17,036 matches
-
de cercetările actuale, deoarece nu este confirmată de mărturii arheologice. Existența evreilor în Dacia înainte de cucerirea romană nu este susținută de istoriografia actuală. Chemarea evreilor de către Decebal după distrugerea celui de-al doilea Templu s-a dovedit a fi o legendă. Au fost dezmințite și teoriile unor istorici ai secolului XIX cu privire la etimologia evreiască a numelor localităților Tălmaciu, Beclean și Aiud sau la contribuțiile evreiești la dezvoltarea mineritului pe teritoriul Transilvaniei. Primii evrei au ajuns probabil în Dacia odată cu instalarea puterii
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
Petroglifele sunt răspândite, de asemenea, în Insulele Marchize. Insula împreună cu Motu Nui este plină de peșteri, multe dintre ele prezentând urme de activități umane, unele dintre ele servind că fortificații. Multe dintre peșterile din Insula Paștelui apar în miturile și legendele locale. Nu este clar dacă scrierea rongorongo a fost creată fără nici o influență exterioară „ex nihilo” sau în urmă contactelor cu europenii. Pe de altă parte, contactul sumar cu scrierea europeană în timpul vizitei spaniole din 1770 ar fi putut inspiră
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
au trecut arcașii lui Ștefan. Mănăstirea are un trecut cultural și religios de două secole și jumătate. Această mănăstire se considera pe timpuri, cît și în prezent, a fi “cea mai frumoasă și mai vestită mănăstire din Basarabia” Potrivit unor legende, Mănăstirea Curchi, a fost întemeiata de către Ștefan cel Mare, iar ca ansamblu arhitectural s-a format mai târziu, in veacurile XVIII-XIX. Dar această versiune este greu de verificat pentru că nu are un suport documentar. Cea mai plauzibilă versiune rămâne că
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
lui Sigeberto de Gembloux, Adrian I ar fi acordat regelui Carol - întors la Roma după ridicarea asediului Paviei (774), dreptul de a alege papa și dreptul de investitură pentru sediile episcopale din regatul său. Dar aceasta nu este decât o legendă, care apare foarte probabil pe timpul lui Otton I, când - pentru prima oară - se găsește menționat un decret al antipapei Leon al VIII-lea, în 963, care apoi a intrat în Decretum Gratiani, sub numele „"Privilegium Hadriani pro Carolo"”. Clerul franc
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
Identitatea culturală a fiecărui popor poate fi reflectată de miturile și legendele care l-au însoțit pe tot parcursul dezvoltării lui. De aceea, este foarte important să cunoaștem literatura de natură populară, să cunoaștem miturile și legendele care au circulat odinioară. ul este o povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor (antice) despre
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
Identitatea culturală a fiecărui popor poate fi reflectată de miturile și legendele care l-au însoțit pe tot parcursul dezvoltării lui. De aceea, este foarte important să cunoaștem literatura de natură populară, să cunoaștem miturile și legendele care au circulat odinioară. ul este o povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor (antice) despre originea universului (cosmogeneză) și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari. ul implică fiinte spirituale, precum Dumnezeu, înger sau demoni, si personaje fantastice ca
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
originale (cum ar fi mitul peșterii), sau readaptează miturile anterioare. a) Mitul este o povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor (antice) despre originea universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari, etc. b) Mitul este o poveste, o legendă, un basm.Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Ediția a II-a, Univers Enciclopedic, București, 1996. Narațiune alegorică sau legendă despre zei și eroi care personifică forțe ale naturii sau ale societății. Având o factură folclorică și transmițându-se oral, mitul
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
popoarelor (antice) despre originea universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari, etc. b) Mitul este o poveste, o legendă, un basm.Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Ediția a II-a, Univers Enciclopedic, București, 1996. Narațiune alegorică sau legendă despre zei și eroi care personifică forțe ale naturii sau ale societății. Având o factură folclorică și transmițându-se oral, mitul multor popoare au fost culese la un moment dat și transformate în epopei, care reprezintă adevărate monumente ale vechilor
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
brașovenilor care se plimbau pe Promenada de sub Tâmpa. De lângă această locație pornește telecabina care, în mai puțin de trei minute, face legătura cu restaurantul Panoramic, aflat pe culmea muntelui. După al doilea război mondial, a fost pusă în circulație o legendă care spune că în timpul primului război mondial ar fi existat un tunel care lega Casa Sfatului cu o peșteră aflată pe "Șaua Tâmpei". Povestea spune că, în acest tunel, au fost ținuți prizonieri germani, cu cele două intrări blocate. Confirmarea
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
provine din "Wilion" scris cu digamma) ar fi transliterarea grecească a acelui nume. Pe lângă acest sit, acceptat de majoritatea cercetătorilor, sunt propuse și alte locații pentru oraș. Un studiu, bazat pe etimologia cuvintelor și pe studierea topografiei locului descris de legendă, propune ca locație a orașului. Povestea troienilor își are originea în mituri și legende. În conformitate cu mitologia greacă, troienii erau vechii locuitori ai orașului Troia din Troada, în Asia Mică, (astăzi Turcia). (Deși aflată în Asia, Troia este prezentată în legende
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
acest sit, acceptat de majoritatea cercetătorilor, sunt propuse și alte locații pentru oraș. Un studiu, bazat pe etimologia cuvintelor și pe studierea topografiei locului descris de legendă, propune ca locație a orașului. Povestea troienilor își are originea în mituri și legende. În conformitate cu mitologia greacă, troienii erau vechii locuitori ai orașului Troia din Troada, în Asia Mică, (astăzi Turcia). (Deși aflată în Asia, Troia este prezentată în legende ca făcând parte din cultura greacă de orașe-state) Troia era renumită pentru bogățiile sale
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
legendă, propune ca locație a orașului. Povestea troienilor își are originea în mituri și legende. În conformitate cu mitologia greacă, troienii erau vechii locuitori ai orașului Troia din Troada, în Asia Mică, (astăzi Turcia). (Deși aflată în Asia, Troia este prezentată în legende ca făcând parte din cultura greacă de orașe-state) Troia era renumită pentru bogățiile sale, obținute de pe urma comerțului maritim cu occidentul și orientul, pentru hainele luxoase, producția de fier și zidurile defensive masive. Familia regală troiană îi are la origine pe
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
afla cu 5 km mai în interior, într-un mic golf care a fost umplut cu aluviuni. În afară de "Iliada", mai există referințe la Troia și în cealaltă operă atribuită lui Homer, "Odiseea", precum și în alte opere ale literaturii grecești antice. Legenda homerică a Troiei a fost elaborată de poetul roman Virgiliu în opera sa "Eneida". Grecii și romanii nu disputau autenticitatea istorică a Războiului Troian, și identificarea Troiei homerice cu cetatea din Anatolia. Alexandru cel Mare, spre exemplu, a vizitat acest
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
drept capitală a Imperiului Roman în secolul al IV-lea. În perioada bizantină, orașul a intrat în decil, și, în cele din urmă, a dispărut. Odată cu dezvoltarea istoriei critice moderne, Troia și Războiul Troian au fost considerate ca fiind niște legende. Totuși, în cursul a două campanii arheologice, (1871-1873 și 1878/1879), arheologul german Heinrich Schliemann a făcut săpături pe o colină numită de către turci Hisarlik în apropiere de orașul Chanak (Çanakkale) în nord-vestul Anatoliei. Aici, el a descoperit ruinele mai
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
caselor din Troia II. Pentru mult timp, situl a fost nepăzit sau păzit necorespunzător, și a fost jefuit temeinic. Povestea Troiei a fost atât de cunoscută în perioada romană și cea medievală, încât a fost folosită ca sursă pentru diferite legende ale originii naționale. Cea mai cunoscută este fără îndoială cea a lui Virgiliu în Eneida, care lega pe fondatorii Romei de prințul troian Aeneas.
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
ploaia salvatoare (1 Reg 18, 41-46), drept o imagine a Maicii Domnului. În secolul al XIII-lea, pustnicii au trebuit să fugă din calea sarazinilor și au adus cu ei în Europa cultul Maicii Domnului de pe Muntele Carmel. Potrivit unei legende, Sfânta Maria i-a încredințat generalului ordinului carmelit, Simon Stock, "scapularul" însoțit de făgăduințe deosebite pentru toți cei care-l vor purta. De aceea, sărbătoarea se mai numește și "a scapularului" ("Scapularul" este o piesă de îmbrăcăminte prezentă la unele
Fericita Fecioară Maria de pe Muntele Carmel () [Corola-website/Science/303279_a_304608]
-
părinților ("Giovanni di Fidanza" și "Maria Ritela") nu se știe foarte mult despre familia sa. Este de asemenea un episod obscur și motivul schimbării numelui său din Ioan di Fidanza în Bonaventura, explicațiile date pe parcursul timpului dovedindu-se mai degrabă legende. În 1235 intră ca student al Universității din Paris, la Facultatea de Arte Liberale, apoi în 1243 devine "magister in artibus". În același an se înscrie la "Facultatea de Teologie" unde preda cel pe care Bonaventura îl va numi „părinte
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
doua facțiune voia să introducă anumite inovații în regulamentul ordinului. Bonaventura va lovi în ambele tabere, acuzându-i pe primii de erezie iar celorlalți oferindu-le o versiune „oficială” a "Constituției ordinului" precum și o biografie a sfântului Francisc din Assisi ("Legenda Maior"), scrisă de Bonaventura, care avea să le înlocuiască pe toate celelalte aflate în circulație (și care au fost distruse în "1266"). Bonaventura va călători între diferite mănăstiri în calitate de conducător al ordinului. Discipolii săi parizieni, însă, vor continua să se
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
în polemica universitară. Bonaventura va încerca să ducă mai departe tradiția spirituală augustiniană și cea a Sfântului Anselm, compunând tratatul "Itinerarium mentis in Deum" („Itinerariul minții în Dumnezeu”, 1259). Va scrie și o biografie a Sfântului Francisc din Assisi, numită "Legenda maior" (1260), care va deveni versiunea oficială a ordinului Franciscan. Printr-o serie de conferințe intitulate " Despre cele zece precepte" (1267) și "Despre cele șapte daruri ale Sfântului Spirit" (1268) se va implica personal în cearta pariziană, combătând ideea unității
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
însoțeau au uitat să ridice pânza albă, pa întoarcerea spre Atica. Văzând Egeu apărând în zare corabia cu pânza neagră, a crezut că Tezeu a fost ucis în Creta. De durere, Egeu s-a aruncat de pe Acropole și a murit. Legenda spune că s-a aruncat în mare, și s-a înecat, iar marea aceea a purtat de atunci numele său: Marea Egee. <includeonly> Se spune că, nuanța roșiatică, pe care o are marea câteodata, la apusul și răsăritul soarelui, e menită
Egeu () [Corola-website/Science/303280_a_304609]
-
î.Hr., cu care s-a căsătorit. Comportamentul lui moral și politic duce la ascuțirea conflictului cu Octavian, al cărui rezultat a fost bătălia de la Actium (31 î.Hr.) în care Antoniu a fost înfrânt. Aflând de sinuciderea Cleopatrei care, așa cum spune legenda, se lăsase mușcată de vipere, se sinucide. Antoniu s-a născut în iarna 87-86 î.Hr., probabil în timpul în care armata lui Sulla asedia Atena în timpul războiului mithridatic. Tatăl său, care avea același nume, Marcus Antonius Creticus, era fiul marelui orator
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
1265 m), puncte de mare atracție turistică. În timp ce „Detunata Flocoasă” își datorează numele pădurii de molid care o acoperă, nu oferă prea multe posibilități de examinare geologică, „Detunata Goală” (1048 m), lipsită de pădure, dezvăluie spectaculoasa fizionomie magmatică. Odinioară, spune legenda, pe timpurile când trăiau încă uriașii și zânele în țara Ardealului, au sălășuit în apropiere de Buciumani o ceată de uriași, conducătorul lor fiind dușman înverșunat al zânelor, omorând zânele care-i cădeau în mână. Această căpetenie avea un fiu
Detunata Goală () [Corola-website/Science/303286_a_304615]
-
cu o clasă superioară. Filantropia imprevizibilă a lui Leon Popescu îl făcuse pe acesta să acorde lui Vasile Toneanu, drept recompensă pentru efortul depus în realizarea filmului, un inel de aur masiv. Acesta avea gravată pe el stema țării și legenda „Film de Artă Român + Leon Popescu”. Constanța Demetriade primise în schimb un medalion de argint încrustat cu safir, ce avea scris pe o parte „Patria” (cu urmarea subînțeleasă „recunoscătoare”), iar pe cealaltă „Muma Răniților — Societatea Leon Popescu”. În urma descoperirilor făcute
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
care să îi permită producția într-un program fix cu personal neexperimentat. În timpul anilor '70, are loc o creștere a popularității seriilor manga, care ulterior au fost animate, în special cele create de Osamu Tezuka, care a fost numit o „legendă” și „zeul manga”. Munca sa și a altor pionieri în domeniu au inspirat caracteristici și genuri care sunt elementele fundamentale ale animeului de astăzi. Genul robotic (cunoscut ca „Mecha” în afara Japoniei), de exemplu, luase formă prin Tezuka, se dezvoltase în
Anime () [Corola-website/Science/303317_a_304646]
-
naște Ahtum, ucis în cetatea sa de la Cenad. "Manuscrisul de la Ieud" a fost remarcat de Andrei Bârseanu în august 1921 la expoziția organizată la Sighetul Marmației cu ocazia Adunării generale a societății ASTRA. Acesta conține trei texte în limba română: "Legenda sfintei dumineci", "Învățătură întru sfânta și marea dumineca Paștilor" și "Învățătură despre sfânta cuminecătură". Cercetătorii au ajuns la concluzia că cele trei texte sunt copii, și nu originalele traducerilor românești, și au datat manuscrisul ca fiind din jurul anului 1392. Însă
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]