1,557 matches
-
trăim, prea complicată pentru a căuta și menține doar relații sedimentate pe termen lung astăzi avem (ne facem) cunoștințe, mai rar prieteni, printre altele pentru că un prieten trebuie "îmblânzit", așa cum îl învață vulpea pe Micul Prinț: "Nu cunoaștem decât ceea ce îmblânzim, zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata, de la neguțători. Cum însă nu există neguțători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmbânzește-mă!" (Saint- Exupéry, 2002, p.
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
pe pămînt ca să-și ducă la bun sfîrșit intențiile, manifestîndu-se binevoitor sau ostil. Pentru a-și asigura bunăvoința defuncților, cei vii trebuie să aibă în continuare contacte agreabile cu strămoșii lor morți, să continue să-i hrănească și să-i îmblînzească prin sacrificii. Există dovezi istorice că expresia magică a misterului morții, CULTUL STRĂMOȘILOR, poate fi întîlnită la cele mai primitive popoare; el se află la originea religiilor și nu poate lipsi la nici un popor, oricît de primitiv ai fi el
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
alternativă, vom ajunge să înțelegem că nu trebuie să devenim defensivi, atunci când ceilalți scot în evidență ceea ce ei consideră a fi greșelile noastre. Mai mult, ea ne va permite să observăm felul în care gândesc, în fine, putem să-i îmblânzim pe criticii noștri, arătându-le că luăm în considerație opiniile lor, chiar dacă nu le împărtășim. O ALTERNAȚI VĂ CONSTRUCTIVĂ Primul pas: Să cerem detalii Această alternativă include două etape, prima fiind solicitarea unor detalii. Cel mai adesea, criticile sunt făcute
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
vom spune cà "ne aflàm, indiscutabil, în prelungirea unei tradiții a poeziei orfice în literatura românà" (L. Petrescu), dar, am adàuga, a unui orfism conceput ambiguu, ca forțà a poeziei nu doar de a aduce armonia în lume, de a îmblînzi fiarele etc;, ci și ca potențial destructiv al unui logos concurent celui creator, divin (un model nedeclarat al lui Bàdescu ar putea fi orfismul eminescian, din Memento mori, de pildà). În màsura în care o formà fixà este o formà
[Corola-publishinghouse/Science/85096_a_85883]
-
purtau faraonii era destinată să le sporească puterea și suveranitatea. În imaginarul popular, Moș Crăciun este și el reprezentat cu o barbă albă și lungă, semn al vârstei sale înaintate și al înfățișării protectoare pentru copil. Barba sa mătăsoasă îi îmblânzește trăsăturile și expresia, dar îi subliniază și atotputernicia: el hotărăște dacă îl răsplătește sau nu pe copil. În anumite religii, mai ales în Islam, purtarea bărbii este o cerință . Ea devine aici o marcă a apartenenței religioase și a ascultării
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
va avea consecințe neașteptate: vor dispărea animalele feroce care amenință poporul, în 34,28 această condiție fiind extinsă și asupra dușmanilor străini (tematică cunoscută și în Os 2,18); în Is 11,6-9, în timpurile mesianice, animalele sălbatice vor fi îmblânzite, conturând o restaurare a paradisului pământesc. Tema aceasta se repetă și în al doilea fragment (37,26), la care se adaugă promisiunea menținerii veșnice a sanctuarului. 8.6. Deutero și Trito-Isaia Unele tematici din Ier 31,31 ș.u. și
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
lui Ahile, din mari, tindeau tot mai mult către zero; grecii nici n-ar fi putut să adune pași de mărime nulă fără a fi stăpâni pe conceptul de zero. Însă odată ce Apusul l-a adoptat, matematicienii au început să îmblânzească infinitul și au pus astfel capăt cursei lui Ahile. Deși seria lui Zenon are termeni infinit de mici, putem aduna toți pașii, rămânând încă pe tărâmul finitului: 1 + 1/2 + 1/4 + 1/8 + 1/16 + ... = 2. Primul care a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
gravă asupra ticluirii și aventurii Ființei ca această carte de înțelepciune, pe care un act de discreție și gust o disimulează sub grele catifele de pitoresc oriental." Citind aceste meditații barbiene, e de presupus că ființa Tatălui s-ar fi îmblînzit întru recunoașterea Fiului ca entitate complementară și Ion Luca Caragiale ar fi semnat și el acel Protocol al unui club Matei Caragiale propus de Ion Barbu: "Cartea Crailor la fila cea mai turbure o deschid: Acolo, ca de cutremur, saltă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
The Wreath of Wild Olive. Play, Liminality, and the Study of Literature (1997) S. rotește subit perspectiva. Oferită, potrivit legendei, învingătorilor olimpici de Zeus în persoană, ramura de măslin sălbatic invocată în titlu devine o emblemă a transmutării de semnificații. Îmblânzit prin intervenția divinității, principiul uman al competiției și al beligeranței (agonicul) se convertește în fertilitatea spiritului pașnic, nonantagonic (irenicul). Jocul ca matriță a literaturii rămâne punctul de demaraj al studiului, dar traseul demonstrativ se orientează în direcția opusă. Schimbarea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
și surugiului, Platon configurează, într-o formă alegorica, un model tripartit al sufletului (care este și punctul liminar al teoriilor de mai târziu - Kant, Coleridge, Bergson): surugiul reprezintă rațiunea intelectul, calul negru, pasiunile devoratoare, iar calul alb, natura irascibila. Doar îmblânzind caii poate vizitiul să se ridice la ceruri și să se bucure de cunoașterea divină. Pentru a ajunge la adevărata înțelegere, sugerează filozoful antic, omul trebuie să își controleze natură pasionala. Edgar Poe, cunoscător al doctrinei platoniciene, raționează la fel
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
istoric sau preludiul politic al unei epoci de fericire colectivă, "Unirea din 1918 a însemnat apariția unui stat profund scindat" (Livezeanu, 1998, p. 345). Motivul central al dramei României Mari rezidă în "ofensiva culturală" declanșată de statul expandat pentru a îmblânzi diferențele culturale, nivela variațiile instituționale și omogeniza diversitatea educațională. Pe fondul mai amplu al acestui "Kulturkampf național" lansat de către autoritățile statale, vom urmări în cele ce urmează drama unificării sistemului educațional. Pilonii fundaționali ai educației publice românești au fost așezați
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fără soț și fără copii, atacată de pirați, părăsită pe o insulă pustie, îngrijind doi pui de căprioară, femeia reușește să supraviețuiască în sălbăticie deplină, departe de orice formă de civilizație, decide chiar să împrumute suferința și tânguirea unui anahoret, îmblânzind animalele și 199 Ibidem. 200 Ibidem. 201 Ibidem, p. 347. 202 Ibidem, vol. I, p. 67. 203 Ibidem, p. 68. 204 Ibidem, p. 138. 78 trăind armonios în mijlocul naturii. Adoptată de o nobilă familie, care o va descoperi întâmplător în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
unele față de celelalte, în acea relație internă de reprezentare care există între limbaj și lume." 110 În mentalitatea populară românească, "muzica" îl însoțește pe om, în viața de zi cu zi, tămăduind, dar și înveșnicind trăirea celui care trudește să îmblânzească timpul. "Cea mai interiorizată dintre arte" 111, muzica își făurește propriul destin în funcție de "universul cosmic" și de "universul terestru": "sistemul muzical, diferitele stiluri muzicale sunt efectele unor influențe sociale, culturale, dintr-un moment dat". 112 În concepția lui Vasile Donose
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
India, socrul spală picioarele mirelui cu apă, cu lapte și cu balegă de vacă, urmând împreunarea mâinilor și vărsarea apei peste palmele unite ale mirilor. Astfel, la romani, la poarta casei soțului, mireasa era supusă unui întreg ritual. Pentru a îmblânzii "zeii pragului", mireasa îl împodobea cu flori și cu lână, iar pervazul îl ungea cu ulei. Apoi, doi prieteni ai soțului treceau mireasa pe sus, peste prag, unde era așezată o piatră, pentru a o feri de un accident religios
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu țărână de la mormânt pentru a se păstra legăturile cu lumea aceasta 270. În Transilvania, a doua zi după înmormântare, se stropește cu apă mormântul, se tămâiază și se aprinde "toiagul" (lumânarea în spirală făcută pe măsura mortului) "pentru a îmblânzi cățelul pământului, ca să nu latre pe noul oaspe venit între celelalte morminte" , amintind, astfel de Cerber, vestitul câine cu trei capete, păzitorul infernului 271. Când se dă ceva de pomană, "de sufletul celui mort", se bate cu piciorul în pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
icoane, așa să se închine și feciorii la ele."383 Fie că este antropomorfică sau cadru al inițierii, apa se supune, ritualic, unor metamorfoze continue, devenind, uneori, "divinitate" a lumii arhaice căreia i se aduc ofrande pentru a putea fi îmblânzită. Astfel de rituri închinate apei sunt Paparuda și Caloianul, ambele fiind rituri de invocare a ploii. Paparuda, "Muma ploii", este o datină care se practică a treia zi după Paști, așa-numita Joia verde, iar, în caz de secetă, acest
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
codurile specifice semnului poetic: În cele ce urmează, ne propunem să ilustrăm discursul poetic, specific creației populare din Bucovina, prin intermediul a trei "semne poetice nucleare": "cosmosul antropomorf", "omul-cosmos", "ghemul vieții". II.3.1. COSMOSUL ANTROPOMORF Supus cunoașterii, omul tradițional "a îmblânzit" universul, făcându-l părtaș la propriul destin. "Suflarea de viață", din care a prins chip lutul primordial, a fost transpusă, ritualic, în trupul materiei din care era plămădit traiul de zi cu zi și care s-a lăsat transfigurat de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe munți o fugit. / Munții s-o cutremurat, / Pietrile s-o despicat, / În rai o alergat. / Raiul s-o deschis / Maica Precistă o învis / Dumnezeu o râs!"75 "Căutarea" celui sortit este transfigurată de puterea călăuzitoare a elementului cosmic care îmblânzește soarta. Astfel, într-un descântec "pentru maritat", elementele cosmice asigură cadrul dinamic pentru împlinirea destinului: "Grădină cu nouă colțuri, / Pasăre cu nouă ciocuri, / cu nouă aripi zburătoare, / cu nouă picioare umblătoare, / eu mișc lacul, / lacul mișcă racul, / racul mișcă dracul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Pădure, verde pădure, / Frumos cântă cucu-n tine,, / Da nu cântă pentru mine. Pentru mine de-ar cânta, / Ți s-ar scutura frunza, / Ț-ar îmbătrâni fața / Cum o-mbătrânit a mea / De dor și de jale grea..."121 Pentru a îmblânzi povara vieții, comparația cu trăinicia codrului ilustrează, prin intermediul imaginilor binare contrastante, dualitatea trecere / permanență: "De-aș trăi ca plopu-n vale, / Nu m-ar mânca-atâta jale; / De-aș trăi ca plopu-n munte, / N-aș avea doruri prea multe; / Da trăiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
or crește lăcrămioare!"144 sau "Dragii mamii ochișori, / Cum or crește pomișori. Dragile mamii sprâncene, / Cum or crește floricele. Dragile mamii mânuțe, / Cum or crește flori albuțe. / Dragile mamii picioare, / De-amu n-or mai face cale."145 Pentru a îmblânzi îndărătnicia sorții, moartea este văzută, în poveștile populare din Bucovina, ca o cumătră, "singura cu dreptate": "Pe tine te vreu de cumătră, pentru că tu ești cu dreptate; tu omori pe toți la hurtă, fie ei săraci sau bogați; tu nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Așa s-ajungi să-l și cununi. / Iar lumin-aceasta / Cum ai făcut-o / Și-ai gătit-o / Ți-ai împodobit-o / Așa s-o vezi și-n cea lume / De gătită / Și-mpodobită."200 "Ursita" se "descântă" cu ajutorul elementelor cosmice care îmblânzesc forțele malefice ale universului: "Lună, doamnă bună, bun cal ai, și frâu n-ai; să te duci la ursita mea, să te duci și să mi-l aduci..."201; "Stea, steluța mea, fă-te năpârcă viforâtă, din cer coborâtă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cel mai adesea, prin intermediul comparațiilor gnoseologice care prezintă gradat devenirea:"Asta-i viața omului / Cum îi bradul muntelui, / Naște, crește, înflorește / Și ușor se prăpădește!"236 Dansul circular, însoțit de recitativul tematic, are rolul de a înstăpâni și de a îmblânzi datul sorții. Fracționarea versurilor din cadrul liniei melodice simbolizează tocmai acest du-te-vino ființial al propriei meniri, dialogul recitativ având rolul de primum movens care consacră ritualic destinul: Hai bădiță, hai de mână, / Să-nvârtim hora română, / Hora dragă, bat-o vina
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Durerile mă-ndesesc. Nu-i mai grea boală anume / Ca bătrânețile-n lume. De-ai da aur și argint, / Nu-s leacuri de-ntinerit. De-ai da aur cu cântarul, / Nu-ți lungește nime traiul."239 În fața măreției destinului, omul tradițional îmblânzește "lumea cealaltă" prin intermediul rostirii "cântului" taumaturgic, transformând necunoscutul, neantul, i-realitatea, după chip și asemănare umană, rostuirea vieții realizându-se în deplină concordanță cu viața de apoi: "Astăzi te bocesc în glumă, / Da vine moartea din urmă / Vine și moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
te-oi zări / Astfel ți-oi grăi: "Sfântă iconică, / Fă-te păsărică, / Ca să ne iubim, / Să ne drăgostim / La nouri, la soare, / În frunzi, la răcoare, / La stele, la lună / În veci împreună!""286 Drămuind talgerele norocului, cucul se lasă îmblânzit de puterea cântului omenesc, realizându-se, astfel, o simbioză lirică între planul uman și planul cosmic: Vine cucul de trei zile / Peste văi, peste movile/ Și loc n-are să se puie, / Să cânte, focul să-și spuie. Pune-s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ocaziile de a critica ce li se oferă" (p. 132), se pun în poziția de jandarmi ai precizărilor/clarificărilor. Ca și resentimentul, invidia poate fi stăruitoare numai atunci când atinge (sau depășește) un anumit nivel de intensitate 64. Pentru a o îmblânzi, Fr. Lelord și Ch. André (2003) propun următoarele: a. să (ne) recunoaștem că suntem invidioși. Invidia "ne amintește poziția de inferioritate în care ne găsim și lezează stima de sine, greu de suportat"; ea ne arată că "nu suntem atât
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]