17,219 matches
-
-o. Și teama parcă dispare, parcă.....! AM 100 DE ANI Am 100 de ani Abia mă mai pot mișca Abia mai pot respira De vorbit, abia îngân Singurul care-mi este sprinten Ați ghicit, mi-e sufletul! El dorește să alerg Corpul nu mă lasă El dorește să respir Plămânu-mi nu mă lasă El dorește să privesc Dar ceața e prea deasă Sufletul mi-e tânăr Așa va fi mereu Doar corpul mi-e bătrân Ce să mă fac cu el
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
devoțiune nu au dat de veste, ori aflându-se pe drumuri pentru negustorie, trecând chiar și în Valahia, nu au putut să ne spună; nici Conventualii și nici ceilalți nu sunt obligați să meargă pe urmele vreunui negustor ori să alerge din casă în casă la o vânătoare de 4 așpri; așadar, nefiind vinovați, nici nu trebuie să fie învinovățiți. 2. Că preoții Conventuali ar fi luat conventul cu forța etc. Nici asta nu e adevărat că ar fi fost alungați
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
rumânii într-o stare de suferiri amare; toți aștepta un mântuitor. Arătarea lui Mihaiu în mijlocul lor a fost ca un fulgir strălucitor care dete duhului rumânesc celui amorțit o lovitură electrică; rumânii se deșteptară; cunoscură trimiterea lui din ceriu, și alergară la glasul lui cel propăvăduitor de mântuință. El era eroul, era idolul lor, era viața și fericirea lor, era rumânul care făcea cât toți rumânii. Sub comanda lui, rumânii cu armele în mână dezvoltară o putere destoinică de a trage
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să își însușească modelul mumei eroine din lectura morală care nu doar că și-a trimis cei trei fii ai săi să moară ca niște bravi români în lupta de la Racova contra turcilor, ci, după ce a aflat fatidica veste, a alergat de îndată la biserică mulțumind lui Dumnezeu că, prin jertfa lor, copiii ei au salvat patria de dușmani. Există deci o diviziune sexuală a datoriilor patriotice: bărbaților le este destinată o soartă armată, care poate culmina prin sacrificiul suprem întru
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sanctuarelor și a părților relevante ale acestora și la rostirea oracolelor. Accesul lui Constantin la putere a tulburat lumea păgână. Atunci, lucrările au fost întrerupte. Dar accederea la tron a lui Iulian Apostatul a provocat o reacție oribilă. Populația nemulțumită alerga ca sălbaticii asupra comunităților creștine: virgine, tineri și chiar oameni în vârstă au fost martirizați. Theodosius cel Mare a pus capăt domniei lui Baal și voluptosului partener Astarte. El a construit cu pietre de la monumente ale păgânilor o biserică creștină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
aceea care aduce ființa către cel ce o poate recunoaște, el însuși, acesta din urmă, fiind o ființare. Timpul este o ființare privilegiată nu fiindcă îi este fundament faptul- de-a-fi-în-lume, ci fiindcă timpul, ca o altă ființare decât oricare alta, "aleargă" pentru a-i descoperi acestei "alte ființări" ființa; a-i descoperi nu sensul că îi este propriu faptul-de-a-fi-în-lume, ci că îi este propriu actul de recunoaștere a ființei, act al recunoașterii Celuilalt, care nu poate fi ființa de un alt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
urletele unui public admirator? Cum voi trăi fără să am parte, după un efort dur și susținut, de savoarea reușitei, fără să plasez balonul în poarta adversarului, fără să inhalez miresmele triumfului care provoacă entuziasmul mulțimilor? Fără adorația copiilor care aleargă după tine, rugându-te să le permiți sa-ți palpeze musculatura picioarelor care fac atâtea minuni pe terenul de joc? Nici amintirea momentelor de glorie trecută și nici suferința sufletească îndurată nu mi-au îndulcit amarul hotărârii la care am
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cu geantă. Geanta juca rolul puterii discreționare și era un fel de legitimație pentru cei trimiși de sus ca să taie și să spînzure pe cei de jos, adică pe mujici. Cum sosea într-un sat omul cu geantă, toți copiii alergau de le sărea puțulica în sus, că nu aveau pantalonași, strigînd cît îi ținea gura: A venit peceștoriul!(perceptorul). Alarma odată dată, bărbații închideau ușile și alergau în cîmp, în lanuri nesfîrșite, așezîndu-se pe burtă. Copiii se întorceau în posturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
adică pe mujici. Cum sosea într-un sat omul cu geantă, toți copiii alergau de le sărea puțulica în sus, că nu aveau pantalonași, strigînd cît îi ținea gura: A venit peceștoriul!(perceptorul). Alarma odată dată, bărbații închideau ușile și alergau în cîmp, în lanuri nesfîrșite, așezîndu-se pe burtă. Copiii se întorceau în posturile de supraveghere și țineau părinții la curent cu mișcările balaurului. Femeile se adunau mai multe la un loc, de obicei la familia cea mai calică, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
afurisiți nu ne călcau pragul casei și din exploatatori nu ne mai scoteau. Eu înțelegeam perfect că totul va aparține poporului și calicilor nu le va mai aparține nimic. Din acest motiv, cînd un IMS a poposit în Ghireni, am alergat să vedem ce minune mai are poporul. Ce frumos mai torcea motorul și cu ce pasiune mai freca șoferul tabla frumos vopsită! Băi, mi se adresează acesta. Mă remarcase că eram cel mai deștept dintre drăcăraia satului. Da, nene, răspund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tunuri-obuziere de 152 milimetri. Avea două fălcele imense care trebuiau săltate pe umeri și crăcănate, pentru poziția de luptă. Apoi trebuiau puse la loc, pentru poziția de mișcare. Maiorul nostru stătea tolănit la umbra unui copac și comanda: Pentru luptă! Alergam, luam două răngi de cîte 30 kg, le băgam prin niște găuri și săltam pe umeri fălcelele. Apoi le crăcănam. Maiorul se uita la ceas. Trei minute douăzeci. Mult! Cînd să ne tragem sufletul auzeam: Pentru mișcare! Opinteli, care ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
asta idioată, care nu se dădea la comunism. Abia se făceau întovărășirile, iar despre colhoz nici vorbă încă. Cînd a născut plodul, așa de tare răcnea Anica, încît se adunase jumătate din sat să asculte și să facă glume. Femeile alergau care încotro, pline de mister. Țîncii aflau, în sfîrșit, că nu barza îi aduce pe lume. O femeie speriată vine într-un suflet la cei adunați la căscat gura. Ce-i, ce s-a întîmplat? A născut? Da, a născut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
L-a făcut pe Scaraoțchi. Toți înmărmuresc. O liniște nefirească și întrebătoare se așterne. Da, continuă femeia. Are ochii în frunte. Toată fața și fruntea sînt acoperite de păr. De fapt n-are frunte. Să tragem clopotele la biserică. Toți aleargă să ducă vestea că mare necaz se va abate către satul lor. Clopotul mare sună fără încetare. Ce, ce s-a întîmplat? Necuratul, cumătră Aritină. Necuratul. Ne-a blestemat Dumnezeu pentru necredința noastră. Anica întîi a leșinat. Apoi și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
secera și deodată "harști" și o jumătate din degetul inelar de la mîna stîngă. Sîngele curgea în jet și eram convins că Satana mi-a venit de hac. Am strîns rana cum am putut, cu o bucată de cămașă și am alergat 2 km spre casa. Mama m-a luat în focuri, nepăsătoare, mișcîndu-se foarte încet și țipînd: Lasă că nu îți ies mațele, drac împielițat! M-am liniștit vreo 60 de ani, dar acum, poate cu mai multă chibzuință și tehnică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
scrise de Jules Verne. Acolo altă prostie gogonată! Cică atunci cînd în jumătatea de nord a Pămîntului este iarnă, în jumătatea de sud este vară. Să înnebunești, nu alta! S-a dus dracului elipsa, burlanul și toate explicațiile cu plantele. Alerg la bătrînul Duzinschi, la omul acela tobă de carte. Îl rog să mă lămurească. Mă băiete, tu ești isteț. Chiar crezi că s-a făcut o călătorie spre Lună, sau una spre centrul Pămîntului? Nu, doar scorneli...dar sînt frumoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Apa era cam la 4-5 metri mai jos. Ridică roaba ca s-o deșarte și, buf!, lunecă cu totul. Hoștiobîlc! Cade în bulboană. Apa îl preia imediat, îl bagă la fund și-l scoate la suprafață. Răcnește după ajutor. Învățătorul aleargă spre casa unui gospodar, strigînd la rîndul lui după ajutor. Sătenii sar, caută, se bat cap în cap cu toții. Într-un tîrziu se găsește o scară mai lungă. Duhan, om voinic, nu se dădea mort cu una, cu două. Băuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
împletite diabolic de meșteșugit. Era ras și, pe bune, era surprinzător de chipeș. Colac peste pupăză mai vorbea al naibii de elevat și fuma pipă. Pipa lui era din lemn de trandafir pe care era gravată o superbă căprioară. Cum să nu alerge în jurul lui ceilalți frați și să-i dea tot ce avea nevoie la îndemînă? Vîntul însă era un măgar și jumătate, nu ținea cont de ținută și nici de titluri universitare, i se fîlfîia lui de pipa aceia drăcoasă rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
două ore, cît timp somnul adevărat a tot tras la ei, Victor se trezește și observă că la mulineta lui parcă mișcă ceva. Apoi mișcarea nu mai era o părere ci o săltare vioaie a clopoțelului. Sare ca fript și aleargă spre mulinetă strigînd: Mișcă băi, mișcă băi fraților! Somnoroșii săi frați sar ca fripți și apucă să fugă buimaci în altă direcție, dar Victor nu degeaba era profesor universitar. Era singurul care alerga în direcția bună. Trage bățos firul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vioaie a clopoțelului. Sare ca fript și aleargă spre mulinetă strigînd: Mișcă băi, mișcă băi fraților! Somnoroșii săi frați sar ca fripți și apucă să fugă buimaci în altă direcție, dar Victor nu degeaba era profesor universitar. Era singurul care alerga în direcția bună. Trage bățos firul și mulinează. Apoi mulinează și iar trage bățos. Apoi le face pe amîndouă în același timp. Ajung și buimacii săi frați și se reped și aceștia la tras. Plecați de aici ! Nu puneți mîna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nici vorbă să pornească. Musolin umblă la baterie, curăță bornele, mîinile îi tremură. Încearcă din nou, dar nici vorbă să pornească. Scoate bujiile, le curăță "ața", le suflă, le reglează distanțele. Bateria pierde din putere și abia mai zvîcnește. Musolin aleargă la cucoana Anica și este convins că este moartă. O să zică toți că am omorît-o, plînge Musolin. Camionul ăsta bea benzină cu polonicul și Musolin visa la camioanele cele noi, diesel, care se stricau mai rar. Nu-i vorbă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Musolin ar fi găsit motorină pe de-a moaca de la tractoriști. Musolin se învîrte disperat și nu știe ce să facă. Este sigur că a murit cucoana Anica. Poate i-am rupt o coastă și i-a intrat în inimă. Aleargă din nou la ea și încearcă să-i asculte inima. Cum era cu urechea lipită, deodată se simte cuprins și aude o voce leșinată, dar nu-i vine a crede: Mai cu gingășie, Musolin, că mă omori... Cu gingășie, cucoană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
frigul ăsta, Costică? Ce bine că s-au oprit lacrimile! Gînduri alandala Părăsesc locul de muncă la orele 14 și, profitînd că este vineri (duminică votăm), mă las dus într-un loc necunoscut mie și cred că și domniilor voastre. Mașina aleargă pe lîngă Motel, taie pădurea în lat și, la ieșirea din satul Poieni, o apucă spre stînga, pe un drumeag forestier. Pădurea își arată coloristica fascinantă de toamnă și încep a visa sub imperiul creat de acest superb tablou oferit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
doamnă Colentina, de asta mă ocup eu. Eu ți-am zis, ripostează baba cam furioasă. Doamna Colentina a avut dreptate. Dan Căciulă a devenit incompatibil și... șeful a pus pe altul de după el pe listă. Ce nervos era Donose! A alergat la doamna Colentina și a cerut ferm să-l bojgonească pe șef. Să-i meargă ca la cei nebuni... Să moară? se miră baba. Da, să moară, să crape, să-l ia dracul, să dea ortul popii. Văleu, asta costă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
părinții săi erau oameni cultivați și cu o avere bunicică, după război a venit urgia comunistă și s-au inversat valorile. Calicii s-au constituit în noua cremă a comunității, iar chiaburimea a dat de dracu'. Tatăl lui Vasilică a alergat să treacă repede Prutul la îndemnul lui Antonescu și nu s-a mai oprit decît la Cotul Donului. S-a oprit nu pentru că așa îi era voința, ci pe motiv de deces. Băiatul eroului, cum era catalogat Haldan pînă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la București se taie și se spînzură. Eu zic să te mulțumești cu ce ți-am spus. Mă mulțumesc, dar dau din coate. Am vorbit cu Rădulescu și... este un om minunat, mă susține. Dacă te susține, atunci încearcă... Bădia alerga peste tot și ne demonstra că are o energie debordantă. N-avea somn, n-avea odihnă și pe deasupra era plin și de idei. L-am văzut pe Satana, nea Costică. Foarte bine, ce mai spune? Știe că-l cotonogim rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]