14,778 matches
-
a fost suficientă prospețimea unui vin nepretențios, popular, vesel pentru ca o nouă sărbătoare a bucuriei și recunoștinței, o nouă sărbătoare națională improvizată să se ridice precum un armăsar nărăvaș în muzica acordeoanelor și freamătul zurgălăilor. Acest sfânt plin de viață ignorat de calendarele oficiale, era mult mai venerat și mai cinstit decât cei trecuți în lumea de dincolo, relicve uitate în indiferența generală. Zile trecute în calendar, precum cea de 11 noiembrie, Ziua Armistițiului, și cea de 15 noiembrie, Ziua Sfântului
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
cel Mare și Sfânt, Mihai Viteazul, Horea, Cloșca și Crișan, moții lui Avram Iancu nu au vrut să mai îndure asupririle și cruzimea dușmanilor (turci, tătari sau maghiari). Astăzi ne resemnăm și așteptăm degeaba... Istoria noastră nu mai are continuitate. Ignorăm tot ce au îndurat și clădit înaintașii noștri și rătăcim cu mintea ca și Avram Iancu. Acesta, izbit de răspunsul împăratului, vede ca la lumina unui fulger fatalitatea luptei sale; de aceea, îi spune în față: „Eu nu stau de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
realităților autohtone, realizând astfel prima sinteză în cuvânt românesc între tradiția creștină bizantină și înnoirile din gândirea creștină apuseană din secolul al XVI-lea. Următoarea monografie, elaborată împreună cu Valeriu Nițu, are ca obiectiv valorificarea operei lui Timotei Cipariu, cărturar oarecum ignorat de istoriografia literară - Timotei Cipariu. Arhetipuri ale permanenței românești (1988). În viziunea autorilor, și Cipariu reprezintă în cultura românească tipul cărturarului de erudiție umanistă. Totodată, se identifică la el o linie de gândire care continuă programul Școlii Ardelene, intersectându-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
des catégories à part.63 Și l'on analyse attentivement la théorie de Ladmiral sur la " traduction traductionnelle ", on observe que la traduction est vue comme la production d'un véritable texte dans la langue cible pour un public qui ignore la langue dans laquelle est écrit le texte d'origine. Deux conclusions s'en dégagent : d'un côté, îl est fort clair que la traduction n'est pas l'original, argument formulé en traductologie par Georges Mounin.64 Îl faut
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
leș Chapitres V et VI. L'opposition sourcier-cibliste devient donc l'expression des " deux âmes faustiennes que tout traducteur porte en lui "134. Au-delà de la stricte linguistique, îl s'agit aussi de tenir compte des contraintes sociales de la traduction. On ignore parfois que le traducteur n'est pas neutre : îl traduit en conformité avec son optique culturelle et avec să formation, ou avec leș conditions imposées par leș maisons d'édition. Comment traduire, par exemple, dans la langue roumaine contemporaine, Gargantua
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
effectué par son récepteur une sorte de " lecteur idéal "418 : Le récepteur ne remplit plus să fonction naturelle de décor, mais devient une sorte de cryptanalyste, qui essaie de déduire du message qui lui est fourni un code dont îl ignore préalablement tout, sauf qu'il existe. [...] La poésie, semblable en cela à la musique ou à la peinture, suscite plus évidemment să propre signification ; d'où, pour celui qui l'affronte, l'impression parfois frustrante de ne pouvoir exercer să
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ils le font peut-être parce qu'ils șont poussés par le désir de rester fidèle au texte de départ, sans avoir approfondi l'importance stylistique du tiret dans l'œuvre de Blaga. Par exemple, dans la traduction ci-dessous, Jean Poncet ignore la fonction créative du tiret : îl l'élimine du texte cible et recrée, en simplifiant, la métaphore d'origine. Par ce choix, son texte-traduction enregistre une perte de poéticité. Pour souligner l'appauvrissement de la métaphore dans la version de Jean
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
que ne puis leș voir. (J'attends mon crépuscule) (Poncet, 1996 : 44) Unde ești astăzi, nu știu. (Amintire) (Blaga, 2010 : 121) Où seras-tu aujourd'hui ? Je ne le sais pas. (Souvenir) (Romanescu, 1998 : 43) Où es-tu aujourd'hui, je l'ignore. (Mémoire) (Stolojan, 1992 : 45) De ce m-ai trimis în lumina, Mama, de ce m-ai trimis? (Scrisoare) (Blaga, 2010 : 118) Maman, pour quel mystère M'avais tu fait venir dans la lumière ? Pour quelle raison ? Pour quel sort ? (Lettre) (Romanescu, 1998
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
De l'aube au crépuscule je ne suiș que fange et blessure. (Psaume) (Stolojan, 2010 : 25) En revanche, dans le cas d'autres poèmes à vers apparemment libre, mais qui, à un certain moment, présentent des rimes inattendues, Sanda Stolojan ignore leș sonorités, peut-être par crainte de ne pas forcer la langue cible à se soumettre dans leș mêmes moules prosodiques que la langue source. On peut comparer să version à celle de Paul Miclău, qui recrée la rime et la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
apprenant d'une langue étrangère de confondre le sens et la signification, car îl " ne se rend pas compte que leș significations derrière ces formes [leș formes de la langue étrangère] ne șont pas strictement identiques dans leș deux langues ; îl ignore qu'elles seront en outre modifiées, lorsqu'elles seront employées, par le contexte et la situation ; îl ne voit pas que, de toute façon, leș correspondances ne șont qu'approximatives et ne devront pas être utilisées automatiquement en équivalence des
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
a-și putea reprezenta tocmai viața (...) Nu va putea fi (...) vorba de știință despre om, decât dacă întrebarea se va adresa felului în care indivizii și grupurile își reprezintă partenerii de producție și de schimb, modului în care aceștia descoperă, ignoră sau disimulează această funcționare și poziția pe care își reprezintă societatea în care această funcționare are loc și felul în care ei sunt integrați, izolați, dependenți, aserviți sau liberi în această societate. Obiectul științelor umane nu este acel om care
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
de apărare cunoscând ceea ce va urma. „Strategiile au succes, în parte, datorită faptului că sunt diferite. Aceasta înseamnă că dacă ar exista o metodă prin care se elaborează strategiile, care ar fi în general acceptată, succesul ar reveni celor care ignoră sau îi reelaborează regulile”<footnote Ibidem, p. 19. footnote>. Școli în strategie De aceea, este util a cunoaște modul în care s-au conceput și practicat strategiile (în cadrul diverselor „școli de gândire”), pentru a putea reține o serie de învățăminte
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
spune că poezia este "joc", amuzament spontan, simțim că nu se recunoaște nici grija, îndemânarea și munca de elaborare a artistului, nici seriozitatea și importanța poeziei ; iar când ni se spune că poezia este "muncă" sau "meșteșug", simțim că se ignoră bucuria ei si ceea ce Kant a numit "caracterul ei dezinteresat". Se cade deci să definim funcția artei in așa fel încât să facem dreptate și lui dulce și lui utile. Formula lui Horațiu însăși ne pune pe drumul cel bun
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
etc., și numind fie "critică literară" (esențialmente statică în abordarea problemelor), fie istorie literară studiul unor opere literare anumite. Desigur, termenul de "critică literară" este adesea folosit într-o accepțiune care include întreaga teorie literară; dar o astfel de folosire ignoră utilitatea distincției pe care am făcut-o. Aristotel a fost teoretician; Sainte-Beuve, în primul rând critic. Kenneth Burke este în mare măsură un teoretician al literaturii, în timp ce R. P. Blackmur este critic literar. Termenul "teoria literaturii" ar putea foarte bine
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
locurile comune existente în întreaga tradiție apuseană, și cartea lui Erich Auerbach, Mimesis (1946), care reprezintă o istorie a realismului de la Homer la Joyce, bazată pe analiza stilistică plină de sensibilitate a anumitor pasaje individuale *13, constituie realizări erudite care ignoră naționalismele incarnate și dovedesc în mod convingător unitatea civilizației apusene, vitalitatea moștenirii antichității clasice și a creștinismului medieval. Istoria literară ca sinteză, istoria literară pe o scară supranațională va trebui să fie scrisă din nou. Studiul literaturii comparate în acest
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
precum Nahsicht și Fernsicht, privirea de aproape și privirea de departe, am zice că, privind mai de departe, Angelo Mitchievici cuprinde mai mult și, în acest sens, cercetarea lui capătă anvergură și captează o bogație nebănuită de semnificații, fără a ignora pentru aceasta punctele de vedere și contribuțiile istoricilor de artă. Simbolism, decadentism, naturalism, romantism, până la art nouveau și expresionism sunt concepte care se suprapun parțial sau se opun într-un joc al interpretărilor mai vechi sau mai noi ale acelui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Emilian Lăzărescu, Sigmund Maur sau Mișu Teișanu, beneficiază de un tratament egal cu cel acordat artiștilor consacrați ca Luchian, Petrașcu, Pallady, Paciurea, Ștefan Popescu, Cecilia Cuțescu-Storck și Fritz Storck. Este, de altfel, o opțiune declarată a autorului, care preferă să ignore criteriul valoric pentru o mai mare libertate de investigare și cuprindere a diversității artistice. Atât uitații sau discreditații, cât și consacrații, clasicii, câștigă noi dimensiuni, ies îmbogățiți, ca urmare a perspectivei tematiste din care Mitchievici îi privește. Opera singulară a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
diverșilor pictori europeni pe teme asemănătoare integrate aceleiași arii de sensibilitate estetică. Am încercat să deplasez atenția nu doar spre modelul picturii franceze sau germane, dar și asupra picturii simboliste din țările Europei Centrale și de Sud-Est, în mod obișnuit ignorate în studiile de specialitate sau tratate cu toată "considerația" pe care o datorăm perifericilor. Un motiv în plus îl constituie faptul că pictorii acestor țări se găsesc într-o situație similară cu a pictorilor români care fac drumul la Mecca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și a reproducerilor permit o diseminare a gustului artistic. Spre exemplu, Noua revistă română, care apare în 1900, la conducerea sa aflându-se Constantin Rădulescu-Motru, însoțește constant prin intermediul articolelor critice și a reproducerilor expozițiile organizate de Tinerimea artistică, fără a ignora și alte expoziții, astfel încât o analiză în secțiune a acestei reviste scoate la suprafață o istorie în mic a receptării critice a asociației artistice menționate mai sus. Revista Rampa, de asemenea asigură un spațiu generos criticii de artă și prezentării
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
estetice, care se lasă cu greu normată canonic. Decadentismul și simbolismul păstrează o relație foarte strânsă, încât adeseori este dificil de stabilit pe unde trece frontiera care desparte cele două estetici, atunci când unul dintre termeni, în speță cel decadent, este ignorat și îngropat istoric într-un interval de aproximativ două decenii, cu începere din 1870, moment cheie din punct de vedere istoric al înfrângerii Franței de către Prusia. În Franța, certificatul de deces al curentului ca mișcare structurată, organizată, stabilește ca dată-reper
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau The Studio la sfârșitul secolului. Nu tehnica îi va separa de artiștii victorieni, tradiția renascentistă se păstrează, ci, mai degrabă, felul de a-și trata subiectele "obișnuit, modest, chiar umil [...] lipsit de fastul neorenascentist al stilului artistic oficial"85, ignorând datele istoriei contemporane și concentrându-și atenția asupra subiectelor livrești cu caracter legendar, consideră Nicole Tuffelli. Faptul cotidian, indiferent de decupajul contextual al acestuia și oricât de banal, este înnobilat, valoarea adăugată în acest caz este una de rezonanță simbolică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cât și Mișcarea estetică engleză, ne situează în spațiul culturii britanice, pentru a nu vorbi de larga acoperire pe care o oferă revivalului gotic. Simbolismul este singura modalitate de a realiza o rețea de corespondențe în spațiul european. Stephen Escritt ignoră însă spațiul central și est-european, unde Art Nouveau-ul este marcat și de alte forme de revival. În Prague Fin de siècle, Petr Wittlich documentează rolul jucat de revivalul baroc și de un istorism târziu în edificarea Art Nouveaului. În Viena
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Slavici, fără intenția de a specula în vreun fel observația directă. Portretul "negativ", realizat de Mircea Cărtărescu prin tehnica colajului, era menit nu să defăimeze personalitatea poetului, ci să evidențieze și o altă dimensiune circumscrisă spațiului reprezentării, inserției în cotidian, ignorată tacit de către criticii și apologeții ulteriori ai acestuia în raport cu imaginea idealizată, confecționată după chipul și asemănarea operei. La rândul lui, Luchian realizează un portret la maturitate al poetului și-i trimite lui Titu Maiorescu o fotografie după acest portret. Ulterior
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o secțiune literară" de cel mai modern gust, unde decadenții formează o majoritate zdrobitoare (Solohub, Remisov, Blok) rămâne un mister impenetrabil. Niciun decadent, cred, n-a trecut pe lângă ușa camerei lui Berdiaev, și chiar mai mult, prin fața sălii "sociocraților". Decadentul ignoră în mod nediferențiat pe individualiști și "sociocrați" și chiar pe vecinul său apropiat decadentul. Lui îi trebuie o preerie verde cu chiparoși în gustul lui Böcklin, cu nimfe și centauri și în loc de asta se trezește într-o cameră mobilată! În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
probabil într-o relație foarte bună cu Alexandru Bogdan- Pitești și nu este exclus ca acesta să-l fi cunoscut prin intermediul lui Joséphin Péladan. Pictorul francez este prezentat ca o celebritate în Anglia, Germania, Austria, Rusia și România, dar aproape ignorat în țara sa. De asemenea, este de notorietate participarea sa la saloanele de la "Société des Artistes Français", "Société Nationale des Beaux-Arts" și "Salons de la Rose+Croix", printre ai cărei fondatori s-a aflat. În cuprinsul textului ne este înfățișat un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]