36,194 matches
-
încoace, prețuirea este aproape unanimă în rândul cititorilor profesioniști, de la Perpessicius la Matei Călinescu, de la T. Vianu la Nicolae Balotă, de la Ion Pop la Corin Braga. Genul proxim și diferența specifică: absurdul și fantasticitatea, dinamitarea formelor consacrate, sfidarea conveniențelor cu înțelesul mai adânc al neliniștii existențiale, al "exasperării creatoare" (Geo Bogza), gen Jarry, Kafka, Beckett, Ionesco etc. Mai puțin a fost relevat comicul umoristic absurd de tip caragialesc, precum acela din, bunăoară, Căldură mare. Iată, asociațiile automate, dereglarea sensului, tehnica echivocului
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
fărîme. Într-adevăr, impresia cea mai puternică pe care o lasă poemele, mai mult, și altceva, decît filozofie pre versuri tocmită, e aceea de întreg în mișcare. De sferă rotindu-se frumos, în spațiul vag matematic, învelit în cuvinte cu înțelesuri din altă lume, ca-ntr-o cabală: Pe cărări spre luna moartă,/ dincolo de scări de apă,/ unde gândul ca o grapă/ neființa mai desgroapă,/ s-a oprit. Dar nu e toartă/ căci acolo și crisparea/ e-o cădere, o săgeată
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]
-
văzut secerea bârligată că se dă la el, a uschit-o!") și cu explicația "a se face nevăzut, a dispărea, a o șterge, a chiuli". De la sensul "a fugi", se poate trece destul de ușor la "a face să dispară"; acest înțeles se actualizează mai ales în legătură cu obiectele, verbul a ușchi devenind sinonim cu "a fura": "Finul lui Durbacă a ușchit o mansardă" (impact-est.ro); "cine mi-a ușchit iconițele?" (sinapse.ro, 14.02.2007); "moșia ușchită de la Academia Română", realitatea.net). Mai
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
m-a ușchit: ŤBăi, alo, valea! Nu vezi că sunt copii mici în parc? Poate îi lovești!ť" (Gândul, 1.08.2008, declarație a primarului). Ca orice verb argotic, a ușchi intră și în alte construcții, cu sensuri înrudite. Un înțeles mai vechi, azi dispărut, "a rupe, a sfâșia" (Al. Graur, 1936), poate explica sensul participiului adjectival din contexte de tipul "boarfă ușchită" (la P. Ciureanu, Note de argot, 1935). De aici, poate, sensul "slab, firav", al participiului în contextul "Ucenicul
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
încercat de cei care, prelucrând conceptul de canon după ureche, au constatat dezamăgiți că, într-un corp de peste 1500 de pagini urmele evlaviei sunt cel mult sporadice. În cea mai recentă carte a lui, Eugen Negrici definea inspirat canonul, în înțeles românesc, drept o "fabrică de sfinți". Din nefericire, avea dreptate. Și în această privință, vulgata ține loc de competență. E de prisos să investigăm câți dintre recenzenții Istoriei l-au citit pe Harold Bloom înainte de a specula voios în marginea
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
2007). Dacă vrem să introducem o minimă rigoare în discuție, o astfel de schiță devine însă inevitabilă. Ea nici nu e cine știe cât de greu de alcătuit, fiind vorba de ceva mai mult de un secol și jumătate de literatură în înțelesul nostru de azi. Primul canon a fost acela al generației pașoptiste și formularea lui limpede o găsim în celebra Introducție la Dacia literară a lui Kogălniceanu." Cu minime cunoștințe de istorie, restul descripției se poate aproxima de la sine. Manolescu tratează
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
Astel/ rătăcit ca-ntr-un bal de petunii/ pe calea ferată așteptam/ locomotiva cu aburi din copilărie". "...Și la ce bun poeții în timpuri sărace?" se întreabă Hölderlin în elegia "Pâine și vin". Cuvântul timp în acest context are același înțeles ca la Daniel Corbu, de eon sau Aion, cum preferă să spună dr. Jung, de vârstă a lumii căreia și noi îi aparținem. Odată cu părăsirea lumii de către Zeu, asfințitul acestui timp al lumii se îndreaptă către noapte. Noaptea lumii își
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
spiritului, asigurate de viața normală a cetății. Oricîte obstacole se ivesc în calea creațiilor, ele își dezvăluie relativitatea în ochiul critic care privește dincolo de conjuncturi, către împlinirile finale: "Invocarea lui Aristarc reprezintă astfel o reintrare în normalitate, o descifrare a înțelesurilor permanente ale evoluției sociale, intelectuale și mentale, pe care - așa cum constata E.Lovinescu, scriind despre Titu Maiorescu și posteritatea lui critică - nu o poți sesiza decît dezvoltîndu-se Ťprin popasuri, prin întoarceri la poziții de mult depășite, prin contradicții violente ce
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
convenții perisabile. În schimb observațiile lui Nicolae Florescu asupra noțiunii de compromis sunt de-o deplină justețe amară. Aceasta n-ar trebui cantonată exclusiv în zona antedecembristă, dramatic accidentată, întrucît nu "și-a modificat prin ceva sau cumva sensul și înțelesurile ei împămîntenite". De ce-am fi azi mai puțin exigenți decît am fost ieri față de cedările morale, de "aranjamentele" care fie că le continuă pe cele vechi, fie că s-au produs în noul climat permisiv de după '89? Compromisul "nu
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
de problematica muncii și a conflictelor sociale. Șomajul crește cu fiecare lună, concedierile se înmulțesc, cu diferențe, desigur, de la o ramură la alta, de la o întreprindere la alta. Aici o mie, dincolo două mii de disponibilizați. Oamenii nu prea știu ce înțeles să dea acestui nou construct verbal, disponibilizare, dacă să se îngrijoreze sau nu. În ce scop vor fi disponibilizați? Ca să se poată angaja în altă slujbă, ca să aibă timp, în sfârșit, pentru a-și face reparațiile casei, de atâta timp
Vorbești de lup și lupul la ușă by Arthur BEYRER () [Corola-journal/Journalistic/7118_a_8443]
-
familiar din București și din alte părți, cu sensul de Ťdrăcieť (...), Ťcomčdie, surprizăť etc.". Dicționarele de argou din ultima vreme înregistrează și alte evoluții semantice ale lui tiribombă. La Nina Croitoru Bobârniche (1996, 2003) apare sensul "comedie", dar și un înțeles depreciativ, insultător: "om de nimic, vagabond, derbedeu"; ultima utilizare este consemnata și în dicționarele lui G. Volceanov (1998, 2006), care adaugă și un sens mai curând tehnic, dar tot din sfera distracțiilor populare: "aparat constând într-un ciocan cu care
Tiribomba by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7132_a_8457]
-
în casa ta. Și imediat ce cuvintele mi-au ieșit pe gură am fost perfect convins că exact asta o să fac și încă rapid - poate ca să nu aibă ea cum să scape vreodată de mine. (Poate că asta înseamnă căsătoria pe înțelesul tuturor: o relație cu singura persoană din lume de care nu poți scăpa decât dacă mori.) - Cred că o să-ți las ție în grijă speculațiile imobiliare, a spus Ann, pregătindu-se să închidă telefonul. - Charley e acolo? Nu mi se
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
lui Jean Cocteau, Edmond și Maurice Rostand - pe baza unui referat devastator: La capătul celor șapte sute de pagini ale manuscrisului ș...ț n-ai nici cea mai mică idee despre ce e vorba. Ce e cu toate întâmplările astea? Ce înțeles au? La ce duc? Imposibil să-ți dai seama! Imposibil să spui ceva despre ele!" Lovitura de grație vine însă de la NRF, grup de care Proust se simțea apropiat prin viziunea estetică promovată, dar și prin "moravurile lui Gide și
Câte genii ați respins de la publicare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7357_a_8682]
-
subînțeleasă, dar mai degrabă grație unui act de obișnuire lexicală decît în virtutea unei asimilări propriu-zise. În fond, e vorba de o convenție verbală aflată la modă. Mai tîrziu, convenția se va schimba, și atunci vom folosi alte cuvinte cu alt înțeles. Iată de ce popularizarea fizicii are un efect dublu: pe de-o parte ne ajută să ne familiarizăm cu niște vocabule stranii, pe de altă parte ne pune în gardă în privința riscului ca semnificația lor să fie improprie. La asta se
Vidul demiurgic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7358_a_8683]
-
și energie. E limpede că nu are sens să ne întrebăm (așa cum fac mulți) ce s-a întîmplat înainte de big bang sau ce a provocat explozia. Nu a existat un înainte. Și neexistînd timp, nu poate exista nici cauzalitate în înțelesul obișnuit." (p. 36) Frazele acestea sunt suportabile numai dacă avem de-a face cu un singur univers, iar nu cu un fagure de universuri. Căci dacă fiecare alveolă a luat naștere dintr-un big bang, atunci pentru fiecare din ele
Vidul demiurgic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7358_a_8683]
-
asemenea însumare a solitudinilor, se obține imaginea unui rău al secolului., marcat de "o neliniște, de o fierbere", de unde "conștiința suspendării, plictiseala, scîrba". Totuși, oricît de "egoist", de "individualist" se simte, Arșavir Acterian admite o "apăsare a socialului", acceptată în înțeles generaționist: "Atmosfera, creată de alții, trece din-coace de obloanele pe jumătate lăsate, amestecîndu-se indiscret în treburile mele intime. Nu cred că e tocmai stupid și fără sens cînd vorbesc unii despre generație". Dar cît de novatoare ar putea fi o
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
de mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. Interesul documentar al scrierii sale și însușirile ei literare se îmbrățișează strîns sub cupola unui sens etic, care conferă întregului vibrația cea mai nobilă, mai generoasă și mai profundă. Este, în deplinul înțeles al cuvîntului, o "carte românească de învățătură".
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
interesantele documente reproduse în partea a doua a acestui volum, nu sunt foarte convins că Leonte Răutu a fost un cinic lipsit de scrupule, care a urmărit doar propria sa supraviețuire politică. Dimpotrivă, mi se pare un profesionist în adevăratul înțeles al cuvântului, pus, din păcate, în slujba unor cauze greșite (este foarte palid spus, poate mai potrivit ar fi, criminale). Nu încape nicio îndoială, Vladimir Tismăneanu are perfectă dreptate atunci când îl consideră pe Răutu un true believer. Pentru el, comunismul
Profesionist în slujba răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7620_a_8945]
-
lucrării Mariei Baroncea, Odă artificialului, care de fapt era o pledoarie pentru firesc. Acest titlu, pe care ni l-a tradus o bună cunoscătoare de engleză, ar suna cam așa: Află că ei beau ca o balenă bătrănă sau ca înțeles Trebuie să-ți spun că ei beau de sting. Nostim titlu, demonstrând deplina libertate de alegere a coregrafei, dar și fuga de o minimă constrângere, aceea de a sugera în titlu ceva din conținutul piesei. Aparent fară o greutate deosebită
La început de an by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7626_a_8951]
-
în Noua literatură). Nici una însă nu se pretează, în absolut, unei valorizări negative. Mai mult, sunt, toate, noțiuni elementare de teorie literară care se pretează, dacă vrem neapărat, unei formalizări mai accentuate, dar nicidecum unei popularizări - plastice, e drept - pe înțelesul trișorilor. Masa tratativelor estetice, căci despre ea vorbim cu atâta vetustă insistență, nu e, totuși, capitonată cu postav verde. Oricum, din perspectiva unor asemenea capete de acuzare, Nevoi speciale devine imposibil de incriminat. Ceea ce atrage, în optica mea, un nou
Șah mat ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7638_a_8963]
-
în turcă, termenul pul are acest sens), chiar dacă apar și sub numele mai general de piese. În fine, cuvîntul victoriei nete (în care adversarul n-a apucat să scoată din joc nicio piesă) este mart (din turcescul marș, cu același înțeles). Expresia a face mart pe cineva - "a reduce la tăcere", "a învinge în mod zdrobitor" - se folosește astăzi și în afara jocului de table. Și alte expresii ale jocului ("șase-șase, poartă-n casă") au intrat în uzul mai larg. Un titlu
Despre table by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7645_a_8970]
-
cel mai inextricabil, doi autori, unul, romancier, poet sau dramaturg, celălalt, cititorul, criticul, interpretul. Cenzura a făcut din ea rodul colaborării dintre ei. Altfel spus, numai citite într-un anumit cod, de către cititorul contemporan, ea își dezvăluia pe de-a-ntregul înțelesul." (pag. 891) E pe cale de dispariție, deci, o altă prejudecată, la care n-am mai avut loc să mă refer săptămâna trecută. Aceea care stabilește că meritul teoretic principal al Istoriei ar consta în citarea opiniei altor exegeți. Adjectivul din
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
comunistă sunt evocate în pagini zguduitoare de N. Steinhardt în Jurnalul fericirii, Adriana Georgescu în La început a fost sfârșitul, Lena Constante în Evadarea tăcută, Ion Ioanid în închisoarea noastră cea de toate zilele, Florin Constantin Pavlovici în Tortura pe înțelesul tuturor. Aceste scrieri, relevă Al. Săndulescu, "aparțin în primul rând istoriei, dar nu se limitează la aspectul acesta, el însuși extrem de important, ele încorporează și o altă valoare care o depășește cu mult pe cea documentară."
Memorialiști români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7473_a_8798]
-
și exact, spunând alte lucruri pe la te miri care mese și cotloane, ascultat de prieteni cu atenție sau cu plictiseală prost mascată, oferind altora argumente pentru a-l dezavua, instruindu-l aceștia, pe el și pe toți asemenea lui, despre înțelesul ascuns al eșecului" (p. 91). Poate părea paradoxal, dar pe măsură ce prezența prozatorului se face mai bine simțită în spațiile exclusive ale criticului literar, eseistului și publicistului, textele câștigă în profunzime. Există adevăruri ale inimii pe care mintea nu le poate
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
cartea sa atît de neobișnuită, apărută la Postdam în 1931, Müller & Kiepenheuer Verlag, pe numele ei adevărat Kunstideologie - Stabilität und Aktivität im Kunstwerk, adică Ideologia artei - stabilitate și acțiune în creația artistică, în care stabilitatea și acțiunea au mai degrabă înțelesul de static și activ, Hans Mattis-Teutsch face o adevărată radiografie a universului artistic, a creativității ca act asumat, pornind de la enunțurile unei pedagogii elementare. Tonul apodictic și propozițiile scurte, respirația intelectuală sacadată, eliminarea oricărei discursivități care ar putea să învăluie
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]