148,721 matches
-
cei care ar folosi cea mai atroce armă din lume împotriva celor mai vulnerabili oameni din lume. Nimic nu este astăzi mai serios și nimic nu cere o cercetare mai serioasă”. Dreptul de Urgență, care supendă în mod efectiv protecțiile constituționale, a fost în vigoare din 1963 până pe 21 aprilie 2011. A fost justificat de guvern în vederea continuării războiului cu Israelul pentru Înălțimile Golan. În august 2014, șeful Oficiului Drepturilor Omului de la ONU, Navi Pillay a criticat comunitatea internațională pentru „paralizie
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
a Parlamentului Rus (Duma), formată din partide politice liberale și , l-a avertizat pe țarul Nicolae al II-lea împotriva acestor amenințări pentru stabilitatea atât a Rusiei, cât și a regimului, și l-a sfătuit să formeze un nou guvern constituțional. Dar țarul a ignorat opinia Dumei de Stat. Izolat într-un tren special pe front, el și-a pierdut orice contact cu realitatea și cu direcția țării. Lipsa de popularitate a soției sale, de origine germană, a agravat discreditarea regimului
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
preluată pentru mai multe luni de prințul Lvov, un liberal . Astfel, chiar dacă acesta este produs de o revoluție a muncitorilor și soldaților, puterea era în mâinile unui guvern provizoriu condus de politicieni liberali, în primul rând din partidul KD (Partidul Constituțional Democratic, fals denumit „Cadeții”), care reprezenta burghezia liberală. În realitate, acest guvern a trebuit să trateze cu sovietele, care de la începutul lunii martie, se formaseră în principalele orașe ale țării, proclamând revoluția în capitală, și apoi răsărind și în zonele
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
iar sovietele, ca organe de clasă, au fost ținute departe de viața politică”. În mod similar, liberalii constituțional-democrați s-au supus, în general, soluțiilor dictatoriale acolo unde subzistau — cu unele excepții, și în Crimeea, unde s-a menținut un regim constituțional și parlamentar care a păstrat libertățile personale și chiar a prezentat o timidă reformă agrară. În plus, nici una dintre armate nu ținea să lase în urma sa elemente suspecte sau periculoase. De asemenea, luptătorii anarhiști din armata lui Mahno au respectat
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Rusia revoluționară, sau au fost izgoniți. În 1922, un decret i-a privat pe aceștia în bloc de cetățenia rusă. Pentru această mare masă de apatrizi, Societatea Națiunilor a trebuit să inventeze . În mediul rural, Partidul a rămas subreprezentat. Prevederile constituționale confereau votului muncitoresc și urban o pondere net superioară votului țăranilor. Clasa țărănească a fost una dintre singurele care și-a păstrat o autonomie puternică față de statul foarte autoritar, autonomie construită în timpul Războiului Civil. Țăranii obținuseră împărțirea pământurilor pe care
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
cererile populației, fapt confirmat de publicarea "Manifestului din Octombrie." Acest document era redactat de Serghei Witte, și avea rolul de a izola stânga (și cererile ei de ordin social) prin acceptarea cererilor politice ale liberalilor: acordarea libertăților civile, un regim constituțional, un guvern (Rusia sub țarism, la început de secol XX, nu avea încă un guvern reunit permanent, format din miniștrii însărcinați cu rolul de a administra și coordona diversele arii de activitate ale administrației centrale, (Așa cum menționează și Orlando Figes
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
în fața legislativului.) și o adunare legislativă aleasă liber. Din păcate, țarul Nicolae al II-lea a acceptat doar de nevoie publicarea Manifestului din Octombrie, fără a avea însă intenția de a-l și respecta și deveni astfel un veritabil monarh constituțional. Dacă totuși monarh constituțional înseamnă un monarh al unui stat dotat cu o constituție pe care acesta o și respectă, Nicolae al II-lea n-a fost unul, iar Rusia n-a fost nici ea niciodată o monarhie constituțională, sau
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
adunare legislativă aleasă liber. Din păcate, țarul Nicolae al II-lea a acceptat doar de nevoie publicarea Manifestului din Octombrie, fără a avea însă intenția de a-l și respecta și deveni astfel un veritabil monarh constituțional. Dacă totuși monarh constituțional înseamnă un monarh al unui stat dotat cu o constituție pe care acesta o și respectă, Nicolae al II-lea n-a fost unul, iar Rusia n-a fost nici ea niciodată o monarhie constituțională, sau dacă a fost totuși
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
monarh constituțional. Dacă totuși monarh constituțional înseamnă un monarh al unui stat dotat cu o constituție pe care acesta o și respectă, Nicolae al II-lea n-a fost unul, iar Rusia n-a fost nici ea niciodată o monarhie constituțională, sau dacă a fost totuși până la lovitura de stat dată de țarul Nicolae al II-lea în iunie 1907, de atunci încolo n-a mai fost. Imediat după publicarea "Manifestului din octombrie", celebrările populare au fost repede umbrite de violență
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
de 1000 de oameni fiind uciși, cei mai mulți dintre ei civili prinși în focul încrucișat al combatanților sau victime ale incendiilor produse de lupte; vor urma arestări în masă și execuții sumare: ordinea va fi restabilită prin teroare. Regim de "monarhie constituțională" nu excludea deci, în opinia țarului Nicolae al II-lea și a curții sale, menținerea în pușcării a unei vaste cantități de deținuți politici, exact ca în vremea presupus-defunctei autocrații, și nici nu presupunea măcar vreun tratament mai uman al
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
curtea sa au decis să folosească antisemitismul drept armă de predilecție, încurajând numeroase pogromuri. De asemenea, ca și în perioada autocrației dinaintea revoluției din 1905, muncitorii au continuat să fie masacrați de regimul țarist și în noua perioadă așa-zis "constituțională", dacă aceștia protestau în mod pașnic contra condițiilor inumane de muncă și salarizare, așa cum s-a întâmplat de exemplu cu ocazia masacrării în Siberia pe data de 4 aprilie 1912 a 230 de minieri greviști pașnici și neînarmați și care
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
avertisment, înainte de a trage în plin, în masa pașnică de muncitori. În 1915, masacrarea muncitorilor a continuat cu noi episoade în care armata țaristă trage în muncitori, la Kostroma și Ivanovo, acest șir tragic de episoade din perioada așa-zis constituțională ruinând și ultimele speranțe ale populației într-o eventuală evoluție graduală a regimului. În opinia unor istorici, printre care se află și faimosul istoric american Leopold Henri Haimson, în 1914, la mai puțin de zece ani de la precedenta revoluție, Rusia
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
acest vraci și de sfaturile lui, pe care împărăteasa le accepta ca venind direct de la Dumnezeu. Nicolae voia să fie iubit de supușii săi. Dacă ar fi fost lăsat să acționeze după cum credea el, ar fi putut accepta sistemul monarhic constituțional și ar fi devenit un împărat reformator. Influența politicienilor reacționari, în principal a soției lui și a rudelor ei, (cu Rasputin în fundal), a făcut acest lucru imposibil. Prin misiunea asumată de Nicolae al II-lea - acesta probabil motivat fiind
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
a ratat să salveze dinastia Romanovilor, și prin asta însăși supraviețuirea monarhiei în Rusia. Dacă circumstanțele și dispoziția țarului ar fi fost diferite, în opinia unor istorici, calitățile personale ale lui Nicolae ar fi permis acestuia să devină un monarh constituțional tot atât de bun pe cât erau și contemporanii lui care domneau în anumite țări ale Europei, cum era Anglia, de exemplu. Moștenirea primită de Nicolae de la predecesorii lui, și de care acesta a fost finalmente incapabil să se elibereze, a fost însă
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
târziu, istoria a sancționat țarismul pentru prea lunga anchiloză politică de care a dat dovadă. Deși cu calitățile personale de care dispunea, Nicolae ar fi putut funcționa în mod cel puțin satisfăcător în rolul pur decorativ și ceremonial de monarh constituțional - meserie foarte comodă la urma urmelor, dacă nu neapărat și foarte pasionantă -, presiunea execitată de tradițiile dinastiei, ca și de anturaj, l-au determinat pe ultimul țar să se opună democratizării Rusiei, fapt pentru care unii istorici nici măcar nu-l
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
efecte negative în relațiile cu alte dominioane, a încercat și el să normalizeze relațiile cu Irlanda. Negocierile fuseseră suspendate în mandatul lui Baldwin în 1936 dar s-au reluat în noiembrie 1937. De Valera încerca nu doar să modifice statutul constituțional al Irlandei, ci să revizuiască și alte aspecte ale tratatului anglo-irlandez, mai ales diviziunea, precum și controlul asupra celor trei porturi lăsate de tratat sub controlul britanic. Regatul Unit, pe de altă parte, dorea să păstreze aceste porturi, cel puțin pe
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
ieșeau au fost batjocoriți de Lev Troțki care le-a strigat: "da, ieșiți, mergeți, plecați, intrați în lada de gunoi a societății". În ziua următoare, Congresul a ales Sovietul Comisarilor Poporului (Sovnarkom) ca bază a noului guvern, (până la convocarea Adunării Constituționale), și a emis două decrete importante: Decretul asupra păcii și Decretul asupra pământului. "Decretul asupra pământului" ratifica acțiunile țăranilor care, de-a lungul și de-a latul Rusiei, confiscau moșiile aristocraților și ale chiaburilor și le împărțeau între ei. Bolșevicii
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
stema și pe steagul URSS. "Decretul asupra păcii" proclama sfârșitul războiului și a fost baza care a permis guvernului lui Lenin să ceară pacea separată (22 decembrie 1917) și să semneze Pacea de la Brest-Litovsk (3 martie 1918). Alegerile pentru Adunarea Constituțională, prevăzute încă de guvernul provizoriu Kerenski, au avut totuși loc în noiembrie 1917. În istoria Rusiei au fost primele alegeri ceva mai libere, și ultimele, până în 1991. Au fost câștigate de socialiștii revoluționari obținând 380 de locuri. Bolșevicii au obținut
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
au obținut numai 168, pierzând clar alegerile. La alegeri au luat parte 14.700.000 de alegători. Bolșevicii nu au vrut să respecte rezultatul alegerilor și pe 5/18 ianuarie 1918 sub conducerea lui Lenin au dizolvat cu forța Adunarea Constituțională. Acest act a fost una din scânteile care au condus, ulterior, la lungul război civil dintre bolșevici și adversarii lor socialiști, menșevici și țariști (rușii albi). O încercare de cucerire a Moscovei, făcută o lună mai târziu, a întâmpinat o
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
acestuia, fără nici un fel de incident, a intrat în istorie sub numele de „Revoluția glorioasă”. a fost prima din marile revoluții ale epocii moderne, urmată cronologic de Revoluția americană respectiv Revoluția franceză. Revoluția engleză a impus în lume modelul monarhiei constituționale (nota bene: Anglia nu are o constituție, în înțelesul modern al cuvântului, ci un pachet de legi care practic fac cât o constituție, de aceea este numită monarhie parlamentară), bazată pe principiul separării puterilor în stat. În Anglia, populația era
Revoluția engleză () [Corola-website/Science/298388_a_299717]
-
departamente franceze, de către un consiliu general, ales prin vot universal. Împreună cu un alt teritoriu francez, Mayotte, Réunion este membră în Comisia Oceanului Indian. De asemenea, Réunion este una dintre cele 7 regiuni ultraperiferice ale Uniunii Europene. Din 2003, în urma unei reforme constituționale, Réunion a devenit o regiune, cu aceleași puteri cu ale unei regiuni franceze, formată dintr-un singur departament și condusă de un consiliu regional. Recent a început o discuție privind crearea unui nou departament în sudul insulei. Reprezentantul guvernului francez
Réunion () [Corola-website/Science/298403_a_299732]
-
desemnează premierul și este autoritatea supremă al armatei. Parlamentul inițiază legi care trebuie să corespundă cu constituția ungară, apoi președintele le aprobă. În caz că o lege nu corespunde cu constituția, președintele are dreptul să anuleze legea inițiată de parlament, prin tribunalul constituțional. Ungaria face parte din NATO și a devenit în mai 2004 membră a Uniunii Europene. Ungaria a prezentat cererea de aderare la Uniunea Europeană în ziua de 31 martie 1994, negocierile au început după exact patru ani și s-au finalizat
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
ani. Candidații, aleși printr-un sistem de liste proporționale, sunt în competiție pentru unul din cele 345 de locuri din Camera Deputaților (un deputat la 70.000 locuitori) și 140 în Senat (un senator la 160.000 locuitori). Odată cu referendumul constituțional din perioada 18-19 octombrie 2003 s-a pus și problema introducerii votului uninominal, însă Comisia Electorală a respins propunerile pentru introducerea acestei proceduri în februarie 2004. Conform aceluiași referendum alegerile prezidențiale au fost decalate, astfel că durata unui mandat de
Alegeri în România () [Corola-website/Science/297111_a_298440]
-
Carol I de Hohenzollern a primit titlul de „alteță regală”. În anul 1881 a fost modificată Constituția din 1866, pentru a specifica, printre altele, faptul că din acel moment șeful statului va fi numit rege, iar România, regat sau monarhie constituțională (). Ceremonia de încoronare a avut loc pe 10 mai 1881. Prin tratatele de pace din 1878 de la San-Stefano și Berlin, România a obținut a patra sa provincie, Dobrogea de Nord, cu județele Tulcea și Constanța. În 1913, regele Carol I
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
1 decembrie 1918 aceasta a proclamat în unanimitate unirea cu România. Regatul României a progresat în perioada interbelică, o nouă Constituție fiind adoptată în 1923. Majoritatea guvernelor românești din această perioadă a păstrat forma dar nu și substanța unei monarhii constituționale liberale. La 15 octombrie 1922 are loc la Alba-Iulia încoronarea regelui Ferdinand și a reginei Maria ca suverani ai României Mari. Partidul Național Liberal, în frunte cu Ion I. C. Brătianu, sfătuitorul regelui Ferdinand, a fost forța politică dominantă după Primul
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]