1,838 matches
-
pe Urse Ștefan, În ultimii ani de viață ai acestuia. Fane-diminutiv afectiv, preferat de cei apropiați și de camarazii ce i-au fost confrați de luptă și, apoi, de patimi penitenciare a văzut lumina soarelui chiar În ziua marelui praznic Împărătesc al Adormirii Maicii Domnului din anul 1922. Satul lui natal și al copilăriei sale se numește Filiu și se află În Bărăganul brăilean. Părinții săi, Ion și Anghelina, țărani harnici, afirmându-se ca agricultori prosperi, chiar Înstăriți, neșcoliți, Însă de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
vale, ca într-un glob fermecat... Le era foame și șeful de sală îi aștepta să le asculte dorințele. Când au ajuns la șampanie, căci așa o masă se cerea onorată, Mihai a anunțat emoționat: Mamă, tată, mulțumim pentru primirea împărătească și bucuria de a fi aici cu voi. Beatrice și cu mine avem un cadou de Crăciun și vrem să vă bucurați de el. Am fost invitat să particip la Festivalul Enescu din septembrie, anul viitor. Camelia și Petre nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
N-aș fi gândit, Staico, să văz una ca aceasta, zău, n-aș fi gândit în vieața mea". La Chicago a trăit, la abatoarele cele mari a trebăluit unchiul Tonăs, mulți ardeleni și bănățeni apucaseră în timpurile de atunci calea împărătească în vremea pe când, în Lumea Nouă, bântuia prohibiția. Despre asta de pe urmă l-am chestionat și moșulică multe nu știa să zică, doar despre cutare dimineți geroase își amintea și de cozile cu negri, și alții asemenea, care stăteau la
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
tipărită în limba română. Pravila are un caracter preponderent bisericesc, deși cuprinde și elemente de drept laic (apud http://ro.wikipedia.org). footnote> (1640) se pomenește despre cei care și-au pierdut auzul. În „Cartea românească de învățătură”, în ,,Pravilele împărătești” din vremea lui Vasile Lupu<footnote apud Popa, M., Stănică, I.,Popovici,D.V., Psihopedagogie specială - deficiențe de auz, Editura Pro Humanitate, București, 2001 footnote> și în „Îndreptarea legii”, apărută în 1652 la Târgoviște, pe vremea lui Matei Basarab, legiuitorii erau
Specificul pred?rii-?nv???rii la elevul cu deficien?? de auz by Cecilia Hamza () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84073_a_85398]
-
Bârladului și... am dat... să fie... de cheltuială... pentru tămâie și pentru untdelemn în candele... Și iarăși vecinii din cele două sate să nu plătească nici o dare... numai să aibă ei a da odată pe an, când va ieși haraciul împărătesc,... să dea ca și alți săraci din țara noastră. Și iarăși dăm... zece sălașe de țigani” La aceeași dată, vodă cere slujbașilor săi să nu ia dări de la „Doaă cârșme mari de aicea din târgu, a svintei mănăstiri a Bârnovii
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
zice astăzi, Palatul ocârmuirii. Prin temeliile sale el este legat cu epoca romanilor. Încă în timpurile cele mai înapoiate, când Traian își așezase aici rezidența, în vremea războiului său împotriva lui Decebal și a prefacerii Daciei în provincie supusă vulturului împărătesc, acest palat, după tradiție, cuprindea peste o mie de apartamente. După ce Moldova, din colonie romană, în urma multor veacuri, se schimbă în principat neatârnat, această antică cetate, căci merita numele, fu prada unui cumplit foc, care la anul 1460, sub marele
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
zise Olimpia, asta e de la sineînțeles că copiii au să moștenească. - Firește, făcu voluminoasa doamnă Iorgu. Iorgu însuși se aplecă înspre locul unde ședeau generalul, Felix și Georgeta și mărturisi cu un gest generos din mîini: - Îi las fetei avere împărătească! Mititica!Stănică auzise. - Nu m-ați înțeles, strigă el, dacă mă împiedicați să vorbesc! Nu e de-ajuns să-i lăsați fetei avere, trebuie s-o măritați, ca de avere să se folosească și altul. - O mărităm, o mărităm, zise
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai civilizată dar și mai moleșită, ofta de mult sub guvernul bizantin, slab de bătrânețe și, pre cât de neînțelept, pre atât de iubitor de arbitrariu. Chiar numai iubirea de pompă și risipa pe care le vădea peste măsură curtea împărătească trebuiau să ducă neapărat la supraimpunerea și stoarcerea tuturor provinciilor, dar mai mult decât acestea îngreuia populația, șicanată în in mod nesuferit, administrația vitregă și asprimea fără cruțare ce împînzea toate ramurile vieții publice. Prilejul cel dintâi la răscoala românilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și dete frâu așa de-n dragă voie mâniei sale, încît prințul Ioan porunci să-i deie o palmă pentru purtare necuviincioasă și obraznică. Reprezentanții poporului, cu cauza pierdută, se-ntoarseră într-adevăr cu râs și cu ocară, dar guvernul împărătesc le-o plăti în curând scump aceasta. Poate că îndemnările celor doi frați la răscoală pe față nu vor fi prins la-nceput în poporul lor, de vreme ce acesta se da-napoi dinaintea mărimei și primejdiei unei asemenea întreprinderi. Eresul veni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
el așa de iute și ușor o treabă pentru care împăratului Basilios, nimicitorului bulgarilor (Bulgaroktonos) îi trebuise atâția ani, atâta osteneală și atâtea sacrificii. a doua campanie fără ispravă în anul 1186. Abia era deșartă și măturată Moesia de oști împărătești, când iată că frații Petru și Asan trecură din nou Dunărea pe malul drept, cu putere adunată și cu însemnate oști de ajutor de la cumani, intrară în patria lor și luară hotărârea de-a nu se mulțămi numai cu țara
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
câștigă pe la-nceput câteva succese neesențiale, dar nu putu să ia orașul și căzu în fine în luptă de mâna viteazului conte Conrad de Montferrat care, c-un succurs de 250 de cavaleri și 500 de pedeștri adaoși la oastea împărătească, comandă centrul și hotărî soarta zilei printr-o năvală îndrăzneață. Capul lui Wranas, înfipt în lance, îl mântui pe-mpăratul de rivalul lui cel mai periculos, a căruia răscoală întrerupsese și campania în contra bulgaro-romînilor, dîndu-le acestora liniștea desigur dorită pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
campania în contra bulgaro-romînilor, dîndu-le acestora liniștea desigur dorită pentru a se odihni și întări. Titlul bizantin de onoare Sebastocrator s-ar traduce poate prin înălțime imperială. {EminescuOpXIV 83} Campanie romeică fără În anul următor (1187) sămânța cea rea a neprecauțiunii împărătești rodi pe deplin, succes în a[nul] 1187. căci el lăsase teatrul războiului din Moesia fără nici o garnizoană și nu îndatorise populația de-a-i da ostatici cu de prisos. Frații Asan și Petru, întăriți prin cumani din partea de loc în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care nu se putea mișca înainte decât încet-încet. Românii se grăbiră să dosească la munte pe drumuri mai scurte trenul cu prăzile, acoperindu-l cu oaste îndeajuns și asigurîndu-l contra oricărui atac, după care atacară ei înșii împreună cu cumanii oastea împărătească în modul lor obicinuit și moștenit din vechime. Se repeziră săgetând și aruncând lănci asupra șirurilor de bătălie ale dușmanilor; îndată după asta se risipiră într-o fugă nebună și prefăcută, pentru a-i ațâța pe inamici să-i urmărească
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pustiitoare pe pământ romei deveniră tot mai rare. Îmmîndrit prin asemenea succese, deși nu hotărâtoare, ademenit de-o nemăsurată ambiție, sub înrîurirea vioiciunii tinereții, i se clăti fidelitatea, deci Constantin Angelos își formă un partid în armată, tinse la coroana împărătească, se-mbrăcă în haină de monarh, încălță papuci purpurii, și-ncercă, deși-n zădar, să câștige pentru planul lui pe majordomul apusului, Basilios Watatzes, ce-i era cumnat. Dar la urmă, plecând de la Filipopoli spre Adrianopoli la sus-pomenitul cumnat al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
El fu trimis în campanie cu însărcinarea de-a apăra contra inamicului orășelul de munte Strummiza, ale căruia case păreau, privite din poala muntelui, ca niște cuiburi de păsări, iar locuitorii ca păsările chiar; dar și acuma el amăgi guvernul împărătesc, căci luă acest oraș, dar îl luă pe seama lui și cu intenții personale, și de acolo chiar începu să bântuie pe învecinații romei cu ostilități fățișe. Pentru a pedepsi pe acest trădător, cât și pentru a subjuga pe ceilalți români
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
castelul Stenimachus, ocupat de inamic, îl cuceri și condamnă garnizoana la robie. Ivanco din parte-i disprețuia orice întîlnire cu autocratul și nu voia s-auză de pace decât sub următoarele două condiții: întîi, să i se recunoască prin diplomă împărătească de întărire toate orașele și ținuturile câte le luase pîn-acum în posesiune; al doilea, să i se trimeată cu insignii împărătești logodnica sa, prințesa Theodora. Împăratul încuviință într-adevăr aceste condiții și atât el cât și Ivanco întăriră prin jurământ
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și nu voia s-auză de pace decât sub următoarele două condiții: întîi, să i se recunoască prin diplomă împărătească de întărire toate orașele și ținuturile câte le luase pîn-acum în posesiune; al doilea, să i se trimeată cu insignii împărătești logodnica sa, prințesa Theodora. Împăratul încuviință într-adevăr aceste condiții și atât el cât și Ivanco întăriră prin jurământ solemn învoiala. Împăratul trimise acuma pe Alexie, cel mai în vârstă ginere ce-l avea, să-i ducă lui Ivanco această
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și năvăliri prădalnice. În anul 1200 românii, uniți cu cumanii, irupseră în Thracia, pustiiră cea mai frumoasă parte a țării și se-ntoarseră acasă cu mult plean, fără să fi fost atinși măcar. În această incursiuue amenințaseră până și capitala împărătească despre uscat, dar căutară să se lase de alte atacuri în urma ajutoarelor pe cari rușii din Halici și Kiev le deteră romeilor, înrudiți prin lege, atât de buna lor voie, precum și după îndemnul păstorilor lor bisericești. Rușii, zeloși în pravoslavie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
malul stâng al Dunării, și se așeză, măcar pentru câtăva vreme, în țara cumanilor; dar, îndată ce bizantinii dovediră că nu știu a se folosi de victoria lor, românii își încordară toată energia ce le rămăsese, bătură curând după aceea oastea împărătească trimisă împrotivă-le și se menținură cu atâta noroc în țările mai sus numite încît guvernul romeic (roman răsăritean), atacat puțin după aceasta de cruciații latini în capitala sa proprie și alungat în Asia, se văzu silit să contenească din luptă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru constituirea noului stat după model bizantin, ci mai cu seamă și pentru ridicarea unei oștiri regulate, prin care pe de o parte știură să ajungă la neatârnare și să inspire spaimă, iar pe de alta căutau a-nmuia guvernul împărătesc prin dese prădăciuni în învecinatele provincii bizantine. Regatul Asanizilor, foarte amestecat în privirea originei, compunerii și direcției, de-o formă hibridă în privire etnografică, a limbilor și a elementului politic, își avea punctul său de gravitație în antipatia comună a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de 20000 de oameni, așadar la un loc o oaste întrunită de 60000 de oameni care, cu-nceputul primăverii aceluiași an, avea să alerge în ajutorul germanilor și să pornească împotriva Constantinopolei; iar după dărâmarea guvernului și puterii bizantine, coroana împărătească a Împărăției romane a Răsăritului (romeice) avea să se așeze pe fruntea Asanidului Petru (Kalopetrus). Deși propunerea era măreață, plină de urmări, nu tocmai nerealizabilă și foarte ademenitoare, totuși împăratul Frederic I nu voi să se asocieze la primejdiile unei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se dispune spre pace și concesii, se-mpacă 96 {EminescuOpXIV 97} cu-mpăratul, i se promite de soție nepoata împăratului, Teodora, care fusese logodnica lui Ivanco și care într-adevăr i se și dă în primire. Acum abia izbutiră trupele împărătești să reia în posesiune Pelagonia și Prilapos, să-l gonească pe Kamytzes din Tessalia și parte să-l învingă-n lupte, parte să-l facă a fugi de bunăvoie sub impresia propriei sale slăbiciuni. Protostratorul trebui pîn-în sfârșit să deșerte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
În aceeași vreme Alexie Comnen, nepotul împăratului tiranic Andronic Comnen, ce răposase de mult, se așeză în Trapezunt; iar Mihail Angelos Komnen în Tessalia și Epir; amândoi se {EminescuOpXIV 100} declarară neatârnați și se considerau asemenea ca moștenitori ai coroanei împărătești. Cea mai mare perspectivă însă pentru renașterea politică a împărăției o dădea statul de la Niceea, instituit și stăpânit cu mână puternică și înțeleaptă de cătră Theodor Laskaris, om abia de treizeci de ani, în partea căruia se refugiaseră toate speranțele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la Constantinopol la împăratul Balduin I o ambasadă arătoasă, cu scopul de a i se oferi ca amic, tovarăș și ajutor la întemeierea din nou a împărăției romane din Răsărit. Fiindcă însă deșarta aroganță și respingătoarea trufie trecuse de la Curtea împărătească a grecilor asupra Curții latine, de aceea răspunsul înscris cătră soli a fost următorul: "Ioannițiu nici nu se cade să se privească ca și când ar avea relații cu regii ca cu niște amici, ci numai ca sluga cu stăpânul, și conform
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
decât după ce i s-ar fi dovedit moartea, nu aflară un an și mai bine nimic despre dânsul, din care cauză regentul interimar, contele Enric, nu se putea deloc hotărî, în incertitudinea în care se afla, de-a primi coroana împărătească ce i se oferise lui, ca urmașului prezumtiv la tron. Neînduplecatul Ioannițiu, încrezut în steaua sa, refuză chiar de la-nceput, reverențios însă hotărâtor, încercările de mijlocire ale papei Innocențiu III, care solicitase restatornicirea păcii și eliberarea împăratului. Marchionul Bonifaciu de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]