3,501 matches
-
Michelangelo, cu sânii săi zvelți, împungând aerul cu antenele mugurilor ridicați ca niște cornițe. Șoldurile sale sculpturale, decorate cu păduricea castanie și cârlionțată, se repeziră spre el. Cu o mână trase de capătul prosopului legat din jurul bustului, oprindu-se în îmbrățișarea lui mirată. Respiră cu plăcere parfumul corpului proaspăt spălat cu săpun de calitate, înfundându-și obrazul în pieptul lui păros. Se minuna cum această imagine a unui corp de bărbat, lipsit de orice veșmânt, putea să trezească în ea atâta
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
mari, negri de o profunzime ce depășea vârsta băiatului. Fugă în toiul nopții era dovadă de lașitate. Nu o caracteriza. Încerca să se concentreze și să găsească o soluție rezonabilă. Cum putea gândi limpede când îi revenea insistent în minte îmbrățișarea intensă a lordului? Nu anticipase nici măcar în vis gestul lui. Și nici trădarea trupului sau. Se mândrise mereu cu pragmatismul său, era capabilă să tranșeze orice întâmplare cu sânge rece. El îi spulberase în câteva minute toată filozofia de-o
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
toată filozofia de-o viață cu un simplu gest. Un sărut. Dar ce sărut. Nici în cărțile interzise pe care le citise cu prietenele ei, chicotind pe ascuns, nu găsise vreo descriere care să se asemene cu ce simțise în îmbrățișarea lui. Brusc, neregizat, aprig și pasional. Îi era rușine să dea ochii cu lordul,de teamă că el să nu-i citească gândurile. Strânse pumnii și respiră adânc, încercând să își pună ordine în minte. “Ce-a fost în capul
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
verii-n care respiram doiniri Rătăcind analfabetic spre o margine de lume; Aveam urmele durerii pe sub gene și-n priviri Doar de te-adânceai în ceruri, mai puteai să-mi scrii un nume: Floare-albastră-n agonie, cu perdele de-ntuneric, Voalată-mbrățișare peste doruri și-amintiri Hai, desprinde-te de mine și-n decoru-acesta sferic Mai ascultă-mă cum tremur în dorința-mi de nuntiri! Răsucești tăișul vorbei, cioburi se desprind din noi Într-o jalnică-ntomnare, ce mai naște-o simfonie M-
SĂMÂNŢĂ ŞI MIRACOL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341268_a_342597]
-
Brațul lui îi cuprindea strâns talia în timp ce mâna îi susținea capul. Își înfipsese degetele în părul des, îi plăcea senzația de mătase a pielii ei. Intensitatea sărutului creștea sau scădea, Alma s-ar fi prăbușit dacă el o elibera din îmbrățișare. Nu-și simțea membrele, îi ardea tot trupul lipit de el. Se simțea că într-o baie de aburi, avea senzația că picioarele nu-i ating podeaua. O cuprindea amețeala ... încercă să se desprindă. El șopti cu fruntea lipită de
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
întrebă: - Heiii, te doare rău? N-am vrut! - Daaa, mă doareee! îi țipă Damblagiul, de durere, dar cu lacrimi în ochi. - Hai mă, că n-am vrut, haaai! Și dintr-o dată, Vasile îl luă în brațe. Damblagiul răspunse cu drag îmbrățișării, se pupară, stătură câteva clipe îmbrățișați și începură să plângă. Tată lumea rămăsese fără suflare în jurul lor și patronul, un om înalt de doi metri cu chelie și cu barbă, care văzându-și terasa întoarsă pe dos din cauza celor doi
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
câteva clipe îmbrățișați și începură să plângă. Tată lumea rămăsese fără suflare în jurul lor și patronul, un om înalt de doi metri cu chelie și cu barbă, care văzându-și terasa întoarsă pe dos din cauza celor doi, asista nervos la îmbrățișarea celor doi. Era consternat, nu spuse nimic un timp. Fizionomiile tuturor exprimau un sentiment greu de exprimat în cuvinte, nici ei nu înțelegeau, văzând că cei doi, după ce se bătuseră ca huliganii pe maidan, acum se îmbrățișau și plângeau ca
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
nu spuse nimic un timp. Fizionomiile tuturor exprimau un sentiment greu de exprimat în cuvinte, nici ei nu înțelegeau, văzând că cei doi, după ce se bătuseră ca huliganii pe maidan, acum se îmbrățișau și plângeau ca doi copii. Cât dură îmbrățișarea și plânsul celor doi, bărbații prezenți începură să vocifereze, în timp ce femeile ar fi vrut să plece de acolo, cât mai repede. Înjurăturile oribile care se auzeau, reușiră să-l scoată din sărite pe Jean, patronul pensiunii. - Linișteee! Măi, oameni buni
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
interveni și Totoi, nu știu ce drac îi apucă, ei se cunosc de când erau copii, dar nu cred că e ură între ei. De fapt se și vede asta, mai continuă el, privindu-i pe cei doi, care tocmai se despărțeau din îmbrățișare. - O cam făcurăm de oaie acum, uitarăm unde sântem, așa-i? spuse căpitanul, cum drac ieșim din asta, acu'? - Lasă Vasilică, am ieșit noi din altele și mai rele, dar mai acum? Lasă că ieșim noi și din asta, stai
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - ULTIMA ÎNFLORIRE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Am scormonit în mine să te găsesc te învelisem cu o îmbrățișare albastră sau violet? nu mai știu... O mână o lăsasem pe marginea unui vis știi tu, acela în care mă așteptai într-o gară cu un singur peron, un singur tren, cu un singur vagon un singur călător... nu m-
ULTIMA ÎNFLORIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341330_a_342659]
-
o lacrimă a Oceanului Indian mă aflu tot la mijloc, împărțind politicos zâmbete în dreapta și în stânga. Nisipul fierbinte îmi arde tălpile.De undeva din față muzica pare lină, suavă și parcă mă cheamă spre ea. Ape înspumate îmi îmbrățișează gleznele fierbinți. Îmbrățișarea lor este atât de plăcută, muzica ce o aduc cu ele atât de fascinantă încât pășesc într-acolo. Încet, încet, apele cresc și-mi cuprind genunchii. O poartă se deschide ca și cum sfera în care sunt ar avea mai multe încăperi
SFERA ALBASTRĂ de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341364_a_342693]
-
o scoică s-a deschis fiind gazdă bună pentru o alta ce nu vrea să-și ude gleznele delicate. O tablă de șah se scurge printr-o altă poartă aducând cu sine trupuri ostenite de furtuna lăsată în urmă. Simt îmbrățișarea suavă cuprinzându-mi sânii și îmi doresc să mă revărs în albastru. Cineva îmi strânge încheietura mâinii. O coardă a primei viori se rupe. Sunetul ei îmi izbește dureros timpanele: - Ce faci? Nu știi să înoți. picturi: Mihai Catruna Moragalla
SFERA ALBASTRĂ de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341364_a_342693]
-
și frunze, paie și pene. Fulgerele și tunetele se apropie de sat. Mă bucur că suntem acasă cu toții. Mămica își face cruce, murmurând: Doamne, ai grijă de noi! Suntem înfricoșați de sălbatica manifestare a Naturii. Numai câmpia surâde, înflorind la îmbrățișarea ploii de vară. E cald! E fioros! E măreț! E sălbatic dar natural! E o zi de vară cu ploaie. După numai două ore, ploaia a încetat, au apărut Curcubeul și Soarele. După ploaie ne adunam pe uliță, cu frații
TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE(PAPARUDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341378_a_342707]
-
cei îndrăgostiți. Spiritul delicat, lirismul rafinat se află în permanență căutare a mirajului angelic, a purității, a frumuseții veșnice și fără de pată. Dragostea are o “zi” și o “noapte”. Uneori, zorii te pot întâmpina cu cea mai caldă și tandră îmbrățișare. Alteori, vicleniile nopții pot întuneca chipul răsăritului... și sufletul se “trezește”, suferind din cauza unor “umbre”invidioase pe strălucirea care acompaniază claviatura iubirii. “Ai furat o inimă,/ da, o inimă, /ce cu greu va mai învăța / iubirea.” ( O inimă) Ca urmare
NOTE DE LECTOR .VOLUMUL VIPERA , AUTOR FLORINA DINU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341367_a_342696]
-
puțină șansă și ambiție, să facă și facultatea... Se întâlnea mai des cu Eugen. Aveau permisiunea mamei și, mai în glumă ori mai în serios, permisiunea lui să întârzie după ora nouă seara. Începuse să-i placă si să dorească îmbrățișările lui, destul de rare de altfel, iar sărutul de întâlnire și de rămas bun erau așteptate cu o nerăbdare greu de imaginat. Inventa tot felul de jocuri copilărești care să-i prilejuiască a-i fura câte un sărut în plus și
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
în genunchi în fața stăpânului; la a doua lovitură trimisă tot în aer, el se culcase pe pajiște iar cavalerul se întinsese în fața lui; la al treilea semn al biciului, calul își așezase un picior peste pieptul lui ca semn al îmbrățișării eterne dar și al simbiozei dintre om și animal. Mauve îi aplauda vădit impresionată. -Și acum ne vom continua drumul cu trăsura, spre a vizita ferma cu diverse animale. Vreau să-ți arăt străduința pusă în slujba unui trai înfrumusețat
PE PUSTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341999_a_343328]
-
privire și de jos în sus, asupra ta. -Vrei să mă pictezi? -Să te fotografiez cu ochii mei ca să trăiești în mine. Știi să dansezi ceardaș? -Am mai dansat cândva. Amețită de vin, de evenimente, în decorul unor impresii surprinzătoare, îmbrățișarea lui însemna vârful dorințelor care vin fără să-și aștepte rândul. Vin ca să te năpădească, să te zăpăcească, să ajungi să confunzi voința cu dorința, ziua cu noaptea, visurile cu prispa casei bătută în cuie. Clipe, care prin zvârcolire, amestecă
PE PUSTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341999_a_343328]
-
lux va contribui la buna lor dispoziție și la apropierea sentimentală ce și-o doreau. Sărutul a fost lung, plin de patos și dăruire. Promitea că va fi urmat de ceva și mai nebunesc. S-au desprins cu greu din îmbrățișare. Trebuia să-și desfacă bagajele! Nici unul nici celălalt nu și-a luat prea multe lucruri. Era vară. Hainele subțiri nu ocupau prea mult spațiu din compartimentele mobilei. Până la servirea prânzului mai era timp să se spele de pe drum. Le era
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
Ce mi-a lipsit? Și fata întinse mâna spre coapsele bărbatului, prinzând în palma sa mică și fină bărbăția lui tare ca o bară metalică. - Iată ce mi-a lipsit și mai ales sărutările tale calde, mângâierile tandre și aceste îmbrățișări ce-mi toarnă foc în întreaga mea ființă. - Da... după cum spui, sunt ceva lipsuri demne de luat în seamă. Altceva nu-ți lipsește din „gestiunea intimă”? glumi el. - Nu vezi ce am eu în palmă, urâciosule? întrebă ea în timp ce cu
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
În interiorul primăriei primarul oficiază căsătoria, apoi tinerii semnează actul de căsătorie. Soțul își sărută lung și leneș proaspăta soție în uralele și aplauzele celor prezenți la ceremonia cununiei civile. Se cântă „La Mulți Ani!”, șampania țâșnește din sticle, urmează felicitări, îmbrățișări, sărutări și urări de „Casă de Piatră!”. EXT. / LA PRIMĂRIE / ZI La ieșirea din clădirea primăriei perechea de proaspeți căsătoriți pășește pe un covor de flori pe sub un tunel de trandafiri roșii format de alaiul nuntașilor. Din nou se cântă
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
Să le arătăm copiilor noștri calea spre un drum frumos, un drum bun și nu calea spre acest drum pe care mergem noi (unii dintre noi) acum... acest drum presărat cu... capcane și egoism. Să dăm celor de lângă noi o îmbrățișare sinceră și să-i șoptim acele minunate cuvinte,”te iubesc!”, deoarece este singura comoară care vine din inimă și nu costă nimic. Să mergem mână în mână cu cel drag nouă și să trăim intens aceste momente deoarece va veni
O NOUĂ ZI, UN NOU ÎNCEPUT, O NOUĂ ŞANSĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342089_a_343418]
-
parfum și culoare. Ți-am spus să mai numeri o dată Zilele și să îți amintești Ce vise te-au cucerit... Căror nopți le-ai stat alături Păzindu-le liniștea!? Ai continuat să crezi Că mai trebuie să aștepți În mijlocul drumului Îmbrățișările trecătorilor. Îmi pare rău că îți spun... De două săptămâni Tot ninge iar tu, nu vezi Decât că plânge cerul Cu lacrimi de gheață. Cine ți-a spus ție Că pentru a ne pătrunde Soarele în priviri Trebuie să încătușezi
STAI LINIŞTIT, DON QUIJOTE! de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342116_a_343445]
-
ne trăiești, Fecioară, tu femeie, Tu mama tuturor! *** George PETROVAI: PREA MULTĂ FRUMUSEȚE-I SUFERINȚA Rugatu-m-am 'naintea zilei tale - zi-nfiorată de simbol - ca de atâta frumusețe cu chipuri feminine desprinse cu iubire și ardoare din strans-a timpului îmbrățișare, de moarte sau sminteala să n-am parte: „Doamne, șopteam cu dulce-ngrijorare, putea-vă inima-mi să facă fața la dubla încercare - femeia-n zi de primăvară -, când știi că-i plină de icoană aceleia ce-i mai presus
ANTOLOGIE LIRICĂ DE 8 MARTIE 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342144_a_343473]
-
să-și mai ia ochii de pe femeia misterioasă. Leagă calul de un copac, aruncându-i fân pentru a-l hrăni cumsecade. Se aud sunete muzicale îmbietoare din casetofonul străinei, rezemat de peretele căsuței. Lumina lunii îi cuprinde triumfător într-o îmbrățișare timidă la început. Peste câteva clipe încep să scoată hainele unul celuilalt până ajung goi în fața oglinzii cerului și a mării. Numai luna se vede clar ca un lămpaș într-o seară predestinată, apa clipocind se atinge de mal, în
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
Acasa > Impact > Scrieri > FÂȘII DE VIAȚĂ! Autor: Mariana Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1216 din 30 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Frumusețea zilei va căuta întotdeauna îmbrățișarea nopții pentru că Ea este aceea care cheamă dorurile noastre, este aceea care rămâne mereu ascunsă privirii noastre, este caeea care doar inima ne poate dezvălui când stăm de vorbă cu noi înșine, dezbrăcați de orice mască a zilei care tocmai
FÂŞII DE VIAŢĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341804_a_343133]