15,959 matches
-
ul este partea de vorbire care denumește ființe, obiecte, substanțe, locuri, fenomene ale naturii, evenimente și o serie de noțiuni abstracte. Este una din puținele părți de vorbire prezente în toate limbile (o alta este verbul). În unele limbi substantivele se modifică după număr și caz. În propoziție, substantivele au adesea rolul de subiect sau complement direct, pot fi înlocuite de pronume sau pot fi determinate de adjective. În exemplele de mai jos substantivele sînt subliniate
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
de pronume sau pot fi determinate de adjective. În exemplele de mai jos substantivele sînt subliniate: Din categoria substantivelor pot face parte și cuvinte care denumesc acțiuni, calități, moduri de desfășurare a acțiunilor etc., care sînt de obicei exprimate prin verbe, adjective sau adverbe. Categorizarea corectă se face ținînd cont de rolul pe care aceste cuvinte îl au în propoziție și de proprietățile lor morfologice. Exemple de astfel de substantive sînt cele subliniate în fragmentele de mai jos (nu toate substantivele
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
și conținut, „Redus la tipul său cel mai general, comicul este totdeauna o impostură demascată” enunța Tudor Vianu. Ralph Waldo Emerson a sintetizat genial genul caricaturii în următorul aforism: „Caricatura este adesea cea mai adevărată istorie a timpului”. Provenind din verbul italian „caricare” (a încărca), exagerările (distorsiunile) grafice în privința cuiva, caricatura ar fi apărut prin unele lucrări ale lui Leonardo da Vinci și mai ales ale lui Annibale Carracci și Gianlorenzo Bernini (1598-1680), „care puteau defini o persoană importantă din trei-patru
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
gramaticii, dar și tehnicilor de traducere, care trebuia să apropie textul transpus într-o limbă străină de spiritul originalului. Kevin Sullivan evidențiază rolul disciplinei iezuite în formarea lui Joyce ca artist al cuvintelor, fascinat, chiar obsedat de posibilitățile și transformările verbului. Elev eminent, cu un comportament exemplar, James Joyce primește burse școlare și este ales prefect al "Reuniunii Mariane" ("Sodality of the Blessed Virgin Mary") din cadrul Colegiului. Influențat mai ales de poeți ca Byron, Ferguson și Yeats, scrie o serie de
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
repulsie), în timp ce arta proprie constă tocmai în revelația „statică” a frumosului și a tragicului (mila sau groaza). Artistul este astfel cel care, într-un moment de grație ("epifanie"), descoperă un sens profund al lumii și reușește să îl exprime prin verbul poetic, redefinind, în același timp realitatea prin intermediul discursului. În capitolul "Proteu", Stephen Dedalus își continuă meditațiile despre artă pe plaja Sandymount. Pornind de la tratatele aristotelice "Despre simțuri și sensibile" ("Sense and Sensibilia") și "Despre suflet" ("De Anima"), care definesc cunoașterea
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
pe Iahve. Cel mai des întâlnit titlu este Dumnezeu ("El" / "Elohim"). În ebraică, acest cuvânt se pare că înseamnă "Cel Puternic". În limba germană (și prin moștenire și în limba engleză) cuvântul Dumnezeu ("Gott") se pare că provine de la un verb care înseamnă "a chema", "Gott" însemnând așadar "Cel Chemat" (evident, de către oameni). Martin Luther a interpretat cuvântul "Gott" ca provenind de la cuvântul "gut>" ("bun") . Titlul "El" a fost și el folosit ca parte constituentă a unor nume proprii, ca de
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
majestatis", indicând demnitate sau excelență. Referindu-se la acest aspect, eruditul Aaron Ember a scris: "Că limbajul Vechiului Testament a abandonat idea de pluralitate a termenului Elohim este arătat în special prin faptul că este construit aproape invariabil cu un verb predicativ la singular și preia und atribut adjectival la singular. Elohim trebuie explicat la un plural intens, denotând măreție și maiestate, fiind egal cu Dumnezeul cel Mare" . Termenul "Elohim" este însă folosit și pentru alți dumnezei: în este folosit pentru
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
un penel gingaș dar ferm care lasă a se întrevedea superioritatea uneia față de cealaltă, dar aceasta nu la modul grosier și egoist, ci conturând o evidență clară a bogăției de înțelesuri venită dinspre Orient, de unde izvorăște pe bună dreptate și verbul : a te orienta. 2. Cuvinte duhovnicești - Este o lucrare în care se profilează chipul și experiența duhovnicească a autorului. Pe parcursul răsfoirii filelor ei vom avea bucuria întâlnirii unor teme cu totul și cu totul originale pentru Spiritualitatea Ortodoxă. „Căderea în
Antonie Plămădeală () [Corola-website/Science/298927_a_300256]
-
În trecut, Sandomierz era cunoscut ca unul dintre cele mai importante centre urbane nu numai din Polonia Mică, ci și din întreaga țară. Numele orașului ar putea să provină de la cuvântul "Sędomir", din poloneză veche, fiind compus din "Sędzi"- (de la verbul "sądzić" "a judeca") și "mir" ("pace"), sau mai probabil de la vechiul prenume Sędzimir, inca popular în câteva limbi slave. Sandomierz este numit în ; ; ; ; ; ; . Sandomierz este unul dintre cele mai vechi și importante orașe din punct de vedere istoric din Polonia
Sandomierz () [Corola-website/Science/297842_a_299171]
-
singurul oraș polonez menționat în imnul național al Poloniei, „Mazurca lui Dąbrowski”. Numele orașului vine probabil de la prenumele masculin slav "Poznan" adică "cel cunoscut" și înseamnă „aparținând lui Poznan”. O altă teorie este că numele Poznań ar fi derivat din verbul polonez "poznać" însemnând "a recunoaște". Primele menționăriale orașului au fost făcute de către Thietmar de la Merseburg în croniciile sale: "Episcopus Poznaniensis" („episcopul orașului Poznań”, din 970) și "ab urbe Poznani" („din orașul Poznań”, de la 1005). În afară de numele actual s-a folosit
Poznań () [Corola-website/Science/297853_a_299182]
-
sau afinitatea pentru electron ea este de asemenea sperioasa si plangacioasa tot în această perioada sistemul educațional din localitate a fost modernizată cele mai multe grupări au fost exterminate deși unele au supraviețuit până astăzi în locul imperfectului se folosește perfectul compus al verbelor imperfective stadioane actuale ce pot găzdui meciurile dintre supraviețuitorii găsiți au murit în următoarele câteva săptămâni de tifos sau malnutriție circa zece mii masculii și femelele imit diferite specii de furnici deoarece femela este cu mult mai mare decât masculul nesocotirea
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
ar fi iubirea în lumea contemporană, acest sentiment misterios care ne posedă în diferite momente din viața și ne umple de fericire, pentru că apoi ne trezim din nou aruncate în mâzga realității. Ea insistă pe faptul că iubirea e un verb; nu e ceva ce simți, e ceva ce faci. E o practică zilnică și o etică. </p> De asemenea, iubirea nu poate să coexiste cu abuzul și cu puterea. Oriunde e folosită puterea pentru a justifica iubirea, sau invers, este
De ce să citești All about love, de bell hooks () [Corola-website/Science/296161_a_297490]
-
esperanto este greu de stabilit. În funcție de sursă, se menționează între o jumătate de milion și câteva milioane. Primul dicționar de esperanto pentru vorbitorii de limba română a apărut în 1889. Este menționată în "Cartea recordurilor" ca fiind singura limbă fără verbe neregulate. În plus, are o scriere pur fonetică: fiecărei litere îi corespunde un singur sunet, și pentru fiecare sunet există o singură literă. Codul ISO 639 pentru este "eo" sau "epo" În România, Heinrich Fischer-Galați (1879-1960), un traducător, redactor și
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
sunt mi, vi, li, ŝi, ĝi, si, ni, ili, oni (eu, tu/d-ta/d-voastră/voi, el, ea, el/ea, sine, noi, ei/ele, se). Pronumele posesive se formează adăugând a la acestea. Se declină ca și substantivele. 6. Verbele nu se modifică în funcție de număr sau persoană. 7. Adverbele derivate se formează adăugând e la rădăcină; gradele de comparație ca la adjective. 8. Toate prepozițiile cer nominativul, cu excepția cazurilor în care se indică o schimbare de direcție sau de stare
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
cu substantivul pe care îl determină. Româna este singura limbă romanică în care [[articol hotărât|articolul hotărât]] este "[[enclitic]]", adică este atașat la sfârșitul substantivului. Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină. Româna are patru [[conjugare|conjugări]] verbale. Verbele pot fi puse la patru moduri personale, și anume ([[modul indicativ|indicativ]], [[modul conjunctiv|conjunctiv]], [[modul condițional|condițional]]-[[modul optativ|optativ]] și [[modul imperativ|imperativ]] și patru moduri impersonale ([[infinitiv]], [[gerunziu]], [[supin]] și [[participiu]]). Limba română folosește șapte vocale: , , , , , și
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
privesc folosirea virgulei. Frecvent cuvintele de adresare în cazul vocativ și apozițiile nu sînt încadrate de virgulele necesare ("Toți Doamne și toți trei!", "A fost ucisă Cristina de soțul ei Alexandru?"), iar în enunțurile în care pentru concizie este omis verbul, lipsa acestuia nu este marcată cu o virgulă, așa cum ar trebui ("România în finala Eurovision"). O altă greșeală este cînd virgula lipsește înaintea conjuncțiilor adversative "dar", "iar", "ci". În schimb se întîmplă ca virgula să fie folosită acolo unde nu
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
greșeală este cînd virgula lipsește înaintea conjuncțiilor adversative "dar", "iar", "ci". În schimb se întîmplă ca virgula să fie folosită acolo unde nu trebuie, de exemplu între subiect și predicat ("Jucătorii de la Rapid, vor și ei salarii mai mari?"), între verb și complementul său prepozițional ("Au participat, la instalarea primului episcop") sau înainte de "și" copulativ ("1200 de euro ca să stăm aici, și încă 500 de euro..."). Greșeli de pronunție apar foarte frecvent la numeralele "șaptesprezece", "optsprezece", "douăzecilea" (rostite ', ', ""). Adesea accentul cuvintelor
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
rostite ', ', ""). Adesea accentul cuvintelor este pus în alte poziții decît trebuie ("prevederi", "alibi", "companii private"). Cuvinte ca "exact", "executa", "examina", în care în mod corect "x" se pronunță [gz], sînt uneori rostite cu [ks]. Ca o formă de hipercorectitudine, formele verbului "a fi" și pronumele personale care încep cu litera "e" sînt adesea pronunțate fără preiotare (fără un "i" semivocalic anterior): [eu], [este], [era]. O greșeală morfologică frecventă este forma hibridă de imperfect a verbelor "a vrea" și "a voi": ', ' etc.
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
Ca o formă de hipercorectitudine, formele verbului "a fi" și pronumele personale care încep cu litera "e" sînt adesea pronunțate fără preiotare (fără un "i" semivocalic anterior): [eu], [este], [era]. O greșeală morfologică frecventă este forma hibridă de imperfect a verbelor "a vrea" și "a voi": ', ' etc. De asemenea conjunctivul verbului "a avea" devine la unii vorbitori "să " în loc de "să aibă". Verbul "a trebui" este uneori conjugat la persoana a III-a plural a indicativului prezent în forma ' în loc de "trebuie". Numeroase
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
pronumele personale care încep cu litera "e" sînt adesea pronunțate fără preiotare (fără un "i" semivocalic anterior): [eu], [este], [era]. O greșeală morfologică frecventă este forma hibridă de imperfect a verbelor "a vrea" și "a voi": ', ' etc. De asemenea conjunctivul verbului "a avea" devine la unii vorbitori "să " în loc de "să aibă". Verbul "a trebui" este uneori conjugat la persoana a III-a plural a indicativului prezent în forma ' în loc de "trebuie". Numeroase greșeli constau în trecerea unor verbe de la conjugarea a II
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
preiotare (fără un "i" semivocalic anterior): [eu], [este], [era]. O greșeală morfologică frecventă este forma hibridă de imperfect a verbelor "a vrea" și "a voi": ', ' etc. De asemenea conjunctivul verbului "a avea" devine la unii vorbitori "să " în loc de "să aibă". Verbul "a trebui" este uneori conjugat la persoana a III-a plural a indicativului prezent în forma ' în loc de "trebuie". Numeroase greșeli constau în trecerea unor verbe de la conjugarea a II-a la conjugarea a III-a ("vor ", "ne ", "v-ar "), dar
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
etc. De asemenea conjunctivul verbului "a avea" devine la unii vorbitori "să " în loc de "să aibă". Verbul "a trebui" este uneori conjugat la persoana a III-a plural a indicativului prezent în forma ' în loc de "trebuie". Numeroase greșeli constau în trecerea unor verbe de la conjugarea a II-a la conjugarea a III-a ("vor ", "ne ", "v-ar "), dar și invers (remarcată în pronunții de genul "spuneți-mi", "ziceți-ne"). Și alte verbe capătă uneori forme incorecte: "să ", "să ", '. În cazul substantivelor greșelile cele
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
prezent în forma ' în loc de "trebuie". Numeroase greșeli constau în trecerea unor verbe de la conjugarea a II-a la conjugarea a III-a ("vor ", "ne ", "v-ar "), dar și invers (remarcată în pronunții de genul "spuneți-mi", "ziceți-ne"). Și alte verbe capătă uneori forme incorecte: "să ", "să ", '. În cazul substantivelor greșelile cele mai frecvente privesc formele de plural și cele de genitiv-dativ: ', ', respectiv "domeniul ", "regele ", "din cauza ", "familia ", "orele ". Dintre adjective cel mai adesea este declinat greșit "ultim": " sondaje", " meciuri". Se face
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
cazuri în loc de "ca", folosit cu sensul de "în calitate de", apare în mod greșit "ca și": "Ce ai întreba-o tu reporter". Greșeala cea mai frecventă de topică privește adverbul "mai", care în mod normal trebuie să stea între pronumele personal și verb, dar care la unii vorbitori este antepus pronumelui: "Poate vedem" în loc de "Poate ne mai vedem". Se remarcă răspîndirea unui stil telegrafic, în care raporturile sintactice dintre componentele unui grup nominal nu mai sînt marcate prin desinențele, prepozițiile sau articolele necesare
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
în valonă: 'moirt', 'poite', 'coide' (pronunțate: "moar, poat, coad" sau "muer, puet, cued"). De asemenea, 'pourcea', 'bea' se pronunță în vestul Valoniei la fel ca în Moldova și Muntenia, pe când în estul și sudul Valoniei se pronunță ca în Ardeal. Verbele terminate în '-ște' și chiar anumite substantive terminate în '-scă' devin în limba valonă '-exhe'. De pildă, 'a crește', 'a cunoaște', etc., devin 'crexhe', 'conexhe'. Limba valonă, împreună cu italiana, româna și romanșa, a păstrat cele două consoane din limba latină
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]