16,589 matches
-
în formă. Își continua clasicele proteste la adresa acțiunilor guvernului și ale bisericii, lucrând în același timp la un nou roman. Era implicat intens în tot ceea ce se petrecea în jurul lui. Tolstoi făcea eforturi susținute să compună și să își transfere manuscrisele către editura "Intermediarul", spre nemulțumirea soției sale care nu era în relații bune cu Certkov, directorul editurii amintite mai sus. Disensiunile au continuat și în anul următor, iar Tolstoi a început să aibă în vedere părăsirea căminului pentru totdeauna. Astfel
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
unde amanta respinsă a unui nobil s-a sinucis aruncându-se în fața unui tren. Acest subiect, pe fundalul recitirii poeziilor lui Pușkin copiilor săi l-a inspirat să scrie despre o familie cu adevărat nefericită. După câteva luni, la finalizarea manuscrisului, în loc să prezinte carte în forma finală, Tolstoi a decis să dezvolte și să elaboreze textul încă și mai mult. După corectarea și trimiterea acestui exemplar la tipărit, a decis să editeze și să dezvolte textul încă o dată. Stilul lui Tolstoi
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
tot el susține că pentru distrugerea regimului țarist trebuia folosită forța și, deci respingea filozofia non-violentă a scriitorului. Lenin este cel care a comandat transformarea casei lui Tolstoi din Moscova într-un muzeu, unde se găsesc în prezent materiale precum manuscrisul original al "„Tinereții”". Dacă Lenin a respins filozofia non-violentă, aceasta avea să înflorească pe meleaguri îndepărtate, în India. Protestul lui Tolstoi împotriva regimului rus care a oprimat țărănimea și a suprimat forțele revoluționare a fost auzit în întreaga lume, insuflând
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
situată la NE de zidurile cetății: aceasta este originea abației Marmoutier, având ca reguli sărăcia, pocăința și rugăciunea. Călugării trebuie să se îmbrace în haine aspre, după modelul Sf. Ioan Botezătorul care purta haine din păr de cămilă. Ei copiază manuscrise, pescuiesc din Loara; viața lor este foarte apropiată de ceea ce putem citi în Evanghelii despre viața primilor apostoli: călugări ermiți adăpostindu-se, troglodiți, în peșteri săpate în malurile abrupte ale Loarei. Mănăstirea Marmoutier este construită în pădure; Martin trăiește într-
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
să fie refăcută de unul dintre urmașii săi, Iosif Naniescu. Numeroase mănăstiri și schituri din Moldova, între care Neamț, Agapia, Miclăușeni, Durău, Sihăstria sau Slatina, îl consideră mare ctitor. De la avem o sumă de traduceri de cărți, unele tipărite, altele manuscrise. Acestea sunt cărți dogmatice, cărți necesare serviciului bisericesc și lucrări de istorie bisericească.
Veniamin Costache () [Corola-website/Science/299718_a_301047]
-
românești, care au ajuns până la noi, erau toate scrise cu ajutorul alfabetului chirilic, datorită influențelor limbii slavone ("limba slavă bisericească"), care era folosită ca limbă de cult și de cancelarie în spațiul balcanic în secolele XI - XVII. Excepție fac tipăriturile și manuscrisele reformate sau catolice scrise în limba română cu alfabetul latin și cu modele ortografice maghiare, în Transilvania și în Banat, între anii 1570 și 1820. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, învățații Școlii Ardelene, având în vedere și prețuind originea
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
Alexandru D. Xenopol interpretează prezența lui Costea în lista voievozilor din "Pomelnicul de la Bistrița" făcând un paralelism cu obiceiul cronicarilor de a-i numi "voievozi" și pe fiii domnului ce nu domneau încă: Pomelnicul Mănăstirii Bistrița este cel mai vechi manuscris slav cunoscut, din țările române, fiind o copie redactată la începutul domniei lui Ștefan cel Mare (1460-1470), după originalul din 1407, reprezentând sursa cea mai apropiată în timp de perioada când se presupune că a domnit Costea. Pe baza analizei
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
considerat că numele de Costea este rezultatul unei confuzii de transcriere a numelui voievodului Ștefan al Sepințului, Costea ținând de datina onomastică maramureșeană. Istoricul bisericesc Gheorghe Moisescu propunea o explicație a acestei confuzii, pornind de la ipoteza deteriorării în timp a manuscrisului și a unei posibile erori la copierea a originalului în secolul XV. În sprijinul celor de mai sus vine și descrierea manuscrisului făcută de istoricul Damian P. Bogdan cu ocazia primei publicări complete a originalului în limba slavonă, din 1941
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
maramureșeană. Istoricul bisericesc Gheorghe Moisescu propunea o explicație a acestei confuzii, pornind de la ipoteza deteriorării în timp a manuscrisului și a unei posibile erori la copierea a originalului în secolul XV. În sprijinul celor de mai sus vine și descrierea manuscrisului făcută de istoricul Damian P. Bogdan cu ocazia primei publicări complete a originalului în limba slavonă, din 1941. „"Din cauza prea desei întrebuințări manuscrisul nostru prezintă în unele locuri textul atât de șters încât e cu totul absolut ilizibil chiar și
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
erori la copierea a originalului în secolul XV. În sprijinul celor de mai sus vine și descrierea manuscrisului făcută de istoricul Damian P. Bogdan cu ocazia primei publicări complete a originalului în limba slavonă, din 1941. „"Din cauza prea desei întrebuințări manuscrisul nostru prezintă în unele locuri textul atât de șters încât e cu totul absolut ilizibil chiar și prin lampa lui Wood. Acest fapt al ilizibilității a făcut ca în unele locuri să se întărească literele posterior și cu altă cerneală
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
Toate compozițiile lui Chopin includ partituri pentru pian. Predominant, pianul este folosit ca instrument singular, însă există și lucrări muzicale unde apar și alte instrumente, precum vioară, violoncel, voce sau orchestră. Peste 230 de lucrări ale compozitorului au supraviețuit timpului. Manuscrise și lucrări din primii ani ai copilăriei au fost pierdute. Lista de mai jos cuprinde itemi ale căror nume a fost dat în cinstea compozitorului:
Frédéric Chopin () [Corola-website/Science/299123_a_300452]
-
volume, redactate vreme de mai bine de 14 ani. Această colaborare cu Gallimard nu a fost lipsită de peripeții, autorul a propus volumul editurii, care în epoca purta titulatura de Nouveau Revue Francais, dar marele scriitor André Gide a respins manuscrisul, astfel încît autorul a publicat prima parte a românului pe speze proprii la editură Grasset. Ulterior Gaston Gallimard însuși a cumpărat drepturile de publicare pentru editură pe care o patrona și care deține și azi copy-right-ul operei proustiene. Fiul unor
Marcel Proust () [Corola-website/Science/299128_a_300457]
-
avut un mare succes și a câștigat prestigiosul Premiu Goncourt. Părțile a treia și a patra, "Partea spre Guermantes" (2 volume, 1920-21) și "Sodoma și Gomora" (2 volume, 1921-22), au fost de asemenea bine primite. Ultimele trei părți, lăsate în manuscris la moartea sa, au fost publicate postum: "Prizoniera" (sau "Captivă") (1923), "Albertine a disparut" (sau "Fugara") (2 volume, 1925) și "Timpul regăsit" (2 volume, 1927). Ca fapt divers, se pare că marele scriitor André Gide a refuzat să publice manuscrisul
Marcel Proust () [Corola-website/Science/299128_a_300457]
-
manuscris la moartea sa, au fost publicate postum: "Prizoniera" (sau "Captivă") (1923), "Albertine a disparut" (sau "Fugara") (2 volume, 1925) și "Timpul regăsit" (2 volume, 1927). Ca fapt divers, se pare că marele scriitor André Gide a refuzat să publice manuscrisul primei părți a românului, "Partea dinspre Swann" la editură revistei "Nouvelles Revue Française" deoarece i s-a părut "dezlânat". Proust a tratat timpul ca fiind atât un element distrugător, cât și un element pozitiv, a cărui esență poate fi descoperită
Marcel Proust () [Corola-website/Science/299128_a_300457]
-
-lea înaintea erei noastre. Povestirea ajunge în limba română prin filiera slavona, fiind tradusă, spre sfârșitul secolului al XVII-lea, după o variantă în limba sârbo-croată. În următoarele două secole povestirea cunoaște o largă răspândire, păstrându-se circa 45 de manuscrise în limba română, care au circulat în toate provinciile românești, cele mai multe provenind din Moldova, iar cele mai vechi din Transilvania. Anton Pann este cel care a stilizat și a tipărit pentru prima oara povestirea în limba română în 1850 cu
Archirie și Anadan () [Corola-website/Science/299156_a_300485]
-
de lucrări teologice și cuvântări, a tradus din Sfinții Părinți răsăriteni, a dat o nouă traducere a Bibliei, în 1795, a doua tipărită în românește, după Biblia de la București (cea a Episcopului Petru Pavel Aron, din 1760-1761, a rămas în manuscris până în anul 2005), și a fost unul din apărătorii vechilor rânduieli și tradiții răsăritene în cadrul Bisericii Române Unite cu Roma, ridicându-se împotriva încercărilor de centralizare ale episcopului Ioan Bob. "Istoria și lucrările și întâmplările românilor" (1805) a fost publicată
Samuil Micu () [Corola-website/Science/299160_a_300489]
-
Bisericii Române Unite cu Roma, ridicându-se împotriva încercărilor de centralizare ale episcopului Ioan Bob. "Istoria și lucrările și întâmplările românilor" (1805) a fost publicată integral abia în anul 1995 de Ioan Chindriș, sub titlul ""Istoria românilor"", edție "princeps" după manuscrisul original, cu prefață și note de autor, vol. I-II, Editura Viitorul Românesc, București, 1995.
Samuil Micu () [Corola-website/Science/299160_a_300489]
-
Timotei 3:16. Cu privire la ineranța Scripturii, unii baptiști consideră că autografele originale (presupuse pierdute) sunt inerante și că formularea originală a fost păstrată de Dumnezeu în copiile făcute în secolele au urmat. Mulți baptiști consideră că traducerile făcute de pe aceste manuscrise în alte limbi sunt necesare, dar nu necesar inerante. Unii baptiști (americani, în general) cred că traducerea King James a Bibliei în engleză este o traducere inspirată și resping nevoia de a cunoaște și utiliza manuscrisele grecești și ebraice. Deși
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
traducerile făcute de pe aceste manuscrise în alte limbi sunt necesare, dar nu necesar inerante. Unii baptiști (americani, în general) cred că traducerea King James a Bibliei în engleză este o traducere inspirată și resping nevoia de a cunoaște și utiliza manuscrisele grecești și ebraice. Deși ca denumire este atestată doar în secolul al XVI-lea, ca baza doctrinară această mișcare se dorește a fi aproape de învățătura apostolilor. Central în mișcarea baptistă este studiul biblic. Totul (rugăciune, cântare, predicare) se răsfrânge din
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
de origine, Georgia. Acolo, la Tbilisi, ipodiaconul a pus bazele primei tiparnițe cu caractere georgiene din țara natală a lui Antim, unde au fost tipărite mai multe cărți în limba georgiană. Pe lângă lucrările tipărite, au rămas de la el și câteva manuscrise: Analiza cărților originale publicate, dar și a celor două manuscrise duce la constatarea că Antim Ivireanul avea nu numai o frumoasă cultură teologică, ci și una profană întrucât folosea nu doar citate din Biblie, dar și din literatura patristică, respectiv
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
primei tiparnițe cu caractere georgiene din țara natală a lui Antim, unde au fost tipărite mai multe cărți în limba georgiană. Pe lângă lucrările tipărite, au rămas de la el și câteva manuscrise: Analiza cărților originale publicate, dar și a celor două manuscrise duce la constatarea că Antim Ivireanul avea nu numai o frumoasă cultură teologică, ci și una profană întrucât folosea nu doar citate din Biblie, dar și din literatura patristică, respectiv din filosofi antici. În multe din ele făcea o critică
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
exclusiv în străinătate, cu un scurt episod când realizează, spre a fi și acesta oprit, filmul „De ce trag clopotele, Mitică?“ (1981). Martie 1975 - Securitatea din Cluj îl avertizează pe Teohar Mihadaș (deținut politic între 1949-1956) că difuzarea spre lectură a manuscrisului sau „Memoriile unui deținut politic“, cu conținut ostil, constituie infracțiune. Cartea va apărea în 1990 cu titlul „Pe muntele Ebal“. aprilie 1975 - Devenit redactor șef al revistei franceze „Cahiers de l'Est“, lui Dumitru Țepeneag, prozator, i se retrage cetățenia
Cronologia disidenței anticomuniste în România () [Corola-website/Science/299203_a_300532]
-
în timpul domniei regelui Henric I (1100 - 1135) și s-au construit abații, atât material cât și spiritual, în marile centre ale religiei, cum ar fi Canterbury, Winchester sau Durham, unde au luat ființă și școli de caligrafie și ilustrare a manuscriselor. Tendința a continuat și în timpul domniei regelui Ștefan (1135-1154), când au fost fondate numeroase mănăstiri. În secolul al 12-lea, Biserica era foarte strictă în ceea ce privește subiectele care puteau fi reprezentate în pictură iar stilul utilizat era și el cenzurat. De
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
vitraliilor. Picturile din Sf. Savin prezintă, într-o oarecare măsură, un mai bun simț al mișcării, culori mai blânde și fizionomii mai expresive, chiar dacă datează cam din aceeași perioadă. În general, lucrările mai mici pot fi găsite doar în ilustrațiile manuscriselor; și, din nou, majusculele împodobite sunt des utilizate în lucrările cu teme religioase. Biblia și incunabulele erau foarte bogat ilustrate, ca act de adâncă devoțiune din partea călugărului ce le executa, și ele reflectau adesea vanitatea patronului care era dispus să
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
teme religioase. Biblia și incunabulele erau foarte bogat ilustrate, ca act de adâncă devoțiune din partea călugărului ce le executa, și ele reflectau adesea vanitatea patronului care era dispus să-și etaleze bogăția, comandând lucrări atât de elaborate. Cel mai renumit manuscris englez din secolul al 12-lea a fost executat în Winchester și se găsește astăzi la Cathedral Library. Originalul acestei superbe Biblii avea doar două volume, însă conținutul lucrării a fost redistribuit în patru și a reprezentat rezultatul colaborării, probabil
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]