1,835 matches
-
este reprezentată Răstignirea la care asistă, de o parte și de alta a crucii, Maica Domnului și apostolul Ioan. Principalele piese de mobilier din biserică sunt integrate unei viziuni artistice unitare, folosind, la rândul lor, elemente de morfologie barocă. Ușile împărătești sunt construite în ajur, pe suportul unor linii șerpuite, pe care se înfășoară vrejuri cu frunze, iar ușile diaconești sunt decupate după forma siluetelor arhanghelilor Mihail și Gavril. Icoanele împărătești sunt închise în chenare, terminate în partea superioară prin arcade
Biserica de lemn din Bârsana () [Corola-website/Science/307971_a_309300]
-
unitare, folosind, la rândul lor, elemente de morfologie barocă. Ușile împărătești sunt construite în ajur, pe suportul unor linii șerpuite, pe care se înfășoară vrejuri cu frunze, iar ușile diaconești sunt decupate după forma siluetelor arhanghelilor Mihail și Gavril. Icoanele împărătești sunt închise în chenare, terminate în partea superioară prin arcade baroce flancate de colonete pe care se încolăcesc ciorchini de viță de vie. Celelalte picturi murale ale lui Toader Hodor s-au pierdut odată cu dezmembrarea bisericilor din Văleni și Nănești
Biserica de lemn din Bârsana () [Corola-website/Science/307971_a_309300]
-
din districtul Suceava (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Mănăstirea de călugărițe din Ițcani în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților ""sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri"". După desființarea mănăstirii, biserica a fost transformată în biserică parohială, situație în care se află și astăzi. Pe moșiile mănăstirii autoritățile austriece au adus începând din 1788 coloniști germani din landurile Hessen, Pfalz, Baden și Württemberg
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani () [Corola-website/Science/308365_a_309694]
-
lui Gregor Prunkul (1772-1823) și al soției sale, Hrepsima (1780-1839). Prin testament, acesta își lăsa averea urmașilor săi (patru fii: Ariton, Ilie, Lucas și Criste și trei fiice: Hatuna, Rozalia și Sofia), dar făcea și donații creștinești („la fondul școalelor împărătești și la spitalul târgului Sucevii, spre ușurarea și hodina bolnavilor celor săraci”). În secolul al XIX-lea, familia Pruncul stăpânea satele Liteni, Străjeroaia, Brăiești, Tolova, Corlățel și Măzănăești. Printre membrii familiei Pruncul din secolul al XIX-lea s-au aflat
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
Acoperișul are streașină dublă. Se pot admira câteva icoane pe lemn deosebit de valoroase, dintre care două, pictate în jurul anului 1775, pot fi atribuite lui Radu Munteanu (una o reprezintă pe Maica Domnului cu pruncul, iar cealaltă este un Deisis). Ușile împărătești, frumos sculptate, pot fi atribuite meșterilor iconari din familia Plohod, din Dragomirești, Maramureș.
Biserica de lemn din Sârbi Josani () [Corola-website/Science/308469_a_309798]
-
1858 și prevedea un termen de cel mult șase luni pentru terminarea lucrărilor. Tânărul își asuma o serie de îndatoriri speciale cum ar fi aceea de a zugrăvi icoanele de pe catapeteasmă „chiar cu mâna me” sau de a face icoanele împărătești pe o „tablă de aramă ce ni se va da de monastire” și își lua drept ajutoare pe meșterul italian Luis Girardelli, zugrav de ornamente, și pe fratele său Ghiță, cu care mai lucrase, de altfel, și în alte ocazii
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
mărită, a trebuit în primul rând să ne fie dată pictura, recurgându-se pentru aceasta la notele lui Alexandru Odobescu și Grigore Tocilescu. Aceștia au vizitat, respectiv, în 1868 și 1887, mănăstirea Arnota și au transcris inscripțiile marginale ale icoanelor împărătești reprezentându-i pe Sfântul Nicolae (astăzi la Muzeul de Artă), Hristos Pantocrator și Fecioara Maria Hodighitria. Ultimele două icoane au dispărut în timpul Primului Război Mondial, dar există fotografiile lor și copiile lor, făcute în 1915 de pictorul Belizarie care a reprodus exact
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
aceluiași interval cronologic; un grafit din altar, aparținând intervalului 1641-1642, invită o reconsiderare a datării, dar nu neapărat și a atribuirii, având în vedere faptul că un șantier de pictură murală continuat de realizarea icoanelor (fie și numai a celor împărătești) nu reprezintă o sarcină pe care un zugrav ar fi putut-o îndeplini într-un răstimp foarte scurt. Zugravii etapei brâncovenești au fost Preda și Ianache, atestați anterior la bolnița Mănăstirii Hurezi și la biserica mare a Mănăstirii Cozia. Tabloul
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
buzelor este sugerat printr-o linie aspră, bărbia voluntară este reliefată de o umbră dură. În schimb, restul picturii, în locurile în care nu este prea deteliorată și poate fi luată în considerație, prezintă caractere stilistice asemănătoare celor ale icoanelor împărătești pictate de Stroe în Târgoviște. Figura lui Hristos din icoană este aproape identică cu aceea din scena Deisis, cu ovalul îngust al feței susținut de un gât drept, ochii migdalați în orbitele ușor umbrite cu cearcăne abia vizibile. Desenul sprâncenelor
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
titlul sau de "Nebucadnețar cel Mare." După ce a cucerit Ierusalimul, i-a deportat pe evrei și l-a capturat pe regele Iudeei, Ioachim, împăratul babilonian a dat porunca să-i fie aduși vreo cîțiva din copiii lui Israel de neam împărătesc și de vită boiereasca, niște tineri fără vreun cusur trupesc, frumoși la chip, înzestrați cu înțelepciune în orice ramură a științei, cu minte agera și pricepere, în stare să slujească în casa împăratului, si pe care să-i învețe scrierea
Nabucodonosor al II-lea () [Corola-website/Science/302325_a_303654]
-
condiții încă pe deplin neelucidate, în castelul de vânătoare de la Mayerling. Obeliscul, ridicat „în aducere aminte” a acestei vizite, cu coloana cioplita din piatră avea, cu tot cu soclu, o înălțime de 8,5 metri. Vârful obeliscului se încheia printr-o coroană împărăteasca, care a dispărut din vârful obeliscului după 1940, când s-a încheiat repatrierea germanilor care au locuit în Bucovina. De pe soclul monumentului a fost înlăturata și placă de plumb care consemna trecerea prin localitate a arhiducelui, la 9 iulie 1887
Voievodeasa, Suceava () [Corola-website/Science/302015_a_303344]
-
termină cu restul bisericii în 1760. Tot atunci în aceeași perioadă, "pisania" veche a fost înlocuită cu o "pisanie în limba română cu litere chirilice". De remarcat în arhitectura interioară "tâmpla aurită" din lemn de tei veche de când biserica, "icoanele împărătești" așișderea, poate cele originale după unii și "Icoana Maicii Domnului", restaurată în 1791 de către un cunoscut zugrav de biserici al locului, "Ioan Zugravul". De asemeni, fără a minimaliza restul de valori, sunt trei icoane ale "Sfântului Nicolae, Coborârea de pa
Schitul Ostrov () [Corola-website/Science/302109_a_303438]
-
bizantin are două părți principale, și anume: Totuși, ofertoriul poate fi disociat de restul liturghiei euharistice, încât pregătirea darurilor împreună cu rugăciunile ofertoriului constituie o ceremonie specială numită proscomidie sau proteză. Ritul bizantin, dimpreună cu cel latin, sunt rituri imperiale sau împărătești. Ele s-au format la curțile împăraților romani de Răsărit și Apus, iar ceremoniile liturgice au recuperat o mare parte din ceremoniile civile de la curte. Drept aceea, liturghia bizantină are un fast deosebit. A doua sursă a ritului bizantin constituie
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
rus din București, într-o scrisoare din 20 aprilie 1807 : "Paharnicul Manuc, din Muntenia, în timpul domniei lui Ipsilanti Vodă era întrebuințat cu izbândă de acest domnitor în toate împrejurările critice, ca mijlocitor devotat intereselor acestui principat, ocrotit de înalta curte împărătească a Rusiei, către serhaturile vecine ale Giurgiului, Rușciucului, Nicopolei și Silistrei, în favoarea stipulațiilor întărite și prerogativelor țării. Având, după ordinul special al împăratului, de la consulul rusesc din Iași, un pașaport ca locuitor al Astrahanului, a fost confident tainic al consulului
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
a Rusiei, către serhaturile vecine ale Giurgiului, Rușciucului, Nicopolei și Silistrei, în favoarea stipulațiilor întărite și prerogativelor țării. Având, după ordinul special al împăratului, de la consulul rusesc din Iași, un pașaport ca locuitor al Astrahanului, a fost confident tainic al consulului împărătesc la București, mai ales în vremurile furtunoase ale lui Mustafa-Baiakdar și Pasvant-Oglu. Prin creditul și influența sa, au izbutit boierii divanului muntean să așeze hrană și furaj pe toate punctele, unde trebuia să treacă oastea Rusiei; prin înrâurirea lui Manuc
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
Acesta a frământat zeci de ani dearândul satele românești din Transilvania, atingându-și culmea în "răscoala fără sânge" a călugărului Sofronie din Cioara, de teama căruia tremura guvernul din Sibiu mai ales în timpul războiului de șapte ani (1756-1763), când oștile împărătești erau comandate la luptă pe frontul apusean. Rezultatul răscoalei lui Sofronie a fost trimiterea învățatului episcop sârb Dionisie Novacovici în Transilvania pentru păstorirea sufletească a Românilor ortodocși - deci o "însemnată izbândă smulsă prin îndârjita împotrivire a preoților și a oamenilor
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
la primul pas pe care îl va face pe terioriul austriac, îl va trimite în închisoarea de la Graz. (I. Lupaș nota, pentru această perioadă, că ""Mărturiile vremii de atunci arată că nici straturile de sus ale societății ocrotite de tronul împărătesc al Vienii nu erau mai puțin pornite spre stricăciune morală decât cele din preajma Porții Otomane".") Adversarii unirii cu Roma erau pe de o parte stările protestante din Transilvania, iar pe de altă parte mitropolia ortodoxă din Karlowitz (aflată în teritoriul
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
doua jumătate a sec. al XIV-lea, din timpul domniilor lui Dan I (1383-1386) și Mircea cel Bătrân (1386-1418). În anul 1453 Vladislav al ÎI- lea zidește un paraclis cu hramul "Bună Vestire", scufundat în jurul anului 1600, ale cărui uși împărătești se păstrează la Muzeul Național de Artă. În jurul anului 1456 Vlad Țepeș, dispune construirea unui zid de apărare, a unui pod, a unei închisori pentru trădători și tâlhari și a unui tunel de refugiu pe sub apă, care ar exista și
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
fost folosită că necropola domneasca, astfel se mai păstrează pietrele de mormânt ale unor dregători decapitați pentru trădare sau călugăriți cu forța pentru același motiv că: Dragomir Postelnicul, Stoica Logofătul, Pârvu Vornicul, Ioan Călugărul, Serafim Mitropolitul. În naos, în fața ușilor împărătești, se află lespedea funerară a voievodului Vlad Țepeș, ucis în 1476 în pădurea din preajma Bălțenilor. Tot aici, și-a găsit sfârșitul, în decembrie 1662, si bătrânul postelnic Constantin Cantacuzino. Mănăstirea s-a afirmat că un centru panortodox prin sprijinul domnului
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
Dimitrie, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Trei Ierarhi, etc. Prin sfințirea bisericii, hramul devine îngerul păzitor al bisericii, patronul său spiritual. După iconografia ortodoxă și greco-catolică, icoana hramului se așază în iconostas în rândul întâi, la dreapta, alături de "Sfintele Icoane Împărătești": Mântuitorul Iisus Hristos și Sfânta Fecioară Maria. ul Bisericii se serbează cu deosebită solemnitate, la ziua pomenirii evenimentului sau sfântului, în prezența a sute sau mii de credincioși, care vin în pelerinaj de la mari depărtări.
Hram () [Corola-website/Science/303558_a_304887]
-
o cruce aurită, susținând că a fost primită de Horea de la împărat ca semn că este împuternicit să îndrume pe iobagi să-și hotărască singuri soarta de a rămâne în continuare iobagi sau de a se înscrie grăniceri în regimentele împărătești. Iobagii, la îndemnul lui Crișan, se hotărâră să plece la Alba Iulia pentru a se pune în slujba împăratului. Oamenii pornesc spre Alba Iulia peste munte, ocolind orașul Brad, ca să nu fie opriți de nobilii maghiari, și înnoptează în satul
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
Cuviosul Paisie de la Neamț. Autoritățile habsburgice au desființat majoritatea mănăstirilor ortodoxe din Bucovina în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților ""sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri"". Din cele 10 mănăstiri și 13 schituri existente în Bucovina în acea perioadă, au rămas numai trei mănăstiri (Putna, Sucevița și Dragormina), plus Biserica "Sf. Gheorghe" din Suceava ca metoc al Mănăstirii Dragomirna. Celor trei mănăstiri
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
salvat din valurile mării și o Minune săvârșită de Sfântul Nicolae. Al doilea rând conține patru icoane mari cu următoarele teme: Mântuitorul pe scaunul arhieresc, Maica Domnului Împărăteasă cu Pruncul, Pogorârea Sfântului Duh (icoana hramului) și Sfântul Nicolae. Pe ușile împărătești se află icoanele Bunei Vestiri și a celor patru evangheliști, iar pe cele diaconești sunt pictați Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil. Al treilea registru este format din icoanele celor 12 praznice de peste an, pe al patrulea registru sunt icoanele celor
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
după fiecare aventură. Dar o altă idee nu-i dă pace lui: vrea să facă negoț cu cărți. Cărți românești. N-a putut prima dată când a cerut autorizație. Pentru că omul nostru spunea tot ce avea pe suflet și trimișii împărătești nu prea erau de acord. Pleacă la Vat, unde era închis Ioan Slavici și, apoi, la Seghedin, unde erau închiși Memorandistii de la Cluj. Și despre toate simțămintele lui pune pe hârtie versuri. Pe la 1895, iar cere autorizație să facă negoț
Badea Cârțan () [Corola-website/Science/304421_a_305750]
-
memorabil, Gheorghe Asachi a realizat o stampă în care a reprezentat colina și Biserica Socola. În prezent, stampa "Întâlnirea ostașilor moldoveni și munteni la Socola, lângă Iași, în aprilie 1859" se află la Academia Română. În februarie 1855, din ochii icoanei împărătești a Maicii Domnului aflată pe catapeteasmă au început să curgă lacrimi, acest lucru repetându-se la două-trei sau patru zile. Guvernul Moldovei a rânduit o cercetare serioasă a acestui fenomen după care a publicat un comunicat în foaia politică "Zimbrul
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]