15,723 matches
-
Annelida este o încrengătură de animale viermiforme numite și viermi inelați care trăiesc în mediul marin, dulcicol sau terestru. Denumirea lor provine din latină și anume annellus care înseamnă inel. Viermii inelați sunt cei mai dezvoltați viermi, al căror corp este de formă cilindrică, segmentat în inele. Reprezentanții acestei încrengături sunt: râma și lipitoarea. Caracteristic organismelor din această încrengătură este faptul că au corpul
Anelide () [Corola-website/Science/316593_a_317922]
-
de nouă generații, însă au dat greș cu toții și au fost incapabili să intre în Rai din cauza unui jurământ făcut de un strămoș. Jinette îi dă lui Van Helsing și o bucată de hârtie ruptă, cu o inscripție în limba latină, cu un scop necunoscut, care este "Deum ac ianuamimbeat aperiri" și se traduce "În numele lui Dumnezeu, deschide această ușă". Avea și o insignă, care se potrivește cu emblema de pe inelul lui Van Helsing. Jinette îi spune că acolo e posibil
Van Helsing (film) () [Corola-website/Science/316587_a_317916]
-
latexul natural, cauciucul; particular pentru cauciucul non vulcanizabil din care se obțin produse ca mănuși din latex, prezervative din latex și haine din latex. Termenul de "latex" îi este atribuit lui Charles Marie de La Condamine, care l-a derivat din latinul "latex", fluid. Latexul natural se obține din copaci ca "Para rubber tree" și "Castilla elastica", Aloe Vera, dar se mai extrage din "Cichorieae", o secțiune a familiei Asteraceae. Păpădia, salata verde și barba-caprei fac parte din familia "Asteraceae". Multe funcții
Latex () [Corola-website/Science/316607_a_317936]
-
de altfel se și înrudea. De mic copil a manifestat interes pentru literatură, în mod special, pentru poezie. Decesul mamei se produce când Manuel Maria avea doar 10 ani. La vârsta de 14 ani, contrar așteptărilor, abandonează cursurile de limbă latină și se înscrie în Regimentul de Infanterie, cu sediul în Setúbal iar patru ani mai târziu, din motive necunoscute, se înscrie la Academia Regală de Marină (Academia Real de Marinha) din Lisabona de unde, după scurt timp, va dezerta. Cu toate
Manuel Maria Barbosa du Bocage () [Corola-website/Science/316609_a_317938]
-
s-au manifestat și în arhitectură, ducând treptat la dezvoltarea unui stil arhitectonic distinct față de cel român. Cele mai multe modificări în domeniul arhitecturii au avut loc în timpul domniei împăratului Iustinian (527-565). O primă inovație a fost modificarea planului bisericilor din cruce latină (cu brațele inegale) în cruce greacă (cu brațele egale). O altă inovație a survenit din necesitatea de a avea biserici mult mai spațioase și mai luminoase. Astfel, arhitecții bizantini din Epoca lui Iustinian au inventat tipul bazilicii cu cupola folosind
Arhitectură bizantină () [Corola-website/Science/316623_a_317952]
-
său orbit, readus de cavaleri pe tron. În scurt timp, basileul de 20 de ani și-a atras disprețul tuturor. Grecii i-au considerat dintotdeauna (și nu fără temei) barbari pe catolici, Alexios însă, mincinos și laș, se lingușea pe lângă latini, socotind drept cea mai plăcută distracție să se îmbete în compania acestora. Găsind visteria aproape goală, basileul, pentru a-și achita datoria față de eretici, a împovărat cu un impozit extraordinar toate categoriile de populație, inclusiv clerul ortodox. Ostașii-cruciați făceau pe
Alexios al IV-lea Angelos () [Corola-website/Science/316627_a_317956]
-
vicleșuguri. Conflictul era iminent, iar atunci când grecii le-au declarat, fără ocolișuri, cruciaților că împărații nu le vor da prea curând banii, relațiile s-au agravat până la ultima limită. Cavalerii erau nemulțumiți și de proasta întreținere a oștirilor lor. Între latini și romei au început ciocniri armate, grecii au întreprins chiar o tentativă de a arde flota cruciată, atacând-o cu vase incendiare. În această situație, Angelii s-au pomenit între ciocan și nicovală: pe de o parte, mânia crescândă a
Alexios al IV-lea Angelos () [Corola-website/Science/316627_a_317956]
-
în alte localități: Gura Humorului, Vatra Dornei, Borșa, Sighet, Colomeea, Sniatin, Cernăuți și Siret. Prin Decretul Sfântului Scaun din 11 aprilie 1796, parohiile romano-catolice din Bucovina au fost scoase de sub jurisdicția Episcopiei de Bacău și încorporată în Arhiepiscopia de rit latin din Lemberg. La cererea credincioșilor din Bucovina, prin decretul imperial nr. 16866 din 11 noiembrie 1811, emis la Viena de împăratul Francisc I (1792-1835), au fost înființate cinci parohii: Siret, Suceava, Sadagura, Istensegíts (Țibeni) și Andrásfalva (Măneuți) . Alți autori au
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
cu Biserica "Sf. Elisabeta a Ungariei" din 1902) și trei fără biserică (Ipotești, Lisaura și Mihoveni). În biserică se oficiază liturghii în limbile română, germană și polonă. În biserică sunt amplasate cinci plăci memoriale din marmură neagră, una în limba latină și patru în limba română, în semn de recunoștință pentru activitatea unor parohi ai acestei biserici. Cele cinci plăci sunt dedicate următorilor preoți-parohi: În partea dreaptă a bisericii, la mică distanță de ziduri, se află o cruce de fontă pe
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
a oferi prea multe amănunte referitoare la ea. La sfârșitul secolului al XVII-lea orașul Suceava a fost ocupat de armata poloneză a regelui Ioan Sobieski; unii soldați polonezi au realizat niște grafite pe pereții bisericii, unele fiind în limba latină - "Hic fuit Teophilus, Rex in 1691 Ponicz". Cu prilejul călătoriei în Moldova din luna septembrie a anului 1732, domnitorul Grigore al II-lea Ghica l-a numit pe vel medelnicerul Șerban Cantacuzino, proprietarul moșiei Horodniceni, ca epitrop al bisericii și
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
Biserica "Sfântul Gheorghe". În altar s-au mai păstrat frescele: Cina cea de taină, Împărtășirea cu vin, Împărtășirea cu pâine a Apostolilor și Spălarea picioarelor. Pe pereți se mai află grafite de la sfârșitul secolului al XVII-lea, unele în limba latină, provenite din timpul ocupației polone de sub Ioan Sobieski (1691) - "Hic fuit Teophilus, Rex in 1691 Ponicz" și unele în chirilică, a unui oarecare Ioan Zugravul (1596). Pictura murală interioară a fost restaurată în anii 1996-2004 de către prof. univ. Nicolae Sava
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
acceptat, însă, în timpul tratativelor, ostașii lui Ducas l-au înșfăcat și nu s-a mai știut nimic despre Kanabos. La începutul lui februarie, Murtzupflos a devenit autocratorul romeilor. Alexios V era un om ferm, crud și viclean, adversar convins al latinilor. El a refuzat să le plătească cruciaților orice fel de recompense în conformitate cu obligațiile luate de Angelos și a început să întărească orașul, pregătindu-se de război. Adunând mijloace pentru acest scop, el i-a supus plății imppozitelor pe toți, inclusiv
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
suzeranul, Alexios Murtzupflos s-a pus pe sine în afara legii). Canoanele conciliului de la Narbona (1054), potrivit cărora agresiunea împotriva Constantinopolului creștin era considerată drept un păcat grav, n-au constituit un obstacol. Romeii au mai încercat o dată să incendieze flota latină cu ajutorul vaselor incendiare, însă, iarăși, fără succes. A început luna aprilie. De pe zidurile orașului se vedeau bine pregătirile pentru asalt din tabăra cruciaților. Faptul că oștirea europeană de 20 000 de oameni s-a decis să asalteze un oraș excelent
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
a aruncat pe două dintre ele (Pelerinul și Paradisul, sub comanda episcopilor de Troyes și de Soissons) spre unul dintre turnurile zidului, în apropiere de biserica Sf. Petru. Soldații lui Murtzuphlos n-au fost în stare să le țină pipt latinilor ferecați în oțel și au abandonat turnul. În curând a mai căzut un turn, iar, spre seară, un detașament de franci pedeștri a spart porțile în sectorul de noed est al orașului și pe străzi au apărut cavalerii călări. Întăriturile
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
orașului și cerea bani de la basileu. Bani însă nu erau, iar Murtzuphlos n-a izbutit să-i înduplece pe mercenari să lupte fără plată. Orașul, care rezistase aproape nouă sute de ani în fața invaziilor barbarilor de tot soiul, se închina sabiei latine. Cruciații au dat foc orașului. Pentru a treia oară în acest an a izbucnit un incendiu puternic. Disperat, Alexios V a părăsit, seara capitala. În învălmășeala nocturnă, nobilimea i-a oferit tronul fie lui Constantin, fie lui Theodor Lakaris. Însă
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
diviziunilor grupului franc îi permitea să impună alegerea Contelui Balduin de Flandra. După lungi dispute, pe tronul Imperiului bizantin a urcat Balduin, conte de Hainaut și de Flandra (16 mai 1204) care era incoronat în basilica Sfânta Sofia ca împărat latin al Constantinopolului. Ca împărat al imperiului latin, Baldouin trebuia să primească un sfert din întreg teritoriul imperiului; din celălalte trei sferturi, jumătate reveneau venețienilor și restul era reapartizat între cavalerii cu titlu de feudă imperială. Se atribuia lui Baudouin, Tracia
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
alegerea Contelui Balduin de Flandra. După lungi dispute, pe tronul Imperiului bizantin a urcat Balduin, conte de Hainaut și de Flandra (16 mai 1204) care era incoronat în basilica Sfânta Sofia ca împărat latin al Constantinopolului. Ca împărat al imperiului latin, Baldouin trebuia să primească un sfert din întreg teritoriul imperiului; din celălalte trei sferturi, jumătate reveneau venețienilor și restul era reapartizat între cavalerii cu titlu de feudă imperială. Se atribuia lui Baudouin, Tracia și partea nord vestică a Asiei Mici
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
din Marea Egee, între altele Lesbos, Chios și Samos. Bonifaciu de Montferat, care trebuia să se mulțumească cu regiunea Asiei Mici, prefra o posesiune în partea europeană. După rivalități și lupte, el punea stăpânire pe Thessalonic și-și forma un regat latin de Thessalonic (septembrie 1204), care cuprindea regiunile Macedoniei și ale Thessaliei adiacente Thessalonicului Dar cel mai mare profit al acțiunii îl aveau venețienii, iar Veneția își întemeia noua sa putere pe anexarea porturilor și insulelor cele mai importante. Republica maritimă
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
conform dispozițiilor tratatului. Un imperiu colonial venețian era astfel creat în Orient. Venețienii comandau întreaga rută maritimă a Veneției la Constantinopol, controlau accesul spre Constantinopol, dispunând de trei optimi din oraș, cu Sfânta Sofia. După un ordin tipic feudal, imperiul latin se fragmenta într-un număr de principate mai mult sau mai puțin întinse. Un sistem de feude complicat și foarte diferențiat se ivea din ruinele Imperiului bizantin. În Grecia centrală și meridională se constituiau importante principate care erau în relații cu
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
constituiseră pe ruinele Imperiului bizantin, în întregime occidental prin genul de viață și structura feudală extrem de diferențiată. Era ca un fragment francez în teritoriul francez grec, care era condus de Guillaume de Champlitte, apoi de casa Villehardouin. Dar primul patriarh latin al Constantinopolului era Thomas Morosini căci, dacă împăratul era ales în rangurile de cavalerie, tratatul din martie stipula că noul patriarh va fi ales din partea venețiană. Ar fi o greșeală să credem că descrierile înfiorătoare ale jafurilor ar fi rodul
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
ceea ce e și mai rău, spre sfințenia lor, smulgând plăcile de argint din altare, spărgând sacristiile, însușindu-vă icoane, cruci și relicve, pentru ca Biserica greacă să refuze să se întoarcă la tronul apostolic, văzând numai sălbăticii și fapte diavolești din partea latinilor, și să fie în drept să aibă, față de aceștia, o atitudine plină de dezgust, ca față de niște câini. Cele mai sincere suferințe, cu ocazia căderii Constantinopolului, le-a încercat intelectualitatea grecească, pentru care acest eveniment echivala cu sfârșitul lumii. Țăranii
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
aparțin astăzi mai multor țări din Europa Occidentală, inclusiv Franța, Elveția, partea septentrională a Italiei, partea orientală a Belgiei, Luxembourg și partea occidentală a Germaniei. După cucerirea romană a Galiei, limba galică a subzistat în popor, amestecându-se cu limba latină și în urmă fiind înlocuită aproape complet de varianta vulgară a limbii Imperiului și de limbi germanice diverse între secolul IV și secolul VI Elementele lexicului galic au fost păstrate mai ales în limba franceză în forma de substrat lexical
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
atât înainte cât și după cucerirea romană a Galiei. Cunoașterea limbii galice este datorită nu numai inscripțiilor, dar și substratului lexical din franceză, menționat mai sus și a numelor personale, toponimelor și etnonimelor păstrate în surse de origine greacă și latină. Cele mai vechi atestări provin din secolul al VI-lea î.Hr. și sunt lepontine. Au fost descoperite în Galia Cisalpină (actuala Italie de nord) și scrise folosind o formă veche a alfabetului italic. Inscripțiile în alfabetul grec s-au găsit
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
în Galia Cisalpină (actuala Italie de nord) și scrise folosind o formă veche a alfabetului italic. Inscripțiile în alfabetul grec s-au găsit îndeosebi în Camargue și valea Ronului de jos. Inscripțiile datate din perioada romană și scrise în alfabetul latin au fost descoperite în regiunile centrale ale Franței. Atestările scrise ale limbii galice cel mai adesea constă în câteva cuvinte, deseori nume personale, și multe dintre ele nu s-au păstrat decât parțial. Este posibil, însă, să fie extrase din
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
cuvinte, deseori nume personale, și multe dintre ele nu s-au păstrat decât parțial. Este posibil, însă, să fie extrase din ele informațiile despre morfologia și sintaxa limbii, și să fie dovedită etimologia galică a unor termeni pătrunși în limba latină. De asemenea, unele indicatoare textuale permit recunoașterea caracterului mai formal sau poetic al unora dintre ele. Deși elitele galice au adoptat treptat limba latină, cu scopul de a-și să păstra pozițiile superioare în regiune, limba galică a rămas în
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]