3,598 matches
-
de pământ” - ce dovadă mai clară a legăturii cu locul în care a fost plăsmuit, vrem, oare? Mai bine să-i deslușim frământările ce transpar din următoarele versuri: „Anii m-au fugărit și m-au pierdut în vreme./ M-am îmbătat cu picurări de flaut / Ca între stele și ceruri să mă caut, / Dar din uitare, cine-o să mă cheme?” Într-un alt poem, evocă într-un mod absolut original, moștenirea dobândită din trăirile înaintașilor săi: „Moșii mei vânau dropiile
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
cu tot cu căruță și cu boii înjugați într-o pădure de salcâmi și în viscol, aproape de sat...(cum tragic și clar zugrăvește prozatorul Ion Avram în romanul său de căpătâi, “Așteaptă-ne, Lazăre!”)...și cum Vasile al lui Cutare, a fost îmbătat criță și legat cu capul pe șina roții de la căruța cu care veneau din iarmaroc...până acasă fiindu-i roasă toată cutia craniană, fiindu-i creierul împrăștiat pe tot lungul drumului dintre târg și baștină!...și cum Maria lui Cutare
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (I-IV) () [Corola-blog/BlogPost/339998_a_341327]
-
adâncime versul, căci te cânt, cânt un colind, Lasă, dorm, suspin de tine, mi-eșți în brațe-n visul strâmt, Noaptea-n doruri mă alini, parcă ningi la mine-n gând. Râuri fierb, izvorul tandru-i, printre albe zeități Sufletul se-mbată-n tine,-n raza-ți clară, luminoasă, Aurită ești în cercuri, noaptea-i vie prin cetăți, Le aduci în psalmuri dulci un sarut pe ochi, sfioasă. Sorb în orb neprihăniții, rup în arfa lor de-ncântă, Prin coloane de catrene
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
afară. Interesant! Mi-am zis. Simțurile noastre... Nu poți stabili întotodeauna o cauză... Dar constatam. Niciodată, la mine, în garaj, de când mă știam intrând in el, stând, sau ieșind, nu a mirosit a tămâie. Și în acea dimineață, m-a îmbătat, deodată, parfumul ei, în igrasia, tencuiala pe alocuri căzută, și crăpăturile lui, din tavan, și pardoseală. Am ieșit, mirat, și bucuros, afară. Am pedalat înviorat, prin aerul curat, pe Tudor Vladimirescu, Sfinții Apostoli, Împăratul Traian, și - pe colț - înainte de policlinica
Liviu Florian Jianu: TĂMÂIA BUCURIEI () [Corola-blog/BlogPost/339274_a_340603]
-
oficială și nu acceptă nimic care ar putea fi luat drept mită. După un timp în care grătarele sfârâiseră continuu, iată că revine Azura cu o sticlă de vin. - De acord cu dumneavoastră. Nu vrem să vă corupem, să vă îmbătăm sau altceva. De fapt noi aniversăm ziua primarului. Însă făcând atâta drum, vă rog eu în mod insistent, să-mi faceți plăcerea și să gustați doar o înghițitură din acest vin. E făcut de mine, din strugurii vițelor de pe lângă casă
Proză: Microbuzul, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339256_a_340585]
-
călugări după o rețetă secretă a lor. E așa de „șmecher” acest vin, că e suficient un pahar ca să te facă praf! Și l-a făcut praf pe bietul inspector! Așa că și-a dat drumul: a mai băut, s-a îmbătat bine, a mâncat zdravăn din produsele grătarului. Iar Azura n-a stat degeaba; a adus câțiva elevi, i-a pus la masă și i-a fotografiat împreună cu inspectorul. Elevii, ca artiști autentici, doar erau din Mura, l-au înconjurat, două
Proză: Microbuzul, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339256_a_340585]
-
femeile, doctorul se agață de speranța unui mâine mai bun la oraș, ceea ce la cele “trei surori” ale lui Cehov însemna Moscova). Ca să înțelegem forța dialogului din carte, exemplificăm cu o secvență conversațională: IVÁN: Singura noastră tradiție e să ne-mbătăm muci, sărim la bătaie unu’ la altu’, apoi ieșim în pădure la furat lemne. Asta-i marea noastră tradiție. ILLÉS: Nu mergem la pădure doar ca să furăm. Din cînd în cînd ne mai și spînzurăm acolo. Aceasta este realitatea observată
Székely Csaba: Flori de mină, Ed. UArtPress, Tg. Mureş, 2012. Cronică, de Daniela Gîfu () [Corola-blog/BlogPost/339302_a_340631]
-
par atât de departe de viață încât pun la îndoială orice intenție a autorului. Oricât de celebri am fi, trebuie să învățăm să rămânem cu picioarele pe pământ. Slava deșartă ne dă târcoale, gândurile orgolioase își ițesc rațiunile ascunse și, îmbătați de succes, alunecăm pe un drum prăpăstios. Nu ne mai putem regăsi propria persoană în descrierile măgulitoare ale celorlalți. Ne transformăm în caricaturi. Pasternak rostește un avertisment la adresa tuturor celor care încearcă să fie celebri fără a cunoaște valoarea propriei
Boris Pasternak: Dr. Jivago. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339306_a_340635]
-
femeile, doctorul se agață de speranța unui mâine mai bun la oraș, ceea ce la cele “trei surori” ale lui Cehov însemna Moscova). Ca să înțelegem forța dialogului din carte, exemplificăm cu o secvență conversațională: IVÁN: Singura noastră tradiție e să ne-mbătăm muci, sărim la bătaie unu’ la altu’, apoi ieșim în pădure la furat lemne. Asta-i marea noastră tradiție. ILLÉS: Nu mergem la pădure doar ca să furăm. Din cînd în cînd ne mai și spînzurăm acolo. Aceasta este realitatea observată
Daniela Gîfu: Un dramaturg al vremurilor noastre (Székely Csaba, Flori de mină, Ed. UArtPress, Tg. Mureş, 2012) () [Corola-blog/BlogPost/339543_a_340872]
-
convingă pe Billy să se culce cu Candy iar acesta acceptă cu greu. După ce Billy și Candy intră într-o cameră separată, restul pacienților, printre care și McMurphy și Șeful care plănuiseră să evadeze în acea noapte, adorm după ce se îmbată. Când Sora Ratched ajunge la spital a doua zi dimineață le ordonă oamenilor de ordine să încuie ferestrele și să-i spele pe pacienți. Billy este găsit dezbrăcat, în pat cu Candy. Când Ratched îl întreabă dacă îi este rușine
Mirela Teodorescu – Cronică de film: Zbor deasupra unui cuib de cuci () [Corola-blog/BlogPost/339535_a_340864]
-
creator. Ea se integrează ca fond și ca amplificator al inspirației lirice. Beția este vrăjitoria calmă ce asigură ieșirea din efemer, din caducitate, din precaritate. Beția salvează, ea anesteziază timpul, fiind o eclipsă a subiectului. Eul liric ajunge „să se-mbete mut” („Ascultă frumusețea cum ucide”). Conștiința de ființare se dorește eliberată de presiunea vinei și a greșelii prin intrarea în procesualitatea băuturii: „Bea-mă mereu” („Dă-mi”). În al patrulea rând, beția nu este numai o stare de întâmpinare, ocazională
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
întunericul și m-a găsit beat” („Apocalipsă”). În imaginar se tânjește după „corabia beată” („Un măr stă în ușă”). În înregistrarea relației cu timpul ca demers de a căuta „punctul de moarte”, eul liric își dorește pentru sine: „să-mi îmbăt moartea” („Vânzare”). Într-o ficțiune lirică în care „corabia beată” ar putea apărea în cartier, este firesc să se vorbească despre „asfaltul bețiv” („Tranzit”), să apară „Aurora beată”, umbra să fie băubilă („Har”), moartea să fie împinsă către eul liric
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
au stimat, vă stimeaza, v-au apreciat, vă apreciază, au trăit și trăiesc, regăsindu-se în versurile cu risipa - belșug în cuvinte... Comentariul, era rezultatul lecturari a mai multor texte pe care le-am scris. Ar fi trebuit să mă “îmbete” de bucurie. Urmând exemplul “citiri printer rânduri”, am găsit în el sensul unic al cititorului, sensul diferit al fiecărui cititor, în care răutățile ascunse nu există, chiar dacă textul tinde de multe ori să ia direcții diferite... Referință Bibliografică: Un scris
UN SCRIS PRINTRE RÂNDURI ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340758_a_342087]
-
Cântec > ELOGIU NOROCULUI Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU NOROCULUI O scoic a - << aripa de înger >> am pescuit în marea de smarald - norocul de-aș află în ea m-aș îmbată cu lapte cald - dar ce-i norocul de o clipă când îngerul mă poartă-n larg? mai bine să-l urmez pe Marco Polo, să simt furtunile, de frunte-mi, cum se sparg - ori să mă laud cu un stup
ELOGIU NOROCULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340779_a_342108]
-
metaforă a unei nopți în care iubita a ascuns izvoarele fântânii în sân, să nu o mai aștept. Când dădeam cailor din stele fân. O picătură de rouă ne-a luminat drumul și am plecat prin câmpul de sub călcâiul nopții îmbătat de stelele unei înserări ieșite dintr-un tablou de Rembrand, iar tu te-ai strecurat nevăzută între două culori ținându-mi calea când eu studiam cu luneta luna ieșită din nori. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Floarea ruginii / Al Florin
FLOAREA RUGINII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340820_a_342149]
-
dar de despărțire Al clipelor neostoit tumult Din ceasurile noastre de iubire. Nu vreau s-aud rostindu-se regrete, Nu vreau nici lacrimi să curgă de prisos, Vreau să lăsăm iubirea cum a fost Și amintirea ei mereu să mă îmbete. Să ne zâmbim doar azi la despărțire Ca-n clipă primei noastre întâlniri, Și-am să-ți urez noroc în noile iubiri Păstrând neîntinata a noastră fericire. S-o facem să rămână fără pată Să n-o stropim din ură
NU-MI CERE SĂ TE UIT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340843_a_342172]
-
gândul dacă pleci și -n urma ta rămâne o fantomă. pe cât e glasul tău atât de dulce, poemul dragostei tot mai frumos, eu las urechea mea ca să se culce pe sternul tău cel cald și mlădios. parfumul umbrei tale mă îmbată, cenușa lui mă face să visez la chipul tău atât de drag de fată și te păstrez în suflet ca pe-un crez. miercuri, 8 august 2012 Referință Bibliografică: tu ești pământul... / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TU EŞTI PĂMÂNTUL... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340857_a_342186]
-
august 2012 Toate Articolele Autorului http://www.youtube.com/watch?v=-bRZXG0fI5k Plutesc, plutesc, inerție... Plutesc, plutesc în derivă, Nu mai știu ce mă ține pe val! Nu sunt regina nici diva Și nu-mi văd niciun ideal! Cândva mă-mbăta răsăritul Și un cântec de ciocârlie Și-acum m-atrage-asfințitul Cu mantia lui sângerie... Plutesc, plutesc fără voie, Vâslisem cândva curajos: Eram o ,,arcă-a lui Noe’’ Cu gândul și trupul vânjos. Mai port porumbelul pe umăr, Nu vede nici el
PLUTESC, PLUTESC, INERTIE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340882_a_342211]
-
doi porumbei Îmi spune clar că eu sunt unic Și că mă vrea a fi ... cu ea Că e-o prostie a fi pudic De-nveți ce este dragostea Îmi dă întreaga ei avere La purtător,gemând ușor Și mă îmbată de plăcere, Spunând că-i sete de amor Îmi mângâie tandru obrazul Și-mi mușcă buzele subit Căci în avântul ei sălbatec E ... primul lucru ce-a dorit Îmi strânge corpul tot în coapse Puternice cum nu gândeam Precum întreaga
ŞOAPTE...ÎN NOAPTE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340926_a_342255]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > SĂ NE IUBIM ROMÂNEȘTE! Autor: Ionica Baicu Publicat în: Ediția nr. 1152 din 25 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Iubitule, azi de Dragobete, Iubirea ta vreau să mă-mbete, Cu brațele tale mă răpește, Să ne iubim doar românește! Du-mă în vârf de munte, Cu Sfinxu-i nepăsător în frunte, Inconjoară-mă muntenește, Să ne iubim tot românește! Du-mă la Poarta Sărutului, Strigă-ți iubirea Infinitului, Cuprinde-mă în
SĂ NE IUBIM ROMÂNEŞTE! de IONICA BAICU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340943_a_342272]
-
a sângerat memoria timpului. MORI DE APĂ Cu sângele meu, sălbăticit În frunzișul pădurilor Am otrăvit vârful săgeții, apoi Te-am așteptat în leagănul munților, Unde veneai tu, la vânătoarea Cu morile de apă, Unde veneai tu, însetat Să te îmbeți cu licoarea păstrăvilor, Te-am ademenit cu respirația ciutei Până la cuibul ecoului În care s-a zămislit tăria întoarcerii, Acolo, am băut împreună otrava clipei Împărțită în jumătăți egale Și de atunci rătăcim Într-o risipă a chemării, Repetate ecouri
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
Pe urmele tăcerii, o clipă să mai stai! Apun însingurată în toamne și ce frig Ne plouă peste umeri; și nu vrei să mă ai În dimineți cu alb ascuns printre colinde. Hai,vino pe sub cetini, cu verde să mă-mbeți! Iubirea mea, ce toamnă mi-ai scris! Tu nu mă vinde Pentru un colț de lună, străinilor nămeți! Referință Bibliografică: Nu mă vinde iernii / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul III, 22 februarie 2013. Drepturi de
NU MĂ VINDE IERNII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341256_a_342585]
-
un chimonou deosebit de frumos din cea mai fină mătase. Atrasă în cursă, bătrâna s-a lăsat ispitită de frumusețea chimonoului. Din păcate, ea nu s-a mulțumit numai cu atât ci mai dorea și alte lucruri. De aceea, l-a îmbătat pe bărbat și i-a furat ciocanul magic. Când a văzut lăcomia bătrânei, bărbatul și-a dezvăluit adevărata identitate. Văduva, auzind că are în casa ei un căpcăun, a izbucnit în țipete, încercând să-l alunge cu ce avea la
JAPONIA-FESTIVALURILE DE PRIMĂVARĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341346_a_342675]
-
pentru a o scoate din transă, apoi după ce o sărută îndelung, plecară spre casă, îmbrățișați. Lucica era în tura de noapte și Alina l-a rugat, dacă se poate, să cumpere ceva de băut. - Am o pofta teribilă să mă îmbăt, Eugen! - Facă-se voia ta, meriți și tu după atâtea emoții și efortul depus. În plus, ești majoră, nu? A cumpărat de la alimentară doua sticle de vin "Grasă de Cotnari" și două de apă minerală, sărățele, alune decojite și două
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
poartă cu mine ca o adevărată mamă”. Cucoana Corina îl mângâia ca pe proporiul copil și-l încuraja cu vorbe spuse aproape-n taină, iar parfumul de trandafir dat din belșug pe șalul care și-l trecuse peste sâni, îl îmbăta cu mireasma sa, și nu știa dacă e cu adevărat că-i alintat de „măicuța” ori visează. - O, copil, copil... nu dispera, tot răul e spre binele tău, moment în care se auzi un scrâșnet de roți, caii neichezară, fiind
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]