14,931 matches
-
Ultimii jefuitori din Basilicata:Carmine Donatelli Crocco și Giuseppe Caruso" ). Lucrarea a fost republicată de mai multe ori după război de către mai mulți autori, cum ar fi Tommaso Pedio (Manduria, Lacaita, 1963), Mario Proto (Manduria, Lacaita, 1994) și Valentino Romano (Bari, Adda, 1997). Cealaltă versiune a autobiografiei , ce nu a suferit nici o revizuire lingvistică, a fost publicată de către antropologul Francesco Cascella în opera "Il brigantaggio: ricerche sociologiche ed antropologiche" (1907), cu o prefață de Cesare Lombroso. După cum s-a menționat deja
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
chelneriță de la „Curtea domnească”, îi permite lui K. să îl privească pe Klamm printr-o gaură a ușii și îi mărturisește că este ibovnica acestuia. Prinși în mod spontan în mrejele iubirii, K. și Frieda se îmbrățișează pasional sub tejgheaua barului pentru a nu fi văzuți de birtaș. Chelneriței îi este, în scurt timp, clar că nu mai poate lucra la „Curtea domnească”. Noaptea, cei doi îndrăgostiți și secundanții se instalează în camera Friedei de la „Hanul Podului”. Gardena, birtășița acestui han
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
său, același Costică. Reîntorși în apartament, „șeful sectorului suflete” îi spune că motivul nefericirii ei îl reprezintă nehotărârea și îi oferă un termen de cinci zile pentru a-i rezolva problemele. În aceeași seară, Magdalena merge cu Horațiu la un bar de noapte. Acolo îl observă pe Costică; acesta îi comunică faptul că Gore este venit și el în oraș și că ar vrea să o caute. Profitând de o scurtă lipsă a lui Horațiu, Magdalena se întoarce acasă și este
Șeful sectorului suflete (film) () [Corola-website/Science/329072_a_330401]
-
să fugă de acolo la Messina, în Sicilia, în acelaș timp cu regele Alfonso, bunurile fiindu-i confiscate. Sărăcit cu totul, a ajuns în cele din urmă în insula Corfu, iar de acolo, iar în Italia, în orășelul Monopoli, lângă Bari.Acolo a terminat în ajun de Paste scrierea cărții Zevah Pesah (Ofranda de Paste). În anul 1503 a fost chemat la Veneția, pentru a încerca să medieze între Senatul orașului și negustorii portughezi în problema comerțului cu parfumuri. A murit
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]
-
principiile credinței înseși. Cartea a fost terminată în anul 1496 și a fost tipărită la Istanbul în 1505 împreună cu un supliment de versuri ale lui Yehuda Abrabanel, fiul lui Icaac. Cartea a fost reeditata de către Menahem Kellner în editură Universității Bar Ilan, laolaltă cu un premabul amănunțit.
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]
-
a devenit cunoscut pentru cei care făceau afaceri ilegale cu alcool. Mulți dintre gangsterii din Chicago, inclusiv Al Capone și Bugs Moran, au obținut milioane de dolari prin vânzări ilegale de alcool. Până la sfârșitul decadei, Capone controla 10.000 de baruri din Chicago și conducea contrabandă cu băuturi alcoolice din Canada în Florida. Masacrul din Ziua Sfanțului Valentin ce a avut loc în 1929 a constat în uciderea a șapte asociați mafioți, în urma conflictului dintre două bande criminale puternice din Chicago
Expansiunea Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329143_a_330472]
-
militară a vecinilor Uniunii s-a încheiat prin împărțirile Poloniei, impactul cultural al acestei perioade a perseverat în cultura poloneză mai mulți ani după aceea. Ideile iluminismului polonez au avut de asemenea un impact semnificativ în străinătate. De la Confederația din Bar (1768) prin perioada Marelui Sejm și până la consecințele Constituției din 03 mai 1791, Polonia a cunoscut o mare dezvoltare a gândirii politice, în special constituționale. Instituții importante ale Iluminismului inclusiv Teatrul Național fondat în 1765 în Varșovia, de către regele Stanisław
Iluminismul în Polonia () [Corola-website/Science/329188_a_330517]
-
Sf. Adalbert, Turnul Primăriei și Monumentul lui Adam Mickiewicz. De la crearea sa, nivelul pieței a crescut, în unele locuri de peste 5 metri. Sub piață există pivnițe mari, cel mai celebru este Piwnica pod Baranami. Multe beciuri sunt acum transformate în baruri și restaurante, sau Teatrul Maszkaron și un mic muzeu arheologic în subsolul bisericii Sf. Adalbert. Există pasaje care leagă subsolurile unele de altele, cum ar fi o legătură între Turnul Primăriei și Sukiennice. Și Sukiennice are o sală subterană pentru
Piața Centrală din Cracovia () [Corola-website/Science/329232_a_330561]
-
care l-a învățat Tora, si comentariul lui Rashi, de asemenea cărțile hagiografice și ale profeților lui Israel,Mișna și Ghemara. Cu încurajarea tatălui, băiatul și-a însușit și cunoștințe de cultură generală că autodidact și sub îndrumarea lui Israel Bar Yehuda, viitor militant sionist și socialist, originar dintr-o familie de hasidim Habad. El a mai învățat și din tradițiile hasidice și cărțile Cabalei. Apoi a studiat o vreme la Universitatea din Ekaterinoslav, iar mai apoi a audiat cursuri la
Menachem Mendel Schneerson () [Corola-website/Science/329239_a_330568]
-
rând stabiliseră rând încă de o lună. În anul 1982 a fost nevoit să înceteze aceste audiențe din cauza numărului prea mare de solicitări. A păstrat obiceiul numai pentru cazuri mai rare, ca de pildă, pentru noi căsătoriți sau băieți celebrând Bar Mitzva. Vreme de patruzeci de ani de păstorire,Schneerson a obișnuit să țină lungi predici și dezbateri săptămânale centrate pe pericopa săptămânii și pe diverse tratate ale Talmudului,
Menachem Mendel Schneerson () [Corola-website/Science/329239_a_330568]
-
la Herzliya, din părinți evrei originari din America. A învățat la ieșiva Har Etzion și a făcut serviciul militar ca ofițer în forțele blindate. El locuiește în localitatea Efrat. Soția sa este conferențiară la facultatea de filozofie iudaică a Universității Bar Ilan din Ramat Gan. Cherlow și-a început cariera sa rabinică în kibuțul Tirat Tzvi, unde a slujit ca rabin si profesor. Ulterior a slujit ca rabin la Ieșiva Hagolan din Hispin, în sudul Podișului Golan.După asasinarea în noiembrie
Yuval Cherlow () [Corola-website/Science/328526_a_329855]
-
a slujit ca rabin si profesor. Ulterior a slujit ca rabin la Ieșiva Hagolan din Hispin, în sudul Podișului Golan.După asasinarea în noiembrie 1995 a premierului israelian Itzhak Rabin de către un militant religios de extremă dreapta, student la Universitatea Bar Ilan, rabinul Cherlow a contribuit la înființarea organizației de rabini Tzohar, al cărei obiectiv a fost reducerea tensiunilor dintre publicul religios evreiesc ortodox din Israel și cel laic. În 1998 a întemeiat Ieșivat Hesder din Petah Tikva, în centrul țării
Yuval Cherlow () [Corola-website/Science/328526_a_329855]
-
avute cu arhiepiscopii de Trier. Trei ani mai târziu, Henric a moștenit și Comitatul Namur de la tatăl său. În 1141, el i-a acordat sprijin episcopului Alberon al II-lea de Liège să cucerească Bouillon alături de contele Reginald I de Bar. În 1147, Henric a renunțat la Saint-Maximin, însă l-a recuperat imediat după moartea arhiepiscopului Albero de Montreuil din 1152. Noul arhiepiscop de Trier, Hillin de Fallemanien, a schimbat drepturile sale asupra abațiile cu orașul Grevenmacher, în 1155. În 1157
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
La Roche, iar Luxemburg să fie înapoiat Imperiului. Fiefurile au fost repartizate astfel în 1189, iar după ce plănuita căsătorie dintre Ermesinda și contele de Champagne a fost abandonată, Henric a căsătorit-o pe fiica sa cu ducele Theobald I de Bar. El a intrat într-un nou război cu Henric de Limburg, însă a fost înfrânt la 1 august 1194 la Neuville pe Mehaigne. Henric a murit doi ani mai târziu la Echternach.
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
fiică a ducelui Frederic al II-lea de Lorena (d. 1026/1027) cu Matilda de Suabia. După ce tatăl ei a murit, Sofia și sora ei Beatrice au trăit alături de sora mamei lor, împărăteasa Empress Gisela Sofia a fost contesă de Bar între 1033 și 1092, ca succesoare a fratelui ei Frederic al III-lea de Lorena Superioară, decedat în 1033 fără copii. Sora sa Beatrice (d. 1076) s-a căsătorit cu , markgraf de Toscana, după care s-a recăsătorit cu ducele
Sofia de Bar () [Corola-website/Science/328599_a_329928]
-
s-a recăsătorit cu ducele Godefroy al III-lea de Lotharingia Inferioară. În ceea ce o privește, Sofia s-a căsătorit cu contele Ludovic Montbéliard (1019-1071 și 1073). Fiul lor a fost Theodoric I de Montbéliard (1045-1105), care a succedat în Bar. Copiii lor au fost:
Sofia de Bar () [Corola-website/Science/328599_a_329928]
-
Theodoric al II-lea de Montbéliard (n. cca. 1080 - d. ianuarie 1163) a fost conte de Montbéliard de la 1105 până la moarte. El era fiul contelui Theodoric I de Montbéliard, de Bar și de Verdun (ca Teodoric I), cu Ermentruda de Burgundia. Theodoric a preluat posesiunile familiei, însă acestea erau râvnite de supușii săi. După moartea tatălui său din 1105, el a primit comitatul de Montbéliard. El a participat la Concordatul de la
Teodoric al II-lea de Montbéliard () [Corola-website/Science/328604_a_329933]
-
a fost un ducat istoric ținând atât de Imperiul romano-german cât și de coroana Franței, ulterior (în 1766) fiind încorporat, odată cu Ducatul Lorena, în Franța. La jumătatea secolului al X-lea, teritoriul de Bar constituia o regiune dependentă a Sfântului Imperiu Roman. Prima dinastie de Bar era reprezentată de fapt de către ducii de Lotharingia Superioară, din casa conților de Ardennes, decendenți din contele palatin Wigeric de Lotharingia. Ei și-au stabilit reședința la Bar
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
ținând atât de Imperiul romano-german cât și de coroana Franței, ulterior (în 1766) fiind încorporat, odată cu Ducatul Lorena, în Franța. La jumătatea secolului al X-lea, teritoriul de Bar constituia o regiune dependentă a Sfântului Imperiu Roman. Prima dinastie de Bar era reprezentată de fapt de către ducii de Lotharingia Superioară, din casa conților de Ardennes, decendenți din contele palatin Wigeric de Lotharingia. Ei și-au stabilit reședința la Bar, care ulterior va fi numit Bar-le-Duc. Această dinastie de Ardennes-Bar s-a
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
Bar constituia o regiune dependentă a Sfântului Imperiu Roman. Prima dinastie de Bar era reprezentată de fapt de către ducii de Lotharingia Superioară, din casa conților de Ardennes, decendenți din contele palatin Wigeric de Lotharingia. Ei și-au stabilit reședința la Bar, care ulterior va fi numit Bar-le-Duc. Această dinastie de Ardennes-Bar s-a stins odată cu ducele Frederic al III-lea de Lorena (d. 1033) și cu sora sa, contesa Sofia de Bar (d. 1093). În secolul al XI-lea, seniorii de
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
Wigeric de Lotharingia. Ei și-au stabilit reședința la Bar, care ulterior va fi numit Bar-le-Duc. Această dinastie de Ardennes-Bar s-a stins odată cu ducele Frederic al III-lea de Lorena (d. 1033) și cu sora sa, contesa Sofia de Bar (d. 1093). În secolul al XI-lea, seniorii de Bar au fost doar conți de Bar (fără a mai stăpâni sau a emite pretenții asupra ducatului loren). Ei aparțineau casei de Mousson-Montbéliard-Ferrette. Theobald I de Bar a fost un aliat
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
care ulterior va fi numit Bar-le-Duc. Această dinastie de Ardennes-Bar s-a stins odată cu ducele Frederic al III-lea de Lorena (d. 1033) și cu sora sa, contesa Sofia de Bar (d. 1093). În secolul al XI-lea, seniorii de Bar au fost doar conți de Bar (fără a mai stăpâni sau a emite pretenții asupra ducatului loren). Ei aparțineau casei de Mousson-Montbéliard-Ferrette. Theobald I de Bar a fost un aliat al regelui Filip August al Franței, așa cum a fost și
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
Această dinastie de Ardennes-Bar s-a stins odată cu ducele Frederic al III-lea de Lorena (d. 1033) și cu sora sa, contesa Sofia de Bar (d. 1093). În secolul al XI-lea, seniorii de Bar au fost doar conți de Bar (fără a mai stăpâni sau a emite pretenții asupra ducatului loren). Ei aparțineau casei de Mousson-Montbéliard-Ferrette. Theobald I de Bar a fost un aliat al regelui Filip August al Franței, așa cum a fost și fiul său Henric al II-lea
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
sa, contesa Sofia de Bar (d. 1093). În secolul al XI-lea, seniorii de Bar au fost doar conți de Bar (fără a mai stăpâni sau a emite pretenții asupra ducatului loren). Ei aparțineau casei de Mousson-Montbéliard-Ferrette. Theobald I de Bar a fost un aliat al regelui Filip August al Franței, așa cum a fost și fiul său Henric al II-lea de Bar, care s-a remarcat în bătălia de la Bouvines din 1214. Însă uneori conții de Bar au ridicat armele
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
a mai stăpâni sau a emite pretenții asupra ducatului loren). Ei aparțineau casei de Mousson-Montbéliard-Ferrette. Theobald I de Bar a fost un aliat al regelui Filip August al Franței, așa cum a fost și fiul său Henric al II-lea de Bar, care s-a remarcat în bătălia de la Bouvines din 1214. Însă uneori conții de Bar au ridicat armele împotriva Franței. Astfel, în 1301, Henric al III-lea de Bar, încheind o alianță cu regele Eduard I al Angliei, cu a
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]