19,182 matches
-
de Rogerius și izvoarele italiene concordă cu cele ale medicului din Hamadam, care relatează că, de pe Tisa „Cadan a plecat în campanie cu armata sa și a cucerit regiunile Tacut, Arberak și Saraf și a alungat până la malul mării pe stăpânul acelei țări. Cum regele, adăpostit în orașul Telenkin, care se afla pe mal, s-a urcat într-o corabie plecând pe mare, Cadan a făcut calea întoarsă. După mai multe lupte a supus orașele Ulacut, Kirkin și Kale”, (pe care
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
așezate pe care, cu o distanță de 20 de picioare între roți în lungime și atât de mari încât trebuia să le tragă 22 de boi la câte o oiște, care atingea mărimea unui catarg. Un tătar bogat, adică un stăpân feudal, avea până la două sute de asemenea care cu case pe ele și acolo unde avea pășuni mai bogate cobora casele pe pământ. Giagatai, o rudă a lui Batu-khan, întâlnit între Don și Volga, avea o mulțime de cirezi de vite
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
să-l înfrunte. Și românii, care învățaseră așa de bine timp de o mie de ani ce însemna dezlănțuirea mâniei orientale, au trebuit nu numai să rabde, dar să întâmpine până și plecarea la oaste ca o datorie față de noul stăpân al stepelor Mării Negre, chiar în contra vecinilor ruteni, creștini ortodocși. O confirmare a acestei stări o avem îndată, în anul următor lui Nogai de la gurile Dunării, în bătălia, din 12 iulie 1260, de la Kreussenbrunn dintre Ottokar și Bela al IV-lea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
tocmai când țarul bulgarilor pustiise, în chip jalnic Țara Severinului. Salvarea Transilvaniei de o nouă invazie mongolă a venit de la politica lui Mihail al VIII-lea Paleologul, care a încercat o apropiere cu urmașii lui Hulagu, fostul han al Iranului, stăpâni peste Armenia, Georgia și Azerbaidjan, și de opoziția manifestată în legătură cu încheierea unui tratat de alianță între sultanul mamelucilor din Egipt cu Hoarda de Aur. Nemulțumirea lui Mangu-Timur față de atitudinea ostilă a împăratului bizantin a avut ca urmare imediată îndreptarea forțelor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Aur, lăsând să crească puterea lui Nogai pe culmile cele mai înalte. Și, dacă nu ar fi fost la mongoli concepția că numai un membru al dinastiei, coborâtor direct din Gingis-Khan, putea să fie han, sigur Nogai ar fi ajuns stăpânul Hoardei de Aur. Dominat de această idee, el a renunțat și a ridicat han la gura Volgăi, pe Toctai (1290-1312 august), dar i-a impus acestuia să asasineze pe toți noianii din Hoarda de Aur, pe care-i socotea ca
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
acestora, în anul 1296, îndată ce emirul Crimeii își exercitase autoritatea sa în Balcani, schimbând, în anul 1294-1295 pe țarul Gheorghe Terter, cu nobilul bulgar Smilec. La refuzul lui Nogai de a-i preda pe intriganții, Toctai porni, în 1297, contra stăpânului Crimeii. Nogai i-a întâmpinat cu hoardele sale pe Don. În bătălia, care a avut loc aici, în anul 1298, Nogai l-a învins pe Toctai, fără a-l urmări și a-l scoate din drepturile și stăpânirile sale de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
unde fiul lui Nogai a și fost asasinat de către niște evrei, puși la cale de Smilec și, desigur, cu adeziunea lui Svetoslav. În timp ce fiii lui Nogai se sfâșiau între ei, marele han instaura, în curtea de la Solhat din Crimeea, ca stăpân al regiunilor dintre Don și Nistru, pe fratele său, Sarai-buga. Trecând Nistrul în Moldova, el a numit un guvernator la Cetatea Albă, probabil pe unul din fiii săi, așa cum era obiceiul și în secolul al XV-lea și și-a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
au fost lăsate pe seama lui Burluc, alt frate al său, care, ajuns la Târnovo, interveni la marele han pentru a-l numi țar, în locul lui Smilec, pe Svetoslav Terteres, după ce acesta îi aduse capul lui Ceaka, fiul lui Nogai. Ajungând stăpân deplin peste întregul imperiu a lui Batu-han, Toctai se putea considera, în adevăr, han independent și autocrator de la gura Volgăi și până la Balcani. Venit în persoană până în Moldova și Dobrogea, el a pus capăt cu această ocazie și toleranței, de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de pe teritoriul Moldovei. În Imposicio Officii Gazariae, printre daunele cauzate genovezilor în țările împăratului mongol, sunt amintite și acele de la Cetatea Albă. Ele au contribuit, în cele din urmă, la ruperea relațiilor diplomatice în 22 martie 1316 dintre Genova și stăpânul de la Maocastrum. Despre o stăpânire efectivă a țarului bulgar Svetoslav la nordul Dunării și, mai ales, la Cetatea Albă, până în anul 1322, deci, după moartea lui Toctai în 1312 și în timpul dominației lui Uzbek, nu poate fi vorba. Informația folosită
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
popoarelor Europei cu tătarii. Victoriile în lanț ale lui Olgerd, în chiar interiorul teritoriilor ocupate de mongoli dintre Don și Nistru și apoi dintre Nistru și Dunăre, cu aruncarea unor oglani până în ținuturile Dobrogei a făcut să dispară mitul că stăpânii stepelor sunt de neînvins. Speranțe noi au răsărit chiar în sufletele românilor, care s-au gândit îndată la o colaborare cu oștile Marelui Ducat al Lituaniei, mai curând decât la una cu Ungaria catolică. Spre această apropiere ne duc știrile
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Liov, în jurul căruia am văzut că se aflau, în anii 1334 și 1335, și doi boieri moldoveni, a avut o influență foarte serioasă asupra evenimentelor din aceste părți ale Europei. Fostul principe Boleslav Troiden, duce de Masovia, botezat Gheorghe, ajuns stăpân pe scaunul halician în 1324, se căsătorise, în anul 1331, cu Eufrosina, fiica lui Ghedymin, marele duce al Lituaniei, soră cu soția lui Cazimir al III-lea al Poloniei și cu principele Lubart. Potrivit unui testament secret, el lăsase tronul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mic, Gianibek (1341-1357). Uzbek lăsase un imperiu foarte bine organizat. De la granițele Banatului și Transilvaniei până dincolo de Volga, circulația era asigurată prin drumuri bine păzite, pe care se aflau 10.000 de case, numite hanuri, în Țările Române, după titlul stăpânului Hoardei de Aur, pentru popasuri, iar poșta era deservită de 300.000 de cai de olac. Un regulament din 22 ianuarie 1342, referitor la drepturile de vamă ale Coloniei genoveze din Pera, arată că Dobrogea cu Vicina se afla în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
este vorba de atacul săvârșit împotriva partizanilor români ai Coroanei ungare și anume, de pustiirea domeniilor Ciulești și Valea Mare ale lui Giula, al cărui fiu, Dragomir, era căsătorit cu fiica lui Sas voievodul și nepoata lui Dragoș din Bedeu, stăpânii Moldovei până la Siret. Apariția pe firmament din nou a umbrei lui Bogdan a produs o stare de efervescență generală printre românii din voievodatele Maramureș, Ugocea și Bereg. Regele scria din Bistrița lui Ioan, fiul lui Iuga, voievod de Maramureș, că
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
era o completare la aceea dintre Carpați și Siret. Pregătindu-le ca bază de plecare spre un nou atac din ele, Ludovic urmărea să facă ultimul salt pentru înglobarea sub suzeranitatea Coroanei ungare a Paratalasiei, cu cetățile amintite mai sus, stăpân efectiv fiind Dimitrie „princeps tartarorum” și a Valahiei Minore dintre Siret și Nistru, care încă din anii 1334-1335, înnodase relații diplomatice cu Lituania prin Alexandru Moldaowicz și cu Polonia prin românii din Halici, voievod fiind Ștefan, ambele aflate sub dominația
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de Aur. Cunoscând slăbiciunea acesteia din urmă, măcinată în interior de lupte fratricide, regele ungar urmărea realizarea acestui ultim deziderat și pentru a pune Polonia și Lituania în fața unui fapt împlinit. Dar, tocmai în momentul în care trebuia să devină stăpânul situației, între Siret și Nistru s-au întâmplat câteva evenimente, care au dat peste cap speranțele și așteptările lui Ludovic. Murind voievodul Ștefan la curtea sa din Hârlău, la sfârșitul anului 1358 sau începutul lui 1359, tronul a fost moștenit
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și Moldovlahia. Mai mult decât atât, prin succesele sale armate, el a năruit toate eforturile depuse de unguri și poloni în ultimii 20 de ani, la răsărit de Carpați, și a contribuit la refacerea potențialului militar al aliaților săi lituanieni. Stăpâni pe asemenea situație, este greu de conceput că voievozii Moldovei ar fi acceptat să-și supună de bunăvoie capetele spre a fi odihnite pe alte perne decât pe cele pregătite sau comandate de ei. Asigurați oarecum dinspre vest și nord-vest
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
bulgar de la Târnovo (1331-1371) și a turcilor oguzi ai lui Dobrotici. Țesut de evenimente și cu posesiuni știrbite în Transilvania, Ludovic a trebuit să accepte statu quo-ul Moldovei. Într-un act emis la 22 iunie 1368, el mai recunoștea ca stăpân la Cetatea Albă, în sudul aceleași țări, peste un teritoriu care mai târziu se va numi Paratalasia sau Țările tătărăști, pe Dimitrie, princeps tartarorum. În voievodatul acestuia, aveau voie să meargă negustorii brașoveni, saxoni și români cu mărfurile lor să
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
crucis hostes asserentium iugiter se pugnare) când ridica orașul Siret la rangul de civitas, pentru a înființa o nouă Episcopie catolică. După moartea lui Cazimir al III-lea (5 noiembrie 1370), Ludovic, încoronat și rege al Poloniei (17 noiembrie 1370), stăpân peste două puternice regate, a izbutit să supună pe Lațcu. Informațiile folosite de Bielski în Cronica sa relatează că, în 1371, regele ar fi făcut chiar o expediție în Moldova, pentru a-l determina la prestarea omagiului. Se pare că
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de Lituania, apoi continuarea luptelor pentru lichidarea ultimei stăpâniri tătărăști de la gurile Dunării. Un act emis, în 3 iunie 1374, la Bârlad, pe care istoriografia română îl socotește îndoielnic, ni-l arată pe Jurg, cneaz litowski și voievod al Moldovei, stăpân și peste Cetatea Albă. În ultima luptă, Iucaș Litovoi (Lituanul) învinse pe tătari la satul Vlădiceni, pe Nistru, și, drept răsplată pentru vitejia sa, el a fost numit locțiitor al domnului (naniesnic) la Cetatea Albă și dăruit cu un sat
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a avut loc bătălia de la Cosovo, la care au participat și contingente de români moldoveni și munteni, Mircea cel Bătrân se intitula deja domn al Ungro-Vlahiei și al părților dunărene, în 20 ianuarie 1390, „despot al țărilor lui Dobrotici și stăpân al Silistrei” și în 27 decembrie 1391, voievod al Valahiei „începând de la Alpi și până la marginile Tartariei (voyvoda totius regni Vallachiae incipiendo ab Alpisbus usque ad confinia Tartariae)”, adică până pe linia Dunării, inclusiv Chilia insulară. O extindere a stăpânirii lui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Coroanei ungare. Îi mai rămânea lui Sigismund să-l constrângă pe Roman Mușat, dacă acesta nu ar renunța de bună voie la colaborarea cu Iagello. Nu i se putea ierta voievodului Moldovei încheierea tratatului din 5 ianuarie 1393, în care stăpânul Lituaniei și Poloniei îi impusese să lupte în „contra oricărui dușman”, exceptând țara Prusiei, ținuturile de dincolo de Cracovia și Lituania, administrată, de fapt, de la 5 august 1392, de către Vitold. Era evident că dușmanul regelui polon nu putea fi decât cumnatul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Mușat. Sigismund i-a oferit acestuia ajutor armat, pentru a intra în posesia teritoriului zălogit, asmuțându-l în același timp împotriva incorectului lituanian. Tentația era mare și Roman, în dorința de a da o lecție suzeranului său, nu s-a putut stăpâni. Nu știm cine au fost mijlocitorii. Fapt cert este însă, că regele ungar i-a trimis un contingent de oaste sub comanda lui Teodor Coriat de la Muncaci, acum voievod al Beregului, pe a cărui soră, Ana, o ținea în căsătorie
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Duce a scăpat cu mari eforturi, apărat de un mic detașament. A urmat dezastrul întregii armate adunată în interiorul cercului de care legate. Ștefan, voievodul Moldovei, și întreaga sa oaste au căzut de săgețile tătarilor lui Timur Kutlu și Iedighei, noii stăpâni ai Hoardei de Aur. În luptele încinse, pentru ocuparea scaunului Moldovei, a reușit Iuga Ologul, fiul lui Iurg Coriat, fiind susținut de Vitold și Svidrigailo, care l-au dus din nou în captivitate pe Roman, abia eliberat. Prin intermediul lui Iuga
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
putea apela oricând, pentru un ajutor armat în fața presiunilor exercitate de lituani din nord, dar a trebuit să adopte o politică elastică între tătarii lui Toktamâș, adăpostiți în Lituania, cu care îl putea presa Vitold, și aceia ai lui Iedighei, stăpânul Hoardei de Aur, după anul 1400. Un sol al său, Costea valahul (moldoveanul), a fost trimis, pe de altă parte, la Vladislav Iagello, ca să pregătească relațiile de bună vecinătate cu Polonia. Așa ceva era necesar, deoarece mulți tătari din trupele lui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și Cetatea Albă de oastea moldovenească. La rândul său, Alexandru cel Bun a confirmat buna sa intenție prin actul de supunere dat, în 12 martie 1402, la Suceava și omagiul personal depus regelui polon, în 1 august 1404, la Camenița. Stăpân autocrator al Moldovei, Valahiei Minore și Paratalasiei, adică al cetăților-porturi de la Dunăre și Marea Neagră, în timp ce Mircea cel Bătrân era domn al Țării Românești până la granițele Tartariei - ad Confinia Tartariae, voievodul moldovean elibera negustorilor din Liov, în 4 octombrie 1408, un
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]