3,037 matches
-
definit într-una din operele de căpătâi ale criticului, Istoria civilizației române moderne (I-III, 1924-1925). Premisele sunt însă mai vechi. Într-un amplu articol din 1915, consacrat lui Titu Maiorescu, se află o primă delimitare a tânărului critic față de înaintașul său, al cărui continuator, de altfel, se considera, precum și față de întreaga orientare a ideologiei junimiste. Recunoscând că Maiorescu era îndreptățit să constate pătrunderea în societatea românească a unor împrumuturi occidentale inadecvate la prima vedere cu tradițiile naționale sau, mai exact
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
să constate pătrunderea în societatea românească a unor împrumuturi occidentale inadecvate la prima vedere cu tradițiile naționale sau, mai exact, cu stadiul nostru de dezvoltare socială și politică, așadar a unor „forme fără fond”, Lovinescu nu le socotea dăunătoare, ca înaintașul său, ci inevitabile și chiar necesare, având „un temei istoric și psihologic”. Preocupat acum în primul rând de situația culturii, el observă că s-au preluat din surse străine rezultatele fazei finale de evoluție, fără a se mai trece „prin
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
teoriei lovinesciene în acest articol, se poate conchide în mod evident că s-a născut într-adevăr ca o replică, dar nu la adresa lui G. Ibrăileanu, cum avea să afirme mai târziu G. Călinescu, ci în mod esențial la aceea a înaintașului amândurora, gânditorul conservator și organicist, adversar al formelor fără fond. Discipol al lui Maiorescu în plan estetic, Lovinescu opune poziției politice a acestuia un liberalism care îi venea atât din tradiția familială, cât și dintr-o opțiune bine deliberată și
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
relațiile conflictuale care se nășteau într-un spațiu dat. Dispunerea dihotomică (una canonică în literatura istoriografică medievală a românilor) de evidentă sorginte scripturistică, acea opoziție dintre Bine și Rău identificată în faptele Voievozilor, a învățat-o, poate, Stoica Ludescu de la înaintași (autorul acelei bănuite compilații din timpul lui Matei Basarab)51: — „Vlad - vodă țepeș. Acesta au făcut cetatea de la Poienari și au făcut sfânta mănăstire ot Snagov. Mai făcut-au un lucru cu orășanii den Târgoviște, pentru o vină mare ce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al ibovnicelor - și al Teodorei [Tudora] Cantacuzino, soră a lui Iane banul. Oltea (de fel, probabil, din țara de Jos, de pe Valea Trotușului; se știe că Ștefan cel Mare a ridicat, prin 1493-1494, o biserică la Borzești „întru pomenirea răposaților înaintașilor și părinților lor”; zidise ctitoria împreună cu fiul său, Alexandru) mai avea trei băieți - Iachim (Ioachim), Ion și Cârstea - și două fete - Maria și Sora (amândouă măritate cu mari dregători ai fratelui lor) dintr-o căsătorie anterioară. Nu fusese, însă, această
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
apoi în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, nu are urmări. În primul număr din „Foaia Soțietății...” i-a apărut un studiu de folclor în care se ocupă de originea și semnificația refrenului „O, Lere Doamne” din colindele românești. Spre deosebire de înaintași, autorul articolului consideră că la baza acestui refren ar sta vechea credință a romanilor în lari, credință pătrunsă la noi odată cu creștinismul. S. a scris și lucrări de istorie, în care documentele sunt corelate cu tradițiile folclorice, a publicat, în
SBIERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
oprește la stadiul întrebărilor preliminare. Lirica sa e „o continuă interogație” (Perpessicius), iar S. este un poet al lui „de ce?”. De ce omul e mistuit de dorul depărtărilor și al absolutului? De ce e sortit inexorabilei treceri? „Ce s-au făcut atâția [înaintași] câți i-am avut în mine?” De ce mai toți sunt „munciți de-aceleași gânduri și teamă de neant”? Tensiunea lirică se naște din chiar febrilitatea și recurența obsesivă cu care apar asemenea interogații. Ecoul lor reverberează în imaginarul lectorului, făcându
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
cu o chelăreasă. Primul depozitează tarele unei eredități criminale. Infatuat, țâfnos, crud, el devine, după preluarea atribuțiilor de stăpân, un zbir. Se înfurie din nimic, bate slugile, ba chiar pe Mitruț, „îngrijitorul” moșiei. În vinele lui clocotește sângele otrăvit al înaintașilor pe linie maternă, Solovenii. Mitruț e din alt sânge, curat. Exemplar în toate privințele, s-ar putea spune că el este un Abel, dușmănit de fratele vitreg. Acesta din urmă nu îl ucide, dar îi provoacă moartea. Scoțându-l din
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
Din Lamartine se tipărește poezia Bonaparte, în transpunerea lui C. D. Aricescu. Alte traduceri sunt făcute de Al. Radu, Maria I. Casabianu și Grandea. Către muza sa de Antioh Cantemir, în tălmăcirea lui Costache Negruzzi, se republică drept omagiu pentru înaintași, așa cum se reproduce și Introducerea lui V. Alecsandri la ediția de scrieri ale lui C. Negruzzi din 1872-1873. R. Z.
TRIBUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290270_a_291599]
-
copleșitor, în poezia pe care o cultivă răzbate doar temperamentul său echilibrat, generând o lirică senină, armonioasă, în cea mai autentică manieră tradiționalistă. Deși contemporan cu cele mai „neliniștite” spirite ale veacului, el se apropie prin vers mai degrabă de înaintași precum Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, George Coșbuc, iar predominantă rămâne factura sămănătoristă, cu toată atmosfera și motivele ei. Nostalgia proprie sufletului moldav, muzicalitatea versurilor - în care ritmul și rima constituiau condiții obligatorii, puse în valoare de sonet, formă predilectă la
TUTOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
în spirit modern și alte imagini și concepte însemnate. Spațiul etnic, de pildă, este descoperit ca loc al genezei (renascentiștii afirmaseră cu entuziasm romanitatea poporului și latinitatea limbii), al solidarității naționale, al organizărilor politice. „Moșie” întâi, hereditas, „moștenire” lăsată de înaintași, acest spațiu capătă curând semnificațiile din câmpul semantic al ideii de patrie și devine cu timpul un concept prioritar al dezbaterilor intelectuale și al dovedirii pe care o întreprind istoriografii (Alexandru Duțu). Trecutul acestui „loc”, depozit până atunci de „pilde
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
unor vremuri de frământare politică și socială), repetă „planuri” consacrate (mănăstirea Cotroceni a lui Șerban Cantacuzino refăcea „desenul” impus de Neagoe Basarab și preluat de catedrala mitropolitană din București, ctitorie a voievodului Constantin Șerban) tocmai pentru a stabili legătura cu înaintașii, năzuind însă, în aceeași vreme, să devină embleme ale unor noi dinastii, cu nimic mai puțin ambițioase decât cele ale întemeietorilor. Atitudinea istoristă pronunțat umanitară, cu corespondențe semnificative în spațiile vecine (sarmatismul polon sau rădăcinile hune și scitice căutate de
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
pe care le compun acum hrisoavele domnești, în programele iconografice ce îi convoacă pe strămoșii cutărui prinț, strămoși autentici ori închipuiți, în somptuoase galerii voievodale (precum cea de la Hurez, „dunga cea mare și blagorodnă a rodului și neamului”, unde Basarabeștii, înaintași pe linie paternă ai lui Constantin Brâncoveanu, sunt zugrăviți alături de Cantacuzinii din care cobora mama principelui și de rudele domnești ale soției aceluiași), în „mobilele” ce compun steme tot mai complicate, în textele ce etalează genealogii domnești, în versurile heraldice
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
Pann și modelele lor grecești, București, 1935; Zarifopol, Pentru arta lit., II, 78-88; Perpessicius, Opere, VIII, 101-106; Popovici, Romant. rom., 147-154; Paul I. Papadopol, Poeții Văcărești. Viața și opera lor poetică, București, 1940, 9-24, 165-194; Paul I. Papadopol, Un fericit înaintaș: Iancu Văcărescu, București, 1940; Călinescu, Ist. lit. (1941), 112-118, Ist. lit. (1982), 111-117; Cornea - Păcurariu, Ist. lit., 111-129; Al. Piru, Poeții Văcărești, București, 1967, 73-128; Ist. lit., II, 192-206; Al. Piru, O controversă: Eliade-Iancu Văcărescu, RL, 1969, 44; Piru, Ist.
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
sinteze monografice și în ediții de anvergură. Studiul Mihail Kogălniceanu istoric (1974; Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române), micromonografia Mihail Kogălniceanu (1984) și ediția academică dedicată scrierilor istorice reprezintă punctul de plecare obligatoriu al oricărei noi abordări științifice a activității marelui înaintaș. Imaginea de arhitect inspirat, de constructor temeinic, într-un cuvânt de fondator al României moderne, ca și aceea de îndrumător al culturii și literaturii se configurează cu pregnanță. De o tratare similară se bucură și ceilalți doi oameni de cultură
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
dintre cele mai reușite aparținându-i secretarului Academiei: D. A. Sturdza . Fiind inițiatorul și, totodată, sufletul mișcării pentru redeșteptarea conștiinței naționale, Spiru Haret considera că numai printr-o continuă și Însuflețitoare activitate patriotică se putea conserva spiritul prețuirii și recunoștinței pentru Înaintași. În acest sens, una din primele măsuri luate În debutul ministeriatului 1897-1899 instituia ziua de 10 Mai ca zi de serbare școlară, Circulara din 22 aprilie 1897 adresată către licee, gimnazii și universități subliniind de la Început că „cea dintâi datorie
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
la toate bisericile se țineauTe Deum-uri și se intonau cântece religioase de către corurile școlare și bisericești, conduse de Învățători și preoți, urmate de parastase pentru pomenirea militarilor căzuți pe front . Pe aceeași linie, a conservării spiritului prețuirii și recunoștinței pentru Înaintași, se Înscria și Circulara din 19 decembrie 1897 trimisă revizorilor, ce avea În vedere alcătuirea unei liste cu eroii fiecărei comune, care urma să fie trimisă Învățătorilor spre verificare și completare, iar ulterior returnată pentru a fi publicată Într-un
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
poezie și în teatru oglinda fiind unul din simbolurile unificatoare ale gândirii lui S.: „Vin reumatismele cu-al lor plural,/ Nefericit ca ploile de munte,/ C-un felinar pleci noaptea după var,/ Să-ți torni în oasele, spre neguri punte./ Înaintașii tăi, pieriți în lupte,/ Te-ndeamnă să fii dârzul lor stegar./ Dar bătălia unde-i, iar și iar?/ Împresurarea, ah, pe dedesubt e.// Departe-i trilul susei ciocârlii,/ Chemată-n cer pe scara de mătasă.../ Te potrivești din cârji și
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
procesului de modernizare cu ajutorul capitalului și instituțiilor străine. Circumstanțele erau de așa natură, că sociologii de la cumpăna secolelor nu mai erau presați de imperativul resimțit ca o somație a ieșirii din „barbarie” și a intrării în lumea civilizată (europeană), ca înaintașii lor, ci erau preocupați de o evaluare mai calmă, cuprinzătoare și riguroasă a căii parcurse pentru a imagina soluții de viitor. Ei aveau de răspuns la întrebări provocatoare care fie incriminau, fie susțineau eforturile pionierilor modernizării. Interogațiile cele mai frecvente
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
modernă a adus cu sine o armată de poluatori, de la fumurile coșurilor, de la fabricile de chimicale, fie pentru a proteja culturile de boli și dăunători. Omul modern a pierdut contactul pe care odată îl avea cu natura ,așa cum o cunoscuseră înaintașii noștri. O explozie demografică, o foame imensă, sărăcirea rezervelor neregenerabile, poluarea și ruperea echilibrelor din natură, toate amenință Pământul să rămână fără oameni degradați biologic, să rămână fără zestrea de viu. Niciodată nu a existat o atât de mare preocupare
Educaţia pentru mediu - un atu pentru viitor. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Ignatovici Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1215]
-
cunoștințele existente - nici măcar Aristotel, Pico della Mirandola sau Comenius însuși; ei au stăpânit multe cunoștințe și s-au străduit să asimileze cât mai multe. Nu prea văd ce necazuri i-ar pricinui unui învățăcel contemporan să îi imite pe acești înaintași, care au devenit iluștri prin bună sârguință. Idealul erudiției nu desemnează altceva decât curiozitatea omenească, nutrită cum se cuvine, îndestulător, cu valori. Abandonarea lui duce, firește, la semidoctism și, nu de puține ori, la inaniție culturală. Împotriva „erudiției goale” luptă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
-vă sărbătoarea din 23 august peste o sută de ani și că urmașii urmașilor noștri, sătui de paradă și explicațiile comuniste ale actului de importanță națională, o transformă în zi de doliu național. Bocetul nației devine plin de ocară la adresa înaintașilor: «Ce prostie ați făcut alungându-i pe nemți din țară!»”. Desigur că, povestită, gluma conținea câteva expresii mai piperate. Pe mine mă bucură că realitatea a fost mai rapidă decât fantezia mea și a împlinit profeția mai devreme, ca să o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
adevărat sub semnul donquijotismului, cu precizarea că aici închipuirea are un accent real asupra vieții, iar Sancho Panza (personajul echivalent e Iuliu Manoilă) se molipsește ireversibil de maladia Cavalerului Tristei Figuri (protagonistul anonim al romanului, numit Studentul). Spre deosebire de faimosul său înaintaș, Studentul controlează metodic tensiunea între imaginar și real, derutându-și progresiv companionul. Nu altfel se desfășoară jocul savant - cu mutări abil calculate - în care romancierul antrenează lectorul. Din interstițiile de manevră ale planurilor, ce glisează imprevizibil unul pe altul, reînvie
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
în timpul serviciului militar), naratorul relatează experiențe proprii, comunică gânduri, stări sufletești, impresii de lectură, reflecții literare, face referiri la opere și autori, la filme, evocă momente de viață familială, portretizându-și bunicii, dezvăluie sentimente suscitate de examinarea unor fotografii ale înaintașilor, emite considerații literare persiflând concepții și modalități prozastice, notează planuri înfăptuite, ratate sau realizate parțial, introduce fragmente de scrieri proprii, își destăinuie nedumeririle, nehotărârile. Segmentul auctorial devine astfel un colaj de texte eterogene, „un caiet” cu de toate. Roman-document prin
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
favorizante și determinante (declanșatoare). Cauzele favorizante ori predispozante sunt raportate la ereditate. Descendenții prezintă, de regulă, asemănări morfologice și funcționale cu ascendenții și colateralii (frații, surorile și rudele apropiate). Acest fenomen biologic este și mai evident atunci când tipurile constituționale ale înaintașilor sunt relativ identice și când condițiile de mediu și de viață sunt relativ similare. Tot în această grupă, a cauzelor predispoziționale, se pot include și influențele nocive pe care le suferă organismul fătului în viața intrauterină. Deficiența congenitală și imaturitatea
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]