KorAP: Find »[drukola/base=omorî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...587 588 589 ...662 >

16,540 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

-o și trăgând-o mai întâi spre dreapta, apoi spre stânga, apoi pe panta pietruită și, în cele din urmă, pe strada principală, unde era parcat un Mercedes argintiu, gata de plecare. —Jur că, dacă nu te omoară ei, te omor eu. Uri, îmi pare rău. Dar nu puteam să-l las pur și simplu acolo, să poată oricine... —Erau acolo? Nu i-am văzut. Uri scutură neîncrezător și furios din cap înspre maniaca alături de care se trezise din întâmplare. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
drum și o fixă pe Maggie cu privirea. —Ai idee cât de mult îl urăsc pe tatăl meu acum? Toate jocurile astea de rahat prin care mă pune să trec? De parcă n-ar fi de-ajuns că nebunia asta a omorât-o deja pe mama. —Știu, Uri... Nu știi nimic, Maggie. Nimic! Din cauza lui mama a murit, iar eu mă ascund ca să-mi salvez viața și pentru ce? Pentru ce? Pentru o relicvă biblică nenorocită care va dovedi că el și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
nu mai era aceeași, de parcă cineva ar fi lansat artificii pe cerul nopții. Și ceea ce dădu în vileag totul, simțea căldură pe piele. Căldura soarelui. Nu avea nici un sens, dar se simți ușurată. Deci nu avuseseră de gând să o omoare în tunelele acelea; nu avea să putrezească într-un bazin abandonat, unde aerul vibrează de nesfârșiții psalmi murmurați de femei. Dar nu rămase decât câteva secunde afară. Simți aceeași mână metalică ce o apucase de încheieturi prinzând-o de gât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
chiar și președinții cei mai proisraelieni au refuzat. —Kishon încă mai vorbea cu ei în închisoare. Susținea eliberarea lor. Îl țineam sub urmărire chiar de-atunci. Deci cum ai auzit ce i-a spus Guttman, te-ai hotărât să-l omori. O, nu începe să-mi ții predici nenorocite, domnișoară. Am știut imediat care e miza aici. Arabii și israelienii sunt pe cale să ajungă la o înțelegere, adică să cadă la înțelegere în privința Ierusalimului, să împartă pe din două blestematul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
nu pun mâna pe ea. Asta îi prilejui un moment de ușurare: până la urmă nu i-o luase înainte. Miller știa la fel de puține lucruri ca și ea despre conținutul tăbliței. Va menține ofensiva. Deci tu ai fost. Tu i-ai omorât pe Kishon, Ahmed Nour, Afif Aweida, Guttman, pe soția lui Guttman - oricine ar putea ști ce e pe tăbliță și ar putea dezvălui acest lucru. Nu voia să amintească de Uri; dacă ar spune-o, s-ar putea să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
oricine ar putea ști ce e pe tăbliță și ar putea dezvălui acest lucru. Nu voia să amintească de Uri; dacă ar spune-o, s-ar putea să se adeverească. Nu te lăsa dusă de val, Costello. Guttman a fost omorât de serviciile secrete israeliene. Tipul părea să scoată un pistol și să tragă în Yariv, ce puteau să facă? —Și kibbutzul din nord. Incendierea. Tot tu ai fost? —Guttman era unul din principalii arheologi de la acel sit. Ne-am gândit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
s-ar fi întâmplat toate astea, de la sine. La fel e cu Hezbollahul și cu iranienii care o iau razna. I-ranienii. — Ăsta e adevărul, draga mea. Te afli față în față cu o boală care e pe cale să se răspândească, omori prima dihanie care se îmbolnăvește. Altfel o să dea gata toată turma. Acesta era discursul de acasă al băiatului de fermier, pe care Miller îl folosea atât de bine la talk-show-urile de duminică dimineața din Washington. Îi intimida întotdeauna pe cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
mine? Miller tăcea acum, privindu-și degetele. —Din contră. Știa cine trebuia să știe. Eu și o mică echipă aleasă în acest scop. Foști membri ai forțelor speciale. —Echipa care m-a înhățat în stradă, lângă piață. Tot ei au omorât oamenii? — Am lăsat în seama lor și a șefului lor toate detaliile operațiunii. Și noi, ceilalți, nu am știut nimic? Secretarul de stat? Sanchez? —Nici unul. În afară de tine. —Despre ce naiba vorbești? Ar trebui să fii mândră. —Mândră? —De ce-ai făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
a făcut toate astea sâmbătă. Atunci l-a sunat și pe Kishon. Gâfâia. — Dar dacă nu a terminat ce avea de făcut? A plănuit să ascundă tăblița în tuneluri - și ar fi făcut-o. Dar a intervenit ceva: a fost omorât. Probabil a plănuit să facă ce avea de făcut după mitingul de pace. Dar pur și simplu n-a mai apucat. Miller asculta cu atenție. — Deci unde e acum tăblița? Asta e toată problema. Nu știu. Și dacă eu nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
mult timp ca să știe că acordurile de pace nu apar datorită unui puseu de amabilitate sau pentru că cine știe ce preot convinge liderii să facă ce e bine sau chiar pentru că o brunetă pasionată din Dublin le spune să nu se mai omoare între ei. Ci o fac pentru că interesele lor sau, mai adesea, interesele marilor puteri se schimbă. Brusc, barosanii nu mai au nevoie de război, așa că îi pun capăt. Acum știa și ea cum stau lucrurile. Dacă Miller sau Davis sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
bine toate astea pentru că mai trecuse o dată prin ele înainte. Atunci rana fusese psihologică. Se afla într-un tanc, dincolo de granița libaneză, când au fost loviți de o bombă a Hezbollahului, aruncată de pe marginea drumului. Șoferul și tunarul au fost omorâți pe loc. În calitate de comandor, el ar fi trebuit să fie cel mai vulnerabil: el era cel care scotea capul afară. Dar în mod straniu tocmai asta l-a salvat. S-a lăsat înapoi în tanc, și-a văzut cei doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
torturau, nici măcar nu au mai ascuns lucrul ăsta. Asta m-a speriat cel mai tare. Maggie ridică nedumerită din sprâncene. — Când nu le pasă dacă știi cine sunt, asta nu poate însemna decât un singur lucru. Că or să te omoare. Secretul lor o să fie în siguranță. Când îi povesti ce i s-a întâmplat ei, încercând din răsputeri să evite detaliile fizice, se uită în ochii ei cu o seriozitate pe care nu i-o mai văzuse până atunci. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
cauți, nu-i așa? —Maggie! strigă Uri disperat, dar ea încă nu terminase. —Și din cauza asta a trebuit să moară Rachel Guttman. Și Baruch Kishon. Și Afif Aweida și Dumnezeu mai știe cine altcineva. Ți-ai pus oamenii să-i omoare doar pentru asta, nu-i așa? — Haide, Maggie. Doar știi de ce a fost nevoie să scăpăm de oamenii ăia. Dacă tăblița nu ajunge pe mâini sigure, mulți alții vor muri. Mii, poate chiar milioane. Deci chiar nu îți e rușine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
se uite în sus. Acolo, chiar deasupra lor, aplecate peste parapetul care se ridica deasupra modelului orașului, se aflau câteva țevi de armă, trăgând în copacii din partea opusă. Să fi fost oare oamenii lui Miller, regrupați? Oare încercau să-l omoare pe cameramanul ascuns, ca și cum asta i-ar fi salvat cumva pe ei și pe șeful lor? Se auzi un murmur dinspre copaci și apoi un strigăt în ebraică: —Al tira! Nu trage. De sus, Uri auzi un răspuns: —Hadel esh

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

PĂLĂRIE: Să mai aruncăm o piatră... BĂRBATUL CU BASTON: Toți au aruncat cu pietre. Cred că asta i-a pus capătul. Nu trebuia să aruncăm cu pietre. Fiecare a aruncat cu pietre numai ca să vadă dacă e viu. L-au omorât cu pietre încercând să afle dacă e viu. Acu’ lasă-l în pace. Acu’, dacă e mort, lasă-l în pace. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu știu ce ai dumneata cu câinele ăsta. BĂRBATUL CU BASTON: N-am nimic. Pur și simplu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
N-a fost puțin lucrul să vă aduc până aici, în bună stare și nevătămat... Credeți-mă! Puneți-vă în locul meu... ARTUR: Nu vreau! GARDIANUL: Luați aminte ce vă spun. Această zgârcenie vă poate fi fatală. ARTUR: Accept să fiu omorât, dar nu accept să fiu jefuit. GARDIANUL: Ascultați-mă cu atenție! Sunt unul dintre puținii oameni care vă vrea binele. Se vede că n-ați mai fost niciodată osândit. Se vede că sunteți neajutorat. Aici, dacă nu știi să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
să rămân singur... Nu vreau să fac nici un efort... Bâzzz! CĂLĂUL: Eu nici nu vă cunosc, domnule! ARTUR: Eu nici nu vă cunosc, domnule... Caramba d-aici... Bâzzz! GARDIANUL (Descoperă viclenia persuasivă a lui GRUBI.): Taci, taci, Grubi, că te omor! (Îl trântește într-un colț al camerei; peste CĂLĂU se răstoarnă rafturi putrede cu cărți și obiecte incerte.) Taci! (CĂLĂUL încearcă să se ridice de sub lucruri.) Stai acolo! CĂLĂUL (Rămâne sub morman.): Ești un prost... (Icnind.) Acum era gata... Plecam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
un câine... ARTUR ( Amuzat ca un înger.): Da? CĂLĂUL: Da, da... Am vrut să vă îmbrobodesc... Credeam c-o să-mi iasă și de data asta... ARTUR: Asta voiai? (Către GARDIAN.) Asta voia. CĂLĂUL: Sunt un mizerabil... Am vrut să vă omor... ARTUR: Mai spune, mai spune... Mai povestește ceva. Dumneata povestești foarte frumos... (Chicotește către GARDIAN.) Să vezi ce frumos povestește... CĂLĂUL: Adevărul e că mi-e frică, mi-e o frică grozavă... Sunt un fricos și o lichea. Pot să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
plângăreț.) Și-au bătut joc de mine... M-au distrus... CĂLĂUL (Umilit, îmbrățișând cizma.): Noi?! COLONELUL (Lovind.): Gura! Culcat! Drepți! Târâș-marș! Drepți! Culcat! (Către ARTUR.) Mi-au pătat onoarea... Sunt groaznic de indisciplinați... Mi-au scos peri albi... M-au omorât... Reia.) Jooos! Târâș-marș! Drepți! Culcat! Drepți! Culcat! (Către ARTUR.) Sunt un om pierdut, domnule... M-au mâncat de viu. ARTUR: Să vă mai dau puțină apă? COLONELUL: Da, da... apă... (Bea.) ARTUR: Ce-ați mai asudat... COLONELUL: Da, da... Asud

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mațele când îl vezi. ARTUR: Într-adevăr, îmi vine să vărs. GUFI: Ei bine, omul ăsta e deja mort. Își trăiește ultimele minute. ARTUR: Da? Ce trist! GUFI: Nu pot să procedez altfel. Trebuie să mă înțelegeți. Dacă nu-l omor nu pot să mă liniștesc. ARTUR: Cum credeți. Nu e bine să trăiești tensionat. GUFI: De altfel, nimănui n-o să-i pară rău după această scârbă, după acest vierme, după acest păianjen. Nu vi se pare că are un ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
să-i dau drumul. CĂLĂUL: Putea să ne cumpere. Are bani. L-am fi lăsat de mult s-o șteargă dacă ne dădea bani. GARDIANUL: Are bani, da’ nu vrea să-i dea. GUFI: Cerule! Ce stârpitură! CĂLĂUL: Dacă-l omorâm îi facem un bine. COLONELUL: Să-l ducem până la poartă, pe furiș... Să-l lăsăm în drum și să-nchidem poarta orașului după el. GARDIANUL: O să urle. O să bată cu pumnii în poartă. O să facă scandal. GUFI: Mai bine îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
îi facem un bine. COLONELUL: Să-l ducem până la poartă, pe furiș... Să-l lăsăm în drum și să-nchidem poarta orașului după el. GARDIANUL: O să urle. O să bată cu pumnii în poartă. O să facă scandal. GUFI: Mai bine îl omorâm în somn. CĂLĂUL: Nu ține. Trebuie să-l executăm, nu să-l omorâm. GUFI: Fii serios! Îl omorâm, îl ascundem într-un sac și-l aruncăm în iaz. Și zicem c-a fugit. CĂLĂUL: Cum poate să doarmă așa? Știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-l lăsăm în drum și să-nchidem poarta orașului după el. GARDIANUL: O să urle. O să bată cu pumnii în poartă. O să facă scandal. GUFI: Mai bine îl omorâm în somn. CĂLĂUL: Nu ține. Trebuie să-l executăm, nu să-l omorâm. GUFI: Fii serios! Îl omorâm, îl ascundem într-un sac și-l aruncăm în iaz. Și zicem c-a fugit. CĂLĂUL: Cum poate să doarmă așa? Știe că trebuie să moară și doarme... GUFI: Omul ăsta nici nu există... COLONELUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
să-nchidem poarta orașului după el. GARDIANUL: O să urle. O să bată cu pumnii în poartă. O să facă scandal. GUFI: Mai bine îl omorâm în somn. CĂLĂUL: Nu ține. Trebuie să-l executăm, nu să-l omorâm. GUFI: Fii serios! Îl omorâm, îl ascundem într-un sac și-l aruncăm în iaz. Și zicem c-a fugit. CĂLĂUL: Cum poate să doarmă așa? Știe că trebuie să moară și doarme... GUFI: Omul ăsta nici nu există... COLONELUL: Să-l înfășurăm într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
gât. Ia-ți boarfele și pleacă. ARTUR: Nu plec eu... Eu vreau să mor cum se cuvine... GARDIANUL: Cară-te! Ne-ai întors mațele pe dos. COLONELUL: Porcule! Îți dăm viața! Ești liber! ARTUR: Eu vreau covor roși. GARDIANUL: Îl omor! Îl strâng de gât! ARTUR: Vreau doi toboșari! Vreau doi trompeți! N-o să scăpați de mine niciodată! COLONELUL: Omule, nu pricepi? Ești un om liber! Du-te pe câmp, du-te să vezi iarba. ARTUR: Minți! Toți mințiți! Sunteți atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]