15,959 matches
-
teoria probabilității care facilitează definirea, analiza și predicția a diverse fenomene, și care este folosită într-o multitudine de domenii. Cuvântul "matematică" își are originea în cuvântul grecesc μάθημα "máthēma", care însemna „învățare”, „studiu”, „știință”, la rândul lui provenind din verbul "manthanein", „a învăța”. Termenul "mathema" a căpătat încă din perioada clasică și sensul precis de „studiu matematic”. Adjectivul corespunzător este μαθηματικός "mathēmatikós", însemnând „legat de învățare” sau „studios”, iar mai târziu, „matematic”. Din greacă, termenii au fost preluați în latină
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
globului, Islamul este a doua și una din religiile cu cea mai rapidă creștere după numărul adepților din lume. Islam (ar.:اسلام "islam") și musulman (ar.: مسلم "muslim") sunt două derivate, primul, nume de acțiune, al doilea, participiu activ, de la verbul أسلم "aslama" "a se supune", așadar sensul lor fiind de "supunere", respectiv de "supus", subînțelegându-se, față de Dumnezeu. Verbul "aslama" este derivat de la rădăcina "slm" care are sensul de "integritate", "desăvârșire", "sănătate", "pace", "tihnă" etc. Un cuvânt derivat de la aceeași
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
Islam (ar.:اسلام "islam") și musulman (ar.: مسلم "muslim") sunt două derivate, primul, nume de acțiune, al doilea, participiu activ, de la verbul أسلم "aslama" "a se supune", așadar sensul lor fiind de "supunere", respectiv de "supus", subînțelegându-se, față de Dumnezeu. Verbul "aslama" este derivat de la rădăcina "slm" care are sensul de "integritate", "desăvârșire", "sănătate", "pace", "tihnă" etc. Un cuvânt derivat de la aceeași rădăcină سلام "salăm" "pace", "tihnă", "mântuire" este folosit de musulmani în formula de salut السلام عليكم "as-salămu 'alaikum" (pacea
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
aduc elemente importante pentru stabilirea ariei semantice a acestuia. Unii îl consideră pe ilah ca derivând de la ‘aliha/ya’lahu cu prepoziția ‘ila, care înseamnă a căuta scăpare la: Allah este cel la care oamenii caută scăpare în nenorocire. Același verb are ca prim sens a fi uluit: măreția lui Allah este uluitoare pentru oricine. Aliha mai are și sensul de a adora; și aici forma ilah are sens de participiu pasiv: cel adorat. O altă etimologie, mai ciudată, îl derivă
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
mai ciudată, îl derivă pe ilah de la ‘aliha bi- a se statornici (undeva): Allah este neschimbător, statornic. Alții îl derivă pe ilah de la waliha ila, a dori cu ardoare, a tânji după: Allah e dorit de inimile oamenilor. De la același verb, walah (numele verbal) poate însemna și iubire puternică. Acesta are și un înțeles complementar de: oamenii îl iubesc pe Allah, și Allah îi iubește pe oameni. În ipoteza că Allah vine de la al+lah, ipoteză puțin răspândită, lah ar veni
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
de fulger, liniile de coastă și fulgii de zăpadă. Totuși, nu toate obiectele autosimilare sunt fractali—de exemplu, linia reală (o linie dreaptă Euclidiană) este autosimilară, dar nu îndeplinește celelalte caracteristici. Cuvântul "fractal" provine din latinul "fractuus", ce derivă din verbul "frangere" care înseamnă "a rupe", "a fragmenta", "a frânge". Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au încercat să-și explice anumite fenomene, prin intermediul unor modele, care la început au fost simpliste, dar aproximând natura. Odată cu evoluția științei, modelele devin
Fractal () [Corola-website/Science/307004_a_308333]
-
alieze cu el. Arma lui Frog este sabia și e poate învăța magie de „Apă” o dată ce îl întâlnește pe Spekkio. Numele japonez al lui Frog, Kaeru, este un joc de cuvinte deoarece poate fi citit ca "broască"（蛙）sau ca verbul "a se transforma, a se schimba" (変える）. Frog vorbește arhaic (aproximativ corect într-o anumită măsură deoarece unele din propozițiile sale nu sunt gramaticale). Este interesant faptul că nimeni din era lui nu mai vorbește așa. Când Frog este arătat
Personajele din Chrono Trigger () [Corola-website/Science/307026_a_308355]
-
de la alte dialecte. Acest dialect le-a înlocuit, în curând, pe cele vechi, deși cel doric a supraviețuit până în prezent sub forma dialectelor tsakonian și sud-italiene ale limbii grecești moderne. Dialectul doric a transmis și terminațiile sale aoriste în multe verbe ale limbii demotice. Până în aprox. secolul 6 d.Hr., Koine s-a metamorfozat ușor în greaca medievală (bizantină). Alfabetul grecesc are următoarele 24 de litere: !rowspan="2" style="background:#ccf;"|Litera !rowspan="2" style="background:#ccf;"|EchivalentulFenicianletter !colspan="4" style
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
ceilalți, iubitor de sine, dar iubitor de prietenie. Trăiește totul cu intensitate, încât ai crede că până și supărarea îi face plăcere. Toate aceste însușiri și defecte fac din Leo Butnaru un poet veritabil, ce îmbină, în proporții care dau verbului prospețime, ironia cu liricul, lucidul cu dramaticul. „Gladiatorul” de Leo își deschide sufletul, în speță cartea, " Cu mâna pe umărul colegului", întovărășindu-se către mereu un alt liman, acel al Iluziei necesare. Prețuiesc mult rafinamentul acestui artist care pipăie, în
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
( kibutz, ebraică:"קיבוץ "= "colectiv", plural: im, de la verbul "lekabetz" = „a aduna, a strânge, a colecta”, pluralul ebraic:kibutzim ) este un tip de comunitate rurală cooperatistă colectivă caracteristică Israelului și sionismului social-democrat și socialist. Membrul unui kibuț este numit în ebraica modernă kibutznik (kibuțnic), termen format sub influență slavă
Kibuț () [Corola-website/Science/307689_a_309018]
-
împreună, „nu pot face altceva / decât un poem”; dorind a afla „pantoful de aur al poeziei”, autorul visează însă texte - „poieni de lumină”. Sufletul planează „peste veșnicia cuvintelor”. Ar fi vorba de o destrupare, spărgând crusta tabieturilor, dezicându-se de „verbul ermetic”, părăsind necredința. Lepădarea învelișului înseamnă o fereastră deschisă spre cer, îmbrăcând „haina de lumină”. Ultimul Leo Bordeianu a intrat într-o „viață nouă”. Știe că pentru a rezista „e nevoie de mult cântec” și își dorește lin „schimb de
Leo Bordeianu () [Corola-website/Science/307770_a_309099]
-
un «„reportaj liric“ tentat de „transcripția“ concretului imediat, obsedat de autenticitatea trăirii evenimentului semnificativ și stilizare livrescă a atitudinilor, mitică proiecție a cotidianului și libertate demitizantă în preluarea unor motive lirice consacrate, disciplină epică a discursului și desfășurare imprevizibilă a verbului incantatoriu, ori purtător al unor disponibilități ludice», cu «elemente ce coexistă adesea derutant în scrisul poetului.» (PPg, 158) etc. «În afară de "autohtonismul cosmologic" (...) și de "odisseanul Eros de Atlantic" (...), după cum subliniază și istoricul / criticul Ion Pachia Tatomirescu, teritoriul poetic al lui
Ion Gheorghe (poet) () [Corola-website/Science/306514_a_307843]
-
față de prieteni, virtute, egalitate și bucuria de a face ceva împreună. Φίλος este prietenul, de care suntem legați prin dragoste reciprocă, în preajma lui suntem mereu binedispuși, pentru că în lipsa acestei bune dispoziții, Φίλος încetează să fie pentru noi ceea ce este. Φιλεῖν, verbul corespunzător, înseamnă „a iubi”, dar și „a săruta”, ca expresie a intimității celor ce se iubesc. Aristotel dedică o carte întreagă prieteniei (φιλία) în "Etica Nicomahică". El o definește ca acea relație între oamenii care se știu că au bune
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
care fac pe cineva demn de iubire, și este, așadar, capabil să treacă peste orice element discriminator. Dicționarul lui Bailly ne dă o definiție simplă: στοργή, ῆς (ή) tendresse, particul. tendresse paternelle ou filiale [στέργω]. Însă dacă privim la semnificația verbului corespunzător, vom găsi și nuanțele pe care le capătă cuvîntul în folosirea sa: a fi mulțumit cu, a se resemna. Este atitudinea pe care o presupune acest fel de iubire. στέργω (impf. ἔστεργον, f. στέρξω, αο. ἔστερξα, ρf. 2 ἔστοργα
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
care apare acest cuvînt în textele ulterioare, unde va desemna preferința cuiva pentru un anumit fel de mîncare sau sentimentele cuiva pentru copii. În Imperiul Roman ἀγάπη era deseori folosit ca și cuvînt introductiv în scrisorile către prieteni. Ἀγάπη și verbul ἀγαπάω sunt folosite mult în „Septuaginta”, ca traducere a cuvîntului evreiesc care înseamnă iubire și care înglobează sensurile tuturor cuvintelor grecești referitoare la iubire (la fel ca și cuvîntul românesc „iubire”, de altfel). Nu se știe de ce a fost ales
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
oferă tuturor oamenilor, chiar și vrăjmașilor. Întrebarea adresată lui Petru nu este de fapt legată de ἀγάπη, ci de φιλία, de prietenia pe care Petru a rupt-o cînd s-a dezis de El, dovadă că în a treia întrebare verbul este φιλεῖν. În acest caz, diferența dintre cele două cuvinte devine clară. Întrebarea lui Iisus, repetată și a doua oară, înseamnă că Petru a încălcat iubirea prietenească, φιλία, și că acum nu i se mai poate cere decît acea iubire
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
aparțin acum altui orizont lingvistic, fata încercând prin ele să schițeze universul spiritual al poetului. Expresivitatea nu mai e dată de epitete, generale și cuminți, fără putere de individualizare: ceruri nalte, întunecata mare, piramidele-nvechite, ci doar de cele câteva verbe din limbajul popular (a cufunda, a grămădi), care în contextul dat devin metafore personificatoare. De reținut în al doilea rând, mijloacele verbale care sugerează starea de grație a fetei, psihologia ei agresiva. Volubilitatea ei seducătoare se înfățișează în haina oralității
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
în primele șase versuri, construind imaginea unui țăran fără nici o legătură cu tradiția și spiritualitatea acestuia. Marcarea persoanei I plural conturează condiția țăranului în societate ce numai aparent are nivel înalt de civilizație, iar persoana a II-a împreună cu imperativul verbului dați creează impresia că se muncește, sugerându-se chiar o responsabilitate pentru muncă: „dați-i zor cu porumbul”. Ultimele versuri introduc persoana I singular, eul liric fiind cuprins de o amară ironie față de sfârșitul vieții, parodiat ca un joc preluat
Georgica a IV-a () [Corola-website/Science/306714_a_308043]
-
în interior substanța operei. Șablonizarea sensurilor literare duce la superficialitate, fiind sugerată îm strofa a patra ideea cuvintelor care se deformează Împuținare, se umflă/ Ca niște broaște, pericolul fiind acela că se diminuează astfel și sensul celor ascunse. Jumătatea de verb care mai rămâne Te face să urli și să regreți sfâșietor că nu poți citi acțiunea tuturor romanelor/ Din viitorul deceniu. Ironia eului liric devine acidă în distihul următor, când acțiunea echerului se extinde și în viața de toate zilele
Echerul () [Corola-website/Science/306746_a_308075]
-
Thot (zeul înțelepciunii), Min (zeița justiției). În altă categorie intră zeii menținerii existenței cosmice - Hathor (mama universală), Hnum (creatorul de viață și dătătorul apelor din Nil), Neith (zeiță solară și războinică), Ptah (inima și limba lui Ra, adică ideea și verbul). Ramurile panteonului coboară la zei secundari ca Bes (patronul familiei și al veseliei), Bastet (pisica sfântă protejând graviditatea femeiască). Devenit important mai târziu, Aton fusese o veche divinitate personificând discul solar; apoi, contopindu-se cu Ra, ajunge obiectul reformei religioase
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
alunecarea între două înălțimi consecutive, consumând întreaga durată a primei înălțimi. O alunecare asemănătoare care nu ocupă decât ultima parte a duratei se numește portamento. este un cuvânt din limba italiană și înseamnă „alunecând” (substantiv derivat din modul gerunziu al verbului, deoarece indică un procedeu de execuție); pluralul este "glissandi" (gen masculin). În limba engleză, din jargonul chitarei face parte termenul slide, având același înțeles cu glissando. Există însă și alți termeni care fac trimitere la variate tehnici de obținere de
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
suprafeței reduse a încăperii, s-a procedat conform vechiului sistem al picturii de tradiție bizantină, adoptându-se o versiune redusă a unora dintre scene și s-a rezumat programul, accentuându-se totuși unele idei. Astfel, rolul Fecioarei ca receptacol al Verbului divin, ca simbol al Bisericii creștine aliată cu vechea lege a profeților, dar și ca intercesoare rugându-se neîncetat pentru credincioși, a fost figurat prin bustul Maicii Domnului orante, având pictat pe pieptul său bustul Copilului Iisus ținând în mână
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
Isus. Versetul menționat nu implică însă o legătură nupțială între Iosif și Maria după nașterea lui Isus: critica internă a textului biblic arată că conjuncția "până ce" (în original "ἕως") are aici semnificația de continuitate. Interpretarea este susținută și de utilizarea verbului "nu a cunoscut-o" (în original "οὐκ ἐγίνωσκεν") la timpul imperfect durabil, semnificând o acțiune fără sfârșit. Aceasta este și concepția Părinților Bisericii din primele veacuri creștine. Cinstirea publică a sfântului Iosif începe, în Apus, în sec. XIV-XV. Sărbătoarea lui
Iosif din Nazaret () [Corola-website/Science/303196_a_304525]
-
pe nu îl are, curge la munte de-a dreptul în sus, zvîrlind cu păstrăvi după vulturi. Fericit nu este cel despre care se zice de bine, ci acela care zice de bine despre ceea ce este. Aurelian Titu răsare în mijlocul verbului nostru cum Pasărea măiastră în piatra lui Brîncuși. Ce chin, Doamne, și cîte viori sparte, în circomvoluțiunile versului său. De veți citi fără de prejudecăți fărădelegea versului lui, vă veți umple de un cîntec mut, de o aripă care își caută
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
plumb<br> "Pe flori de plumb, și-am început să-l strig -<br> "Stam singur lângă mort... și era frig...<br> "Și-i atârnau aripile de plumb.”" La toate nivelurile (lexical, fonetic, morfosintactic), poetul exteriorizează ideea de alunecare spre neant. Verbele la imperfect (dormeau, dormea, stam) sugerează persistența atmosferei deprimante. Repetiția conjuncției “și” amplifică atmosfera macabră: “Și flori de plumb și funerar vestmânt - / ...si era vânt... / Și scârțâiau coroanele... și-am început să-l strig... și era frig... și-i atârnau
Plumb (George Bacovia) () [Corola-website/Science/302262_a_303591]