorul mă întrebă: „ - E adevărat?” Am răspuns: „- Nu! N-am spus să fure trenul, dar numai locomotiva” „Și ce-a fost asta?” „ - O hiperbolă!” Securiștii și femeile lor din sala judecății au izbucnit în hohote și repetau
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
întrebat: „ - Banditule, ce-ai ascuns acolo? „ - Un tun”- i-am răspuns. La proces unul din martori m-a acuzat că l-am îndemnat să fure trenul de pe șină. Judecătorul mă întrebă: „ - E adevărat?” Am răspuns: „- Nu! N-am spus să fure trenul, dar numai locomotiva” „Și ce-a fost asta?” „ - O hiperbolă!” Securiștii și femeile lor din sala judecății au izbucnit în hohote și repetau: „hiperbolă, hiperbolă”. Un asistent de la facultate luase cu împrumut de la bibliotecă o carte: „Le sense commun
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fusese pusă la cărțile de documentare și întârziind cu restituirea s-a temut să apară că a citit astfel de carte interzisă. Acesta întrebându-mă ce să facă cu acea carte eu am spus că de la comuniștii ăștia poți să furi și locomotiva de pe șină. Dându-mi-se cuvântul ultim la proces am spus că infracțiunile ce mi se pun în cont nu reprezintă nicio primejdie pentru regimul comunist deoarece acest regim s-a consolidat și în această situație, puterea represivă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
îndura chinuri grozave. Câțiva medici se apropiară de el și voiau să-i dea o injecție ca să-l scape de dureri. Cunoscând el gândul lor, astfel se adresă preotului care era lângă el: “Părinte, nu îngădui ca aceștia să-mi fure ultima mea dorință. Eu vărsându-mi sângele pentru apărarea patriei, m-am arătat un adevărat soldat al ei. Iar acum vreau ca prin suferințele acestea să mă arăt adevărat urmaș al lui Cristos. Ca și el, eu vreau să beau
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu harul său și să-ți șteargă sudoarea și lacrimile ce va trebui să le verși, ca un bun părinte pentru ai tăi, să nu-ți pară prea lung. Numai la Isus în sf. Taină vei găsi liniștea și pacea furată de zbuciumul zilei. Și Dumnezeu te va binecuvânta pe tine și întreaga familie. Fr. Matei Ghiuzan Viața, ian. 1941, pag. 5-6) 24. PR. IOSIF IACOB date biografice Originar din Adjudeni, comuna Tămășeni, județul Neamț, s-a născut la 13 mai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
viața din mai bună în mai rea. În felul acesta nu ne ajungem scopul. Ce s-ar întâmpla cu o căruță de grâu pe care am aduce-o de la câmp acasă, dar pe la jumătatea drumului am lăsa-o? N-ar fura-o hoții?... La fel se întâmplă și cu viața sufletească. Nu-i de ajuns să o pornești la drum, ci trebuie să o duci până la capăt. Dar eu sunt bătrân, nu mai am timp, mi-a trecut vremea! Dacă în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
enerveze, dar după o clipă el revenea, arătând ca un înger plin de bunătate și plângea zicând că aceste ieșiri nervoase erau urmarea închisorii. Am mai observat la Pr. Mihai o mare dezlipire de cele pământești. Odată i s-a furat în Gara de Nord din București o valiză în care avea 25.000 lei. Pr. Rotaru s-a întors acasă foarte calm și liniștit ca și când nimic nu i s-ar fi întâmplat. De-abia mai târziu aveam să aflu acest lucru, de la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din jocurile noastre. Nu mai sunteți decât o umbră... Singurătate Toată viața m-am jucat de-a viața... și, în nebunia mea, am vrut să-i fac și pe ceilalți să mi se joace în preajmă. Uneori - oamenii se lăsau furați de sminteala visurilor mele și mergeau alături. Până oboseau... Ori își dădeau seama de inutilitatea mitului și jocurile rămâneau neterminate... Dacă vrei să joci, trebuie să joci singur! Marea lecție a tinereții mele: credința profundă, aproape înnăscută, proprie firii mele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
curios să vadă ce se întâmplă. În tot cazul, erau în mine o ură și un protest față de ceea ce mi se întâmpla - și când? Tocmai în ajunul unei vacanțe binemeritate, la care năzuiam de atâtea luni și care mi se fura mișelește! Simțeam nevoia, dacă nu să mă arunc de la etajul al patrulea, cel puțin să fac ceva demonstrativ, ceva care să sublinieze atitudinea mea de protest... M-am aruncat cu toată forța pe jos, simulând o căzătură sau un leșin
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe bandă de magnetofon 1. Iar la un moment dat - când tu de mult uitaseși de contribuția ta și a celorlalți la discuția de-atunci -, la al nu mai știu câtelea interogatoriu, anchetatorii își luau îndărăt acel răstimp de voioșie furată de sub nasul lor. Prezentându-ne nota de plată cuvânt cu cuvânt, ba pe deasupra totul tradus în românește (de regulă, prost). Iar acum, nici vorbă nu mai era de umor: rând pe rând, fiecare dintre noi era confruntat de anchetatori cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de foame. Ajunsese acolo la nouăsprezece ani, purtând cozi lungi ca orice țărăncuță. Motivele pentru care te rădeau în cap alternau, povestea mama. Existau două, dar ea o pățea mereu, indiferent din care. Când erau păduchii motivul, când faptul că furase de pe câmp câțiva cartofi sau sfeclă furajeră ca să nu moară de foame. Se-ntâmpla, uneori, să fi fost deja tunsă chilug din pricina păduchilor și, pe deasupra, să o mai și prindă furând. Atunci, gardienilor tare le părea rău că cineva ras
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
din care. Când erau păduchii motivul, când faptul că furase de pe câmp câțiva cartofi sau sfeclă furajeră ca să nu moară de foame. Se-ntâmpla, uneori, să fi fost deja tunsă chilug din pricina păduchilor și, pe deasupra, să o mai și prindă furând. Atunci, gardienilor tare le părea rău că cineva ras în cap nu poate fi ras încă o dată, spre deosebire de o spinare bătută, pe care liniștit o mai poți bate o dată. Chilugul rămâne multă vreme chilug, îmi spunea mama, părul nu-i
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de cât erau de servili. Maistrul blănar călătorea deseori în străinătateși aducea de-acolo geamantane întregi de cosmeticale și îmbrăcăminte ieftine, care în țară aveau mare căutare. Odată mi-a făcut cadou o a treia căciulă de castor de baltă furată din fabrică, vârându-mi în căptușeala ei albă, fiindcă venise deja primăvara, și o cămășuță albă de noapte, cu dantelă. Fie și numai pentru că nu-mi plăcea căptușeala albă, am dăruit numaidecât căciula unei prietene. Cămășuța era dintr-un nylon
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lui Jakob mă simt suspectă, cei doi măsoară din priviri clienții. Când nu te uiți la ei, sunt vii amândoi, dar au încheiat cu magazinul un contract de manechine ce nu le permite să deconspire că sunt vii. N-am furat încă niciodată ceva de la Inge Wenzel și Jakob, și cu toate astea mă simt pătrunsă până în măduva oaselor de un amestec de onestitate și înșelăciune. În România, hoții prinși erau fotografiați împreună cu prada și expuși cu numele și vârsta lor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ca niște absolvenți ai rușinii. Douăzeci, treizeci de fețe încremenite de frică, iar în dreptul pieptului câte unul dintre ei ținea niște cutii de chibrituri, un săpun sau un pumn de lumânări. Lipsa oricărei perspective proprii mă împinsese pe atunci să fur din magazine. Dar poate că și aceste fețe de pe panourile rușinii, ce-mi erau totuși mai apropiate decât muncitorii fruntași pe panourile de onoare, acei slugarnici și lingăi gata oricând să îndeplinească planul - fie și pe acela de crimă. și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
regimului nu vârâseră îndeajuns spaima în mine, mai și eram ispitită să-mi caut eu însămi senzații tari, peste măsură de riscante, ce-mi dădeau palpitații. Eram cu nervii la pământ, în așa hal încât pur și simplu trebuia să fur. Să-i fur Statului barem câteva cârlige de rufe ori niște tăieței, de vreme ce el îmi fura viața. și tocmai de asta mi-e teamă în fața manechinelor din magazine, fiindcă mi-ar putea citi pe față că am fost cândva o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
îndeajuns spaima în mine, mai și eram ispitită să-mi caut eu însămi senzații tari, peste măsură de riscante, ce-mi dădeau palpitații. Eram cu nervii la pământ, în așa hal încât pur și simplu trebuia să fur. Să-i fur Statului barem câteva cârlige de rufe ori niște tăieței, de vreme ce el îmi fura viața. și tocmai de asta mi-e teamă în fața manechinelor din magazine, fiindcă mi-ar putea citi pe față că am fost cândva o hoață destul de profesionistă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
senzații tari, peste măsură de riscante, ce-mi dădeau palpitații. Eram cu nervii la pământ, în așa hal încât pur și simplu trebuia să fur. Să-i fur Statului barem câteva cârlige de rufe ori niște tăieței, de vreme ce el îmi fura viața. și tocmai de asta mi-e teamă în fața manechinelor din magazine, fiindcă mi-ar putea citi pe față că am fost cândva o hoață destul de profesionistă și că s-ar putea să recidivez. Nu m-ar mira deloc dacă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nimicuri. Oricâte gânduri mi-ar fi trecut însă prin cap despre tovarășii mei de călătorie, nu uitam nici o clipă că-mi doream s-o am la mine acasă pe Inge Wenzel și s-o pot privi oricând voiam. Nu am furat niciodată o rochie de la manechinul de ceară Inge Wenzel. Dar Căilor Ferate Germane le-am furat-o pe Inge Wenzel în drum spre Rimini. Luni în șir am pândit momentul când voi fi singură cu ea în compartiment. Era lipită
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
uitam nici o clipă că-mi doream s-o am la mine acasă pe Inge Wenzel și s-o pot privi oricând voiam. Nu am furat niciodată o rochie de la manechinul de ceară Inge Wenzel. Dar Căilor Ferate Germane le-am furat-o pe Inge Wenzel în drum spre Rimini. Luni în șir am pândit momentul când voi fi singură cu ea în compartiment. Era lipită zdravăn de perete, a trebuit s-o desprind răzuind-o pe la colțuri cu o cheie. Curând
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
când voi fi singură cu ea în compartiment. Era lipită zdravăn de perete, a trebuit s-o desprind răzuind-o pe la colțuri cu o cheie. Curând după asta, Căile Ferate Germane au înlocuit-o cu alte imagini. Mi-ar fi furat-o, dacă nu le-aș fi luat-o înainte. Ea atârnă acum în dormitorul meu. Privirea străină sau Viața-i un sictir bătut în piuătc "Privirea străină sau Viața‑i un sictir bătut în piuă" Pe-acasă cine n-a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
important pentru mine. Pe-atunci însă mă aranjam în mod reflex, stăteam mult timp în fața oglinzii. Poate căutam astfel să dobândesc un plus de echilibru interior, care însă în timpul interogatoriului dispărea tot atât de iute ca o valiză ce ți s-a furat. Cred însă că a apărea la interogatorii aranjată și pusă la punct trebuie să fi însemnat pentru mine un soi de atu împotriva scârbei în fața neputinței. Am fost chiar mândră când l-am auzit pe anchetator spunând asta. „Cine se
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
alternării episoadelor, terminate fiecare în suspans, ca într-un foileton din care aștepți cu nerăbdare continuarea, știe să releve drama fără a cădea în patetism excesiv și, mai presus de toate, știe să plăsmuiască personaje. Imaginea bunicului foarte bătrân care fură un cartof de sămânță pentru a împărți feliile fripte pe plită cu nepotul la fel de înfometat ca și el, scena cu bunica de o implacabilă cruzime care-l scapă pe câinele credincios al familiei de agonia inaniției prelungite, prezența discretă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]