2,631 matches
-
scăzută și erau mereu triști. Parcă plutea ceva amenințător în aer. Deseori o vedeam pe mama îngenunchiată în fața icoanelor rugându-se cu lacrimi fierbinți și cu blândețe ne îndemna pe noi, copiii să-i urmăm exemplul. Când am văzut soldați înarmați, pe motociclete, împânzind satul am înțeles, în felul meu copilăresc amenințarea reală care ne pândea. Într-o noapte ne trezește tata, ne ia în brațe și ne duce pe fiecare la căruță unde ne cuibărim lângă mama. Mama privește mereu
LACRIMI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
Eu, mama lor, sunt un scorpion micuț, „dulce” și sentimental. La primele trei călătorii m-am lăsat în voia simțurilor, bucurându-mă de tot ce-mi oferea ineditul călătoriei... după cum am scris în jurnalele anterioare. De data aceasta m-am „înarmat” cu două caiete, o cameră foto și cu mai multe pixuri, întrucât miam luat în serios rolul de reporter amator. Ca mamă, de multă vreme n-am mai fost cu toată familia laolaltă și nici în compania celor trei băieți
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
pentru a cere un Împrumut mare, oferind dobânzi foarte avantajoase. Au fost refuzați cu regret, pentru că signo ria are cheltuieli mari cu Înfrumusețarea orașului. și mai e problema piraților din Adriatica, pentru a căror stârpire trebuie construită o flotă bine Înarmată. Conrad zâmbi: — Ca și cum Veneția n-ar avea flota gata pregătită... Da, Mărite Domn, dar trimișii ducelui Amadeus au plecat cu buza umflată. Nu i-a mers mai bine nici sta rețului Otto din Schaffhausen... și el a cerut un Împrumut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
trebuie să ne luăm singuri măsurile de apărare. Cum spun țăranii noștri: „Dumnezeu Îți dă, dar nu-ți bagă În traistă.“ — Ce să facem mai mult? izbucni Bertold. Castelul e păzit zi și noapte, nimeni n-are voie să intre Înarmat. Ce să facem altceva? — Nimeni În afară de cavalerii noștri, susură Conrad. — Frate, nimeni și nimic În lume nu mă va putea convinge să-i dezarmăm. Onoarea cavalerului se sprijină și pe armele sale, nu putem să le luăm. I-am dezonora
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
va pieri Bizanțul, care nu-l pricepe nici el. Bodo poate să-ți spună. Tatăl lui, bancherii bogați din Zürich cu sipetele lor pline de aur pot schimba mult mai mult fața lumii decât o Întreagă armată flămândă și prost Înarmată. Ce-au făcut cruciații care au plecat cu burțile goale și desculți ca să elibereze Sfântul Mormânt? S-au gândit mai mult la prădăciuni decât la țelul sfânt despre care vorbeau. și vor mai Încerca iarăși și nu vor reuși nimic
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ți-ai câștigat dreptul la răsplata și recunoștința noastră. Vorbește. Simeon se simți mai liniștit: — N-am avut nici o pricină deosebită. Nu-l cunosc pe domnul Bodo, cum Îl numiți. Dar găsesc că e o mișelie ca mai mulți bărbați Înarmați să atace un singur om, astfel că am sărit În ajutorul lui, fără să mă gândesc prea mult. — Ascultă, omule, se vede că n-am vorbit destul de limpede. Eu sunt părintele Bernhard, duhovnicul ducelui Ber told, devotat Întregii sale familii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Într-un somn adânc. Apoi, prin cră păturile porții se văzu o luminiță, și niște pași grăbiți răsunară sub bolta de piatră. Ușa se dădu În lături și, În aceeași clipă, răsăriră ca din pământ un mare număr de slujitori Înarmați, care le Înconjurară pe cele două fete. La lumina făcliilor aprinse pe dată, fură trase cu repeziciune de pe cai și târâte peste podeț În curtea castelului. VIII Planul ministerialului Eglord reușise pe deplin. Bodo zăcea grav rănit, aproape mort, la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la Molsheim trebuie să mergem! Vrei să se spună că ne temem? Mai așteaptă câteva zile, frate. Îți voi dovedi adevărul spuselor mele. Te rog să fii prevăzător. Trebuie să fim prevăzători. Să luăm cu noi mai mulți slujitori bine Înarmați. și câțiva ministeriali credincioși. Să mergem pregătiți de luptă. Nu se știe niciodată ce capcane ne mai așteaptă. Bertold, frate, ai avut totdeauna Încredere În mine! Ai și acum. Presimțirile mele nu mă prea Înșală. Ascultă-mi sfatul. Ce pierdem
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de câteva zile Încoace, ca și cum se pregătește ceva foarte Însemnat. Moșia aparține acum unui cumnat al lui Amadeus din Geneva. Nu locuiește acolo, dar vine din când În când să vâneze. De vreo trei zile ține acolo sfat cu bărbați Înarmați. Omul meu s-a tot Învârtit prin curte, cerând ceva de mâncare de la slujitorii care erau beți și râdeau lăudându-se că pleacă la vânătoare de lupi tineri. Doi lupi tineri, așa ziceau. Numai că nu aveau arme de vânătoare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mâncare de la slujitorii care erau beți și râdeau lăudându-se că pleacă la vânătoare de lupi tineri. Doi lupi tineri, așa ziceau. Numai că nu aveau arme de vânătoare, ci erau pregătiți de luptă. Toată casa e plină de oameni Înarmați! Nu știu ce Înseamnă asta și nici omul meu n-a putut afla mai mult. Crede că l-a văzut și pe starețul Otto. I s-a părut că a sosit seara târziu. Starețul Otto vă urăște, știți doar! — Era și Eglord
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Adelheid. Unde s-a dus? — Nu știu, numai Satana Îi știe de urmă. Cine știe ce fărădelege pune iar la cale! Au plecat amândoi, s-au furișat noaptea ca niște tâlhari, după ce s-a dus și blestematul de popă, cu escorta sa Înarmată. Ușurată că Eglord nu era prin preajmă, fiica lui Bertold Îl urmă pe pietrar de-a lungul curții, la o depărtare potri vită. În zăpăceala care domnea acolo, nimeni nu-i băgă În seamă, astfel că ajunseră Într-un coridor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
securi, cu tot ce putea fi folosit ca armă, spre fortăreața de pe Stouff. Vestea se răspândi cu iuțeala fulgerului, astfel că la fiecare răspântie se adăugară alți localnici. Pâraiele se tran sformară În râuri și râurile În șuvoaie de oameni Înarmați și gata de luptă, care vedeau sosită În sfârșit ziua răfuielii cu hainul Adalbrecht. Sosirea neașteptată a stăpânului din Staufen dejucase planurile lui Simeon. Fugarii fură aduși În fața crudului cavaler și nu trecură decât câteva clipe până când acesta o recu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
puzderie de oase... Era și bunicul meu printre cei ce așteptau o răsplată mai bună. Întâmplarea a fost că tocmai atunci s-a tras după un brad, pentru o nevoie... Când colo, de unde era a văzut cum au tăbărât slugile Înarmate și i-au ucis pe toți. Asta a fost răsplata lor! I-a fost frică și a rămas ascuns toată ziua. Noaptea a fugit, și-a luat lumea În cap și dus a fost, unde l-au călăuzit picioarele. Când
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
teoreticienilor bolșevici, preluat "ad litteram" de slugile comuniste românești. Dragii mei voi, care citiți aceste rânduri -, vreau să știți că prima etapă a copilăriei mele s-a terminat brusc, odată cu ultimul joc de miuță, urmat de arestarea noastră de către militarii înarmați și îmbarcarea în vagoane. În momentul în care ușa vagonului a fost trântită cu zgomot, iar militarul din exterior a țăcănit cârligul de siguranță, ne-am trezit în întunericul deplin al unui vagon, ca într-o eclipsă totală de soare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pentru întârziere, dar constată că mama și cei cinci frați ai lui dormeau duși. Se părea că va fi o noapte obișnuită. Pe la ora patru însă, au fost treziți de niște bătăi nervoase în poartă. Un civil și trei militari înarmați le-au adus la cunoștință că trebuie să-și ia în grabă strictul necesar și să-i urmeze. Tatăl copiilor, un polițist la locul lui, fusese arestat cu trei ani în urmă ca "dușman al poporului". Familia nu știa unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
români și străini ; era purtătorul de cuvânt al FSN-ului. Dacă n-ar fi murit atâția oameni nevinovați, zău că am fi crezut că suntem la un bal mascat. O tragicomedie, la urma urmei ; cei de la Televiziune, cu maiorul Lupoi înarmat până-n dinți, se vedeau distribuiți în piesa stalinistă Tragedia optimistă, iar Brucan al nostru juca în travesti în basmul azer Ali Baba și cei patruzeci de hoți. Apoi a lăsat Revoluția baltă și a devenit un bun și substanțial comentator
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
întâmplat la 12 noaptea, în podul casei unde „se afla țarul, țarina, moștenitorul țarului, principesele Olga, Tatiana, Maria și Anastasia, fiicele țarului, dr. Botkin, medicul țarului, guvernanta Demidova, servitorul Trupp și bucătarul Charitonev. Plutonierii Jurovschi și Nicucin au adus soldați înarmați, au comandat foc, cadavrele au fost transportate în dosul fabricii IFETZKY, unde li se săpase groapa de seara, și au fost îngropați.” Politica socială și justiția stăteau și ele în condeiul ziariștilor de la Dreptatea. De pildă, Dreptatea scria în numărul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Comârzan, schingiuit de Manciu. Prefectul s-a prezentat cu întreaga poliție și, în plină ședință, în fața avocaților și a judecătorului Spiridoneanu care prezida, s-a năpustit asupra noastră... Cu riscul de a mă prinde, strivit de cei douăzeci de polițiști înarmați, am scos revolverul și am tras. Am țintit în cine se apropia de mine. Primul a căzut Manciu...” A fost arestat și dus la închisoarea Galata. După ședință și amânări, procesul de la Iași s-a mutat la Focșani, iar actul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Victimelor Comunismului din lume, realizat în 1993 la Sighet) într-un interviu din numărul 5/2007 al revistei "22", decît formularea în termeni practici a Punctului 8 al Proclamației de la Timișoara. Securitatea a fost, cum se spunea în epocă, brațul înarmat al partidului. Fostul președinte al României, Ion Iliescu, recunoaște la o întrebare a lui Vladimir Tismăneanu din cartea Marele șoc, cu trimitere la caracterul criminal al acestui organism, că Securitatea nu a făcut decît să execute ordinele partidului comunist. Marius
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se opun cu adevărat. În România s-a rezistat efectiv În primii ani ai comunismului, dar nici În această perioadă oponenții n-au reușit să-și antreneze compatrioții. Societatea, În ansamblul ei, a cedat sau a acceptat noile reguli. Grupuri Înarmate s-au refugiat În munți și au supraviețuit, unele dintre ele, până spre sfârșitul anilor ’50. O epopee eroică, limitată Însă la un număr mic de oameni și fără nici o șansă de reușită (au pierit În ciocnirile cu Securitatea sau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
-mi rămânea altceva de făcut decât să le zâmbesc tuturor lugubru. În final, la recepția din biblioteca școlii, după patru pahare de chardonnay acru, a trebuit să mă scuz și să plec. Afară am dat din cap în direcția gardianului înarmat care patrula aleea pietruită ce ducea spre bibliotecă și l-am întrebat dacă nu cumva avea o țigară. Mi-a spus doar „Nu“ și că fumatul nu era permis în perimetrul școlii. Am încercat să fac o glumă, dar omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de tot. Stăteam acolo, răsuflând și eu cu greu, neștiind unde să mă duc. Mă forțam să procesez cumva toate informațiile. Apoi: o întrerupere. - E totul în ordine jos acolo? strigă o voce de sus. Mi-am ridicat privirea. Gardianul înarmat căruia îi cerusem o țigară stătea în dreptul unei balustrade, uitându-se în curte, înainte de a îndrepta fasciculul de lumină al unei lanterne spre fața mea. Acoperindu-mi ochii cu mâna, am zis: „Da, da, suntem bine,“ cât de curtenitor. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
gardianul casei de schimb. Ne întreabă câți dolari vrem să schimbăm și ne spune că ne poate ajuta el, că treaba se face și fără „document” „pentru niște băieți buni”, a adăugat, privindu-mă cu subînțeles. Paznicul este beat și înarmat. O asemenea generozitate, ajutată „logistic”, ar descuraja un occidental, dar eu nu renunț. Ajuns la ghișeu, constat că și fata, casierița, este ușor aghezmuită. Probabil că sărbătoresc ceva acum, duminică seara, la sfârșitul zilei de muncă. Mă îngrozesc de ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
logistic”, ar descuraja un occidental, dar eu nu renunț. Ajuns la ghișeu, constat că și fata, casierița, este ușor aghezmuită. Probabil că sărbătoresc ceva acum, duminică seara, la sfârșitul zilei de muncă. Mă îngrozesc de ce se poate întâmpla dacă gardianului înarmat i se năzărește ceva suspect... Mâncăm la Kentucky Fried Chichken (KFC) și mergem mult, obositor, pe Nevski Prospect. E trecut de ora 22.00, dar e lumină ca ziua. Nopțile albe - iată un fenomen care poate acoperi alte „incomodități” din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Un grup de localnici urmărește tranzacția în proximitatea celor doi, afișând o expresie preocupat-binevoitoare: pentru că asistă, în fapt, la un gest de fraternizare simbolică între învingători și învinși. A doua poză emană o cu totul altă atmosferă: un soldat sovietic înarmat încearcă să smulgă bicicleta din mâinile unei tinere femei, chiar în fața Porților Brandenburg, sub privirile îngrozit-stupefiate ale trecătorilor - unii au înțepenit pe trotuar, incapabili de vreo reacție, alții se feresc, rușinați, din raza obiectivului fotografic, de parcă s-ar teme să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]