1,625 matches
-
va vorbi Labiș în „Lupta cu inerția”. În ton livresc am spune că, sub influența unui mentor ca Ghiță Mărgărit, Labiș trăia concomitent o eminesciană stare de „înger și demon” în care idealurile comuniste i se zdruncinau deși, cu o încăpățânare de idealist, el continua să scrie poeme proletare și chiar să ia poziția unui ideolog de acest tip. Întocmai câinelui schilod, burgul distrus de război începea să-și lingă rănile. Cu tot afluxul de talente, se resimțea încă adânc absența
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
al părții adverse, pe domnul Danev. Alegerea acestui personaj, rar folosit mai apoi după trimiterea sa la Conferința de la St. Petersburg, era într-adevăr nefericită. Cu o înfățișare care nu atrăgea simpatia, era tipul acelor politicieni din Balcani care iau încăpățînarea drept forță și care s-ar bate pînă la moarte cu vecinul pentru un purcel mai degrabă decît să stingă mai întîi focul care îi mistuie acoperișul colibei. Danev, în urma dizgrației care a dus Bulgaria la deruta finală, se află
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mină încruntată, "să nu se vorbească de Triest, nici aici și nici altundeva. Germania nu ar accepta niciodată o cedare a Triestului, care este plămînul său drept, cu care respiră spre mările Sudului...". Și, în concluzie: "Macchio, din păcate, reprezintă încăpățînarea mioapă a birourilor de la Ballplatz, iar Austria încă nu este conștientă de sacrificiile pe care le impune situația". Față de manevrele germane, Italia își juca jocul ei de expectativă. Cît mai iute, să pună armata în stare de înarmare și de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
lipsa capacității de concentrare a atenției, nerealizarea de comparații și de asociații; în plan motor - agitație permanentă, mișcări parazitare, excesive, dificultăți de reproducere și coordonare a mișcărilor; în plan afectiv - excitabilitate și emotivitate exagerate, opoziționism activ (atitudine bătăioasă) sau pasiv (încăpățânare, nesupunere); în plan social - nevoia de evaziune, de părăsire a spațiului (domiciliu, școală, mai târziu loc de muncă), mitomanie, incapacitate de inserție socială. Recuperarea și readaptarea acestor copii se face numai în echipă, prin eforturile conjugate ale specialiștilor precum: medic
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
cinci lire, pentru plata caritabilei și generoasei camere din Bristol, sub pedeapsa, dacă plata e refuzată, de a împiedica pe toți membrii să aibă o cină bună apărînd sub chipul unui aprod. Dacă, sfidînd acest teribil spectru, vor continua cu încăpățînare să refuze să stingă datoriile mele, cei doi creditori ai mei să se adreseze suporterilor Declarației drepturilor omului. Articol. - Las pe mama și sora mea în protecția prietenilor mei, dacă am vreunul. Executat, în prezența Omniștiinței, pe acest 14 aprile
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
1927 ne-am dus la sediul nostru din Iași, și câțiva care s-au ostenit au venit și din alte părți. Nu mulți la număr, dar puternici în credința noastră neclintită în Dumnezeu și sprijinul Său, puternici prin hotărârea și încăpățânarea noastră de a sta neclintiți în mijlocul oricărei vijelii, puternici prin dezlegarea noastră completă de tot ce este pământesc, fapt ce se manifestă prin dorința, plăcerea de a o rupe în chip vitejesc cu pământul, servind cauza neamului românesc și cauza
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
au și verbele complăcea/complace și displăcea/displace, în cazul cărora preferințele sunt diferite: apar de câte două ori complace − a te complace în ignominie și cinism (Al. Paleologu, Despre lucrurile), Nu te complace în relații toxice ("Cosmopolitan") −, dar displăcea − încăpățânarea de a displăcea lui Duras (OC), Nu mi-ar displăcea să-i văd (C. T. Popescu, Copiii fiarei). În privința paradigmei duble de imperfect a verbului a voi, rezultatele obținute prin studiul corpusului confirmă coexistența celor două tipuri de forme. Frecvența mai
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
le-am învățat, cînd le spun, nu-mi „ies”, le ratez. Îmi cunosc în amănunt lipsurile, inaderențele, idiosincraziile, dar nu simt imboldul să mă străduiesc pentru o altă atitudine decît cea care mi-i proprie. Ce spun aci seamănă a încăpățînare; - nu e. Și nici indiferență. Reacțiile mele sînt ale unuia care-i lămurit cum funcționează mecanismele „jocurilor politice” locale și care nu-și mai face iluzii în privința principialității motivelor invocate la „rotiri”. De aceea, nici față de ai mei nu-mi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în Europa (însă, hotărît, nu în România) și să se dedice exclusiv celor două publicații ale sale: „Studia bibliologica” și „Tricolorul”. Are, din cît îmi dau seama, destule suferințe pe care nu le dă la iveală. Doar mîndria (rănită) și încăpățînarea îl țin pe „drumul ales”? Toate începuturile sînt grele: să scrii, să vorbești, să acționezi, dar mai ales primul. *S-a ajuns iarăși la vînătoarea de cuvinte: meditație, liniște, transcendental, tehnici psihanalitice, yoga etc. Trecînd azi pe la Centrul de Librării
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sosit la Gorki, l-a găsit pe Lenin „culcat într-o cameră mică și sumbră din aripa de nord” a clădirii de care am amintit. I-a cerut imediat să se mute în camera mare, dar a fost refuzat cu încăpățînare, pînă l-a convins că „vindecarea va fi mai rapidă într-o încăpere plină de lumină și de aer”. Totuși, cînd boala recidiva, Lenin „ceda impulsurilor interne inconștiente” și se refugia, din nou, urcînd o scară (aproape tîrîndu-se, căci era
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unul care am fost atras de pasiunea răscolirii trecutului. Dar mulți nu știu, nici nu Își dau seama că o astfel de muncă, În afara unei pasiuni fără de care nimic nu se poate realiza, este nevoie de perseverență, aș spune de Încăpățânare, de un volum mare de efort și muncă meticuloasă ce s-ar putea foarte bine compara cu munca de bijutier. A căuta fire pe care găsindu-le, Încerci să le dezlegi, punându-le cap la cap, spre a te conduce
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de pătruns, atunci când nu ești un „nume” și nu ai un spate bine consolidat. Îmi spunea cineva să Încerc și la editurile din provincie, dar nu Îmi fac iluzii deșarte, neavând nici o cunoștință. Voi termina lucrul și voi aștepta cu Încăpățânare, pentru că sunt convins că este o lucrare interesantă prin materialul adunat În decursul atâtor ani. Deocamdată mă consolez cu gândul că nu este singura lucrare care așteaptă ! În speranța că rândurile mele vă vor găsi În alte condiții decât cunoaștem
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
socialiste în materie de dezvoltare industrială, sunt prea absorbiți de transferul de tehnologie românească prin savanele și deșerturile pe unde își au reședința pentru a mai avea ochi și pentru năpăstuitul Muzeu de pe malul Herăstrăului. Probabil că adevărata cauză a încăpățânării cu care se urmărește mutarea Muzeului prin coclauri cât mai îndepărtate trebuie căutată tocmai în încercarea de a șterge urmele trecutului nostru. Așa cum bisericile care scapă de la dărâmare sunt ascunse grijuliu între blocuri, în ciuda oricărei elementare științe de punere în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
s-a ajuns la un compromis, acceptându-se ca cei care aveau deja casa să și-o păstreze, dar să nu-și mai poată construi alta din acel moment înainte. Acest armistițiu a durat însă destul de puțin. Cu aceeași bolnavă încăpățânare cu care se urmărește desființarea Muzeului satului (printre altele) s-a revenit acum la vechea obsesie a anilor trecuți. Toți cei vizați atunci intră acum în categoria răzleților și, ca urmare, sunt somați să-și dărâme casele în 48 de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
traducerea diletantă, neinspirată poate ucide textul și răni definitiv autorul. Povestindu-și experiențele de conlucrare cu traducătorii, Magris a menționat „echivalentul dialectic”, adesea ridicol, al translării imposibile a unor termeni, pericolul uzurpării textului de ambiguitate, eliminarea grăbită a piedicilor sau Încăpățânarea de a le rezolva cu orice preț. N-am putut să nu mă aud, parcă, pe mine Însumi pledând pentru „Îndrăzneala metaforică” și „scurtcircuitele” revelatoare de care dispun limbile latine, atât de greu de redat În alte coduri lingvistice, mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
uciderii lui Carlito sunt spectrale, de importanță relativă. Adevărata enigmă se află În orizontul privirii lui Spino”, afirma un student. Avertizat asupra propriei sale mortalități, Spino se opune trecerii timpului, În care percepe vidul anonimatului și al ne-memorării. Motivează Încăpățânarea de a regăsi și reconstrui existența celui absent: „pentru că el este mort și eu trăiesc”. La finele cărții, Spino vorbește și despre „cât de mult din noi Înșine vedem În ceilalți”. Se consfințește, astfel, mutarea obiectivului narativ dinspre exterior spre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
întrevederea. Am așteptat cu inima strânsă întoarcerea lui. Eram cuprinsă de o mare emoție. Îl văzusem pe Căpitan. De o lună întreagă din ziua arestării sale, nimeni nu dăduse cu ochii de el; nici măcar familia lui. Și acum, iată, datorită încăpățânării mele, cocoțată ca o maimuță în vârful unui pom, cu priviri furtive, am putut săl văd, să-i urmăresc pasul, să asist la întâlnirea emoționantă cu familia sa... Sfertul de oră, cât a durat vizita reglementară a trecut ca un
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
1956 revista este consacrată în exclusivitate studiilor, comentariilor critice și recenziilor („aproape toate aplecate spre etosul românesc”), ceea ce-l va determina pe Nicu Caranica să declare într-un număr aniversar (15/1966): „Ceea ce respect adânc în viața acestei reviste este încăpățânarea cu care a știut să se împotrivească atâta vreme ispitei de a-și deschide porțile creației originale.” Preocuparea de a distinge constantele românești și caracterele românității în diferite manifestări ale spiritului este evidentă în toate caietele revistei; între altele, este
DESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286743_a_288072]
-
romantică, expresia astfel formulată tinde spre autarhie. Acel ceva a cărei expresie este rămîne mereu un ceva, o ființă, niciodată ipostaziată pentru că neîntruchipabilă. Aceasta este celebrarea poeticii expresivității, pe care Jacques Rancière continuă să o teoretizeze cu tot mai multă Încăpățînare, pînă În finalul volumului, pentru ca să se Înțeleagă bine care este contradicția internă majoră a literaturii, cea dintre „forma necesară și conținutul indiferent” sau, altfel spus, și adus Într-un registru lingvistic, a arbitrariului stilului. Un exemplu extrem În acest sens
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se deschide, așa cum incizia deschide corpul. Literatura se deschide asupra ei Înseși tocmai În momentul În care-și dă seama că, dacă societatea poate fi cuprinsă În modele, experiența le scapă pentru că e inepuizabilă. Numai că literatura a căutat cu Încăpățînare să incorporeze, mai mult decît experiențele, inepuizabilitatea lor - conceptul lor. Scrierea literară a devenit, astfel, experiența supremă În măsura În care ea rămînea singura experiență posibilă a literaturii. Apariția literaturii pure are consecințe asupra reprezentării realității În mediile intelectuale și artistice. Cea mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
viața tihnită a miliardarilor cu yacht, Houellebecq o găsește “În același timp monotonă și romanescă.” Personajele feminine sînt În romanele lui Houellebecq „ceilalții” bărbaților. Nu greșim dacă spunem că ea este În esență celălalt sex asupra căruia scriitorul stăruie cu Încăpățînare. Iubirea masculină, În acest roman, este definită ca egoism. Autorul trebuie că Își cere În felul acesta iertare pentru misoginismul prostesc din Extinderea domeniului luptei. Valérie cîștigă mult mai mult decît Michel, dar muncește mai mult și are o funcție de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Le Roman franșais contemporain, Seuil, 1999. Numărul citat Numărul citat Michel Houellebecq, interviu luat de Catherine Argand În revista Lire, p. 30. Aceasta este dimensiunea “literatură a cadrelor” despre care vorbeam, și tocmai aici Houellebecq a fost imitat cu o Încăpățînare caricaturală de Frédéric Beigbeder, anagajat chiar al unei societăți publicitare care l-a concediat imediat ce romanul său 99F (199.000 lei, În traducere românească)- titlul reia prețul de vînzare al cărții - apare În anul 2001. “Omul este astăzi masă fără
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
liste, ordine, organizare sau programe; că perfecționism care interferează cu îndeplinirea sarcinilor; dă conștinciozitate, scrupulozitate excesivă și preocupări deloc necesare privind eficiența, până la excluderea plăcerii și a relațiilor interpersonale; eă pedanterie excesivă și aderență la convențiile sociale; fă rigiditate și încăpățânare; gă insistență nerezonabilă din partea pacientului ca ceilalți să respecte exact modul său de a acționa sau rezistență nerezonabilă a pacientului de a permite celorlați să facă ceva; hă intruziunea unor gânduri sau impulsuri insistente și supărătoare. Include: (tulburarea deă personalitate
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
lingușitori față de superiori. Evită intimitatea care le-ar produce frustrări sau chiar i-ar face să-și piardă autocontrolul, fapt de neconceput. Au senzația că nu fac niciodată destul; resimt oboseala cronică și incapacitatea de a se relaxa și bucura. Încăpățânarea și zgârcenia sunt congruente dorinței de câștig, însoțită însă de ignorarea confortului și de acumulări materiale care vizează prevenirea oricăror neajunsuri în viitor. Inflexibilitatea morală și axiologică a acestei structuri personologice sunt expresia triadei compulsive - nesiguranța, sentimentul de vină sau
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
scontat, Inorogul declinându-și posibilitatea de a vindeca răutatea, otrava ce vine din interior. Dar reputația sa de ființă binecuvântată, care poate salva viețile, rămâne. Cornul său este "purtătoriu de viață", har unic într-o lume despiritualizată, care slujește cu încăpățânare răul. Personajul însuși este conștient de vocația sa, pe care nu ezită să o folosească atunci când se află la ananghie, ca de pildă în momentul când încearcă să-și răscumpere libertatea, prins fiind în colții Crocodilului: "Iară împăratul vostru cu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]