15,885 matches
-
aligncenter" width="216"] Laurențiu Ridichie. Fără titlu, 2012.[/caption] Povestirile critice în practică teatrală: O’Neal, Lacy, Boal Nu toate povestirile sunt eliberatoare. Poveștile personale pot fi folosite pentru a ajunge la orice fel de concluzie. Ele riscă să reproducă ideologia dominantă, un exemplu în acest sens fiind poveștile despre viol, în care victima își asumă toată vină: „N-aveam ce să caut acolo... M-am îmbrăcat provocator...”. În această secțiune, aduc în discuție practicile a trei artiști al căror lucru
De la povestire personală la act politic () [Corola-website/Science/295715_a_297044]
-
cheie. Spectacolele sale recente s-au dovedit a fi empatice cu critica socială și politică: Mizerie (Szutyok), Kaisers TV Ungarn și <i>Secretele noastre</i> (<i>Titkaink</i>) au în vedere procese sociale și retorica politică a prezentului, precum evoluția ideologiei de extremă dreaptă, demagogia vocilor revoluționare, consecințele lipsei unei planificări anterioare. Pintér cercetează cu încăpățânare subiecte actuale din Ungaria de astăzi. El face afirmații importante într-un stil unic și printr-un teatru teatral. O companie bazată mai mult pe
„Guvernul anterior ne-a dat bani, guvernul actual ne oferă subiecte“: Estetici și politici în artele spectacolului din Ungaria () [Corola-website/Science/295765_a_297094]
-
și manipulare. Nu ne poate ajuta o perspectivă moralista, în care artiștii devin vârful de lance al unui front malefic, aceasta ducându-ne către sentimente inutile de victimizare sau autoflagelare. Mai degrabă relevant este a intelege: a) modul prin care ideologia neoliberala - prin expresia să discursiva - interpelează sfera culturală mai largă (i) și scenă artistică mai restrânsă, care se identifică ca fiind alternativă sau de avangardă (îi); b) ce din devenirile moderne ale artei și grupului social asociat ei le predispun
Livrarea orașului la picioarele capitalului: gentrificare și (in)ofensivitatea artei în București. () [Corola-website/Science/295758_a_297087]
-
postsocialiste din România și Republică Moldova. În ultimii 7-8 ani, demersurile artistice de chestionare a locurilor comune din istoria recentă a României și Republicii Moldova au început, treptat, să creeze o minimă dezbatere în jurul canonului istoriografic, unul dintre principalii contributori la ideologia tranziției. Prin elementele performative, un proiect artistic care prezintă și reprezintă un eveniment din trecutul recent (de la Al Doilea Război Monial până în prezent), exclus din istoriografie sau din manualele școlare, poate relevă multitudinea de sensuri care i-au fost conferite
Apel la texte și intervenții – GAP 7: Teatrul istoriilor recente () [Corola-website/Science/295780_a_297109]
-
postsocialiste din România și Republică Moldova. În ultimii 7-8 ani, demersurile artistice de chestionare a locurilor comune din istoria recentă a României și Republicii Moldova au început, treptat, să creeze o minimă dezbatere în jurul canonului istoriografic, unul dintre principalii contributori la ideologia tranziției. Prin elementele performative, un proiect artistic care prezintă și reprezintă un eveniment din trecutul recent (de la Al Doilea Război Monial până în prezent), exclus din istoriografie sau din manualele școlare, poate relevă multitudinea de sensuri care i-au fost conferite
Teatrul istoriilor recente () [Corola-website/Science/295786_a_297115]
-
unei cunoașteri superioare. Pe băncile facultății, arta separată de istorie și prezentată ca o succesiune de reușite ale unor nume mari, istrumentalizează orgoliul puterii. Discursul unanim al „vedetelor” scenei culturale - de la periferia gălăgioasă (corul) politicienilor) - menține arta în sfera dominației ideologiei esteticului, aparent separată de un dialog cu realitatea socio-politică a lumii. Scena artistică autohtonă se remarcă printr-o reticență problematică față de orice apropiere de social și politic. Experiența comunistă, rememorată ca traumă colectivă, legitimează arta ne-critică, apolitică și mai
De la experiența personală la arta politică şi activism anti-discriminare LGBT () [Corola-website/Science/295794_a_297123]
-
am facilitat accesul unor artiști la cât mai multe perspective asupra raporturilor majori-tate-minoritate. Am abordat discriminarea ca problemă socială, cu un mecanism de formare și de acțiune comun indiferent de forma în care se manifestă. Discursul bazat pe ură, asociat ideologiilor de extremă dreaptă, transformă minoritățile în victime ale normalității. SillenceKills/ro/discrimination.files mi-a deschis o direcție nouă de cercetare, subordonată unei nevoi fragile: dreptatea socială. În acest proiect am început colaborarea cu Asociația ACCEPT, continuată și dezvoltată în
De la experiența personală la arta politică şi activism anti-discriminare LGBT () [Corola-website/Science/295794_a_297123]
-
sup><sup>[6]</sup></a> Fără îndoială, perspectivele asupra evenimentelor istorice au fost constant influențate de instituții și structuri de putere care au legitimat anumite versiuni oficiale despre trecut în funcție de interese (eroizarea, respectiv demonizarea anumitor perioade istorice pentru a legitimă ideologia dominantă care permite reproducerea acelor instituții).<a title="" href="file:///D:/Marus/GAP/numărul%207/GAP%207%20pentru%20Mona%201/text%20teoretic%20GAP%207.docx# ftn7"><sup></sup><sup>[7]</sup></a> Astfel, experiențele de viață ale unor grupuri sociale
Problematizarea istoriei recente în teatrul independent din România post-socialistă – reflecții teoretice () [Corola-website/Science/295796_a_297125]
-
201/text%20teoretic%20GAP%207.docx# ftn7"><sup></sup><sup>[7]</sup></a> Astfel, experiențele de viață ale unor grupuri sociale (femei, sclavi, muncitori industriali, imigranți, țărani, etc.) au fost „selectate” și „interpretate” că irelevante pentru a fi istoricizate, conform ideologiei dominante la momentul respectiv (disciplină istoriei punându-se, mai mult ca oricare alta, în slujba constituirii și modelarii ideii de stat-națiune în secolele 19 și 20). Al doilea mod de a relaționa cu trecutul consideră insuficientă abordarea instrumentalista și prezentistă
Problematizarea istoriei recente în teatrul independent din România post-socialistă – reflecții teoretice () [Corola-website/Science/295796_a_297125]
-
chestie care să trateze aceste două povești ale copiilor, simultan. N-ar trebui să aibă nimic de-a face cu pro/anticomunismul, cu naționalismul. Poate cu ceva universal-uman, care e istoria personală. Istoria nu-i făcută numai din cifre, din ideologii, nu-i numai în manuale. E în noi, noi o facem. Cumva trebuie să vorbesc, prin părinții ăștia care au oscilat între a se supune sau a rezista - despre alegere. Și prin copii - despre cearta asta cu amnezia. Trecutul, uite
„Am fost bine conservați în teatrul instituționalizat, cu regizori vizionari și actori executanți” () [Corola-website/Science/295790_a_297119]
-
proporția acțiunilor „improvizate” ale localnicilor. Chiar dacă ar fi să presupunem că provocatorii au cauzat, în general, acest comportament, un asemenea plan necesită un sol „fertil” pentru a reuși. Acest „teren” social a fost pregătit sistematic în Basarabia în perioada interbelică. Ideologia antisemita a penetrat, în mare măsură, societatea basarabeana. Impactul ideilor radicalismului de dreapta a devenit evident în alegerile generale din 1937, cănd mai multe județe din Basarabia au acordat voturi semnificative partidului antisemit al „Cuziștilor” și Gărzii de Fier.[15
Atitudinea populației ne-evereiești din Basarabia și Transnistria față de evrei în perioada Holocaustului: o perspectivă a supraviețuitorilor () [Corola-website/Science/295809_a_297138]
-
tranziției - avusese deja loc, între timp, marele evro-remont. Iar azi, la București că în Budapesta și alte orașe est-europene, sfârșitul tragic al acestei tranziții e marcat și de evacuarea oamenilor, aruncarea lor afară, cu totul, din apartamente. În vechiul regim, ideologia materialismului dialectic pretinsese trecerea imediată de la concept la imagine și înapoi. Mării bărbați ai națiunii erau văzuți mereu privind machete și vederi organizate ale unor obiective de dezvoltare planificată. În spațiul și timpul ireductibil dintre imagini și beton, oamenii aveau
Cultura independentă şi întoarcerea la lucrurile însele: câteva reflecţii din Moldova () [Corola-website/Science/295808_a_297137]
-
într-un singur mediu, sau în locuri așteptate. E parte din rațiunile pentru care istoria socială a tranziției se scrie de fapt la Teatrul Spălătorie (migrația în masă a forței de muncă, atât spre est cât și spre vest; succesiunea ideologiilor naționaliste și occidentaliste; istoria orală a Holocaustului; a vietii cotidiene LGBT în Moldova, etc), istoria spațiului public la Chioșcul din Apartamentul Deschis, iar Piața Centrală e instituția cea mai importantă a timpului liber popular. Însă toate acestea sunt lumi paralele
Cultura independentă şi întoarcerea la lucrurile însele: câteva reflecţii din Moldova () [Corola-website/Science/295808_a_297137]
-
sau direcții opuse, care au menținut împreună dualitatea comunicării: naționalism ideologizant/criticism; jafuri și crime/experimente în liberarea absolută; pluriculturalitate/moldovenism; colonizare/autonomie maximă. O intrebare relevanță pentru inițiativele independente nu ar fi doar care sunt forțele oprimante și rezistentele, ideologiile dominante ale momentului și istoriile ascunse, ci care e dualitatea momentului actual de tranziție? Și, pentru o estetică a liberării: care ar putea fi, după planificarea de beton și programarea în imagini digitale, ordinea limbii în care mesajele contează, cuvintele
Cultura independentă şi întoarcerea la lucrurile însele: câteva reflecţii din Moldova () [Corola-website/Science/295808_a_297137]
-
într-o mașină, iar acesta îi explică zâmbitor că Hawkeye încearcă doar să țină moralul oamenilor ridicat. Pentru a-și putea face treaba în continuare. În filmul The Pervert’s Guide to Ideology, Slavoj Žižek propune o interpretare fertilă a ideologiei implicite din filme precum M.A.S.H. sau <a href="http://www.youtube.com/watch?v=WAvWQa64B8M"><b>Full Metal Jacket</b></a><b>, </b>o interpretare pe care vreau să o explorez și să o dezvolt aici în legătură cu munca
Creativitatea corporatistă ca revoluție conservatoare () [Corola-website/Science/295747_a_297076]
-
altor categorii defavorizate de inechitățile sistemului, în paralel cu creșterea sectorului terțiar din economie, au dus treptat la dezvoltarea unei noi dinamici a relațiilor de muncă. Economistul sud-coreean Ha-Joon Chang, adept al capitalismului reglementat prin statul-bunăstare, critică acel aspect al ideologiei „pieței libere” care postulează egoismul inerent al oamenilor, însă vede doar jumătate din problemă. Chang susține că nedându-și seama de natura complexă a motivației muncitorilor, capitaliștii din perioada de început a producției de masă credeau că, lipsindu-i total
Creativitatea corporatistă ca revoluție conservatoare () [Corola-website/Science/295747_a_297076]
-
o calitate în producție care au determinat companiile nonjaponeze să o imite.[4] Lăsând la o parte afirmațiile discutabile cu privire la neștiința capitaliștilor sau la pasivitatea muncitorilor[5], Chang omite să aducă aici în discuție și faptul că, în sectorul serviciilor, ideologia laissez-faire cu al său egoism „sănătos” coabitează cu autonomia sporită oferită angajaților prin „creativitate” și „inițiativă”. Concentrându-se asupra sectorului de producție, Chang scoate totuși în evidență noua permeabilitate, chiar inoportunitate, a regulilor explicite în fața singurei reguli în fapt, aceea
Creativitatea corporatistă ca revoluție conservatoare () [Corola-website/Science/295747_a_297076]
-
socială a tranziției. Dimpotrivă, se poate susține că se aliniază câtorva lupte de interese din interiorul sferei formale a politicii; mai mult, foști promotori locali ai neoliberalismului, câțiva profitori de carieră ai industriei agențiilor de dezvoltare și alți colonizatori ai ideologiilor dominante - nu în ultimul rând jurnaliști ai industriei culturale centrale - s-au proțăpit cu gura mare în fața marșului public al luptei anticorupție. Discursul lor liberal rămâne unul despre eliminarea merelor stricate, însoțit de apărarea clientelară a „capitaliștilor buni, profesioniști” și
NU Tranziției 2.0: Recompoziția socială, decolonizarea și transautonomismul (fragment) () [Corola-website/Science/296056_a_297385]
-
socială a tranziției. Dimpotrivă, se poate susține că se aliniază câtorva lupte de interese din interiorul sferei formale a politicii; mai mult, foști promotori locali ai neoliberalismului, câțiva profitori de carieră ai industriei agențiilor de dezvoltare și alți colonizatori ai ideologiilor dominante - nu în ultimul rând jurnaliști ai industriei culturale centrale - s-au proțăpit cu gura mare, în fața marșului public al luptei anticorupție. Discursul lor liberal rămâne unul despre eliminarea merelor stricate, însoțit de apărarea clientelară a „capitaliștilor buni, profesioniști” și
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
cultural „apolitic” care produc depolitizarea). Lumea modernă nu e clădită doar prin mecanisme de opresiune, ci și prin impunerea pozitivă a puterii, prin seducție, spectacol sau internalizare. Ceea ce nu permite lumea modernă e vizibilitatea publică a limitelor sale, tocmai fiindcă ideologia capitalismului este cea a acumulării infinite iar cea a colonialității se bazează pe supremația omului alb al civilizației occidentale. Avântul prins tocmai în această perioadă a sărăciei și crizei permanente de industria consumistă de lifestyle în orașele cu funcție metropolitană
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
ieșire” moderată din epoca „talibanilor” anticomuniști; favorizarea mafiotă a capitalismului autohton, ca măsură de „contrare” a acaparărilor occidentale; și anticorupția eurocentrică pe post de „civilizare” a capitalismului sălbatic local. Fondul cultural pe care aterizează dezamăgirile și dezvrăjirile de cele trei ideologii dominante ale tranziției constituie adevăratul teren de luptă pe care se decid fie transformările revoluționare ale socialului, fie fragmentări și regresiuni reacționare. Transformările pot fi moleculare, de durată medie și lungă, dar pot fi și bruște, ca salturile adevărurilor istorice
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
pretinde o turnură epistemică, însă nu cere un atașament exclusiv de experiențe nonoccidentale: „Sudul Global” e un concept, nu o arie pur geografică, cuprinzând o multitudine de aliați occidentali. Este o diferență enormă între importul și colonizarea locală din teritoriul ideologiilor hegemonice, pe canale instituționale, și împrumuturile din teritoriul rezistențelor occidentale, pe baze relaționale. Țările Europei occidentale sunt departe de a fi gata pentru decolonizare, necum liberare, foarte departe de angajamente cu adevărat transformatoare pentru înțelegerea datelor prezente ale colonialității. În
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
deși toți minori, cei patru artiști sunt arestați în martie, sub acuzația de ”pornografie și atentat la bunele moravuri”. Petrec 10 zile în închisoarea Văcărești. Perahim face cunoștință aici cu grupul de comuniști aflați în detenție. Dacă inițial cocheta cu ideologia de stânga, după acest moment Perahim și, odată cu el, întreg grupul Alge, se preocupă de activismul politic, participând activ la întâlnirile comuniștilor din București, aflați în ilegalitate. Doi ani mai târziu, în 1936, Nicolae Iorga a răbufnit la debutul poetului
Activism și scandal: revoluția suprarealistă în România interbelică () [Corola-website/Science/295615_a_296944]
-
cu același elan, după terminarea războiului, formând cel de-al doilea grup suprarealist (Gherasim Luca, Gellu Naum, Victor Brauner, Jaques Herold, Paul Păun, Virgil Theodorescu, Dolfi Trost). În 1945, ministrul al justiției, Lucrețiu Pătrășcanu, îndemna artiștii să-și subordoneze operele ideologiei socialiste. Creația artistică, agreată de noua guvernare, trebuia să fie “națională în formă și socială în conținut”. În acest nou context, în anul 1947, grupul a fost interzis chiar de mișcarea pe care a susținut-o în perioada interbelică.
Activism și scandal: revoluția suprarealistă în România interbelică () [Corola-website/Science/295615_a_296944]
-
proprietăților agricole și comasarea lor în gospodării administrate de stat. Începută în 1949, colectivizarea a cunoscut o perioadă de stagnare între 1953 și 1956, după care a fost reluată agresiv, consecințele fiind dintre cele mai dezastruoase. Mireasa desculță respectă canoanele ideologiei și esteticii proletcultiste, centrate pe teme și idealuri muncitorești, pe coborârea artistului din „turnul de fildeș” în fabrici, uzine, șantire, cooperative agricole de producție, și pe un stil realist frust, care să reflecte viața de zi cu zi a oamenilor
Cenzură și colectivizare. Istoria unui spectacol () [Corola-website/Science/295624_a_296953]