2,741 matches
-
conține. Dar de la etajele de jos ale imensei vile se ivi sclavul grec născut la Alexandria, care se numea Callistus. Era îmbrăcat modest, ca un servitor de rang inferior, și ducea în mână un vas. Ajunse lângă Gajus Caesar, își încetini mersul, lăsă vasul jos ca și cum i-ar fi fost greu să-l ducă, îl luă din nou și, pe când se ridica, îi spuse în greacă repede, cu o voce metalică: — Am aflat cum a fost ucisă mama ta. Apoi plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu greu, privea soarele aflat la orizont și se întorcea în cameră. Într-o zi, Gajus Caesar, salutându-l în tăcere, văzu că împăratul îl privea lung: poate că voia să stabilească o legătură, poate că încerca să vorbească. Își încetini mersul și se opri o clipă. Se opri și Gajus. De fapt, Tiberius, sătul de viața pe care o ducea, se gândea că tânărul supraviețuise unor evenimente mai groaznice decât traversarea pădurii din Teutoburgus pe timp de noapte. În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe malul Rhenus-ului îi rămăsese instinctul de a fi atent la sunete. „Ai urechea fină“, râdea mama sa. De aceea, trecând printre curteni, surprinse un glas de femeie care șoptea dulce: „Ce tânăr e! Și ne-a schimbat viața...“ Își încetini mersul, se opri să vorbească cu câțiva oameni și se întoarse pe jumătate: glasul venea dinspre masivul tribun Domitius Corbulo, lângă care stătea o femeie cu părul închis la culoare. Salută alți senatori, mai vorbi puțin și făcu doi pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el - o imagine fugară, ca data trecută, în tribuna de la circus -, un văl de păr negru încadrând un chip palid, cu doi ochi mari, cercei grei de aur și turcoaze. O recunoscu pe loc și, preț de o clipă, își încetini mersul, ca și cum o mână l-ar fi oprit. Apoi trecu mai departe, uitând de ea. În spatele lui, femeia cu păr negru și cercei de aur și turcoaze îl urmări cu privirea. Se gândi: „L-aș fi luat în brațe, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în vis. În dimineața următoare, pe când trecea cu pasul lui iute, înconjurat de germani, prin cryptoporticus, galeria din spatele sălii isiace, o zări printre curteni pe sora tribunului Domitius Corbulo, Milonia. Îi revăzu părul, și liniștea, și ochii, și mâinile. Își încetini pasul, se opri, se întoarse ca atunci, în tribuna din Circus Maximus. Îi zâmbi și, hotărându-se într-o clipă, îi spuse că vrea să-i arate corăbiile pe care le construise pe lacul Nemorensis. Domitius Corbulo îl auzi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vede, nu mă aude. Deodată, lovesc cu mâna În ceva tare, mă prind cu putere, Înșfac lacom un obiect, mă țin cu amândouă mâinile, respir cu jăratec, plămânii Îmi ard, Îmi iau foc; filmul de imagini existențiale devine mai lent, Încetinește ritmul acela sacadat, fulgerător, recunosc malul, e aici la câțiva metri; de ce nu, cred că voi putea să-l ating chiar acum. Ce trebuie să fac ca să reușesc? Mă odihnesc puțin, sunt În mijlocul vâltoarei Încleștat de o salcie smulsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
unde sunt! Le pescui din buzunar în timp ce arunca o privire fugitivă în spatele său. Omul era doar la câțiva pași de el. Dacă nu reușesc să descui ușa din prima, s-a zis cu mine... Sunt un om mort. Nici nu încetini măcar. Se izbi cu putere de ușa masivă de metal și, ca prin minune, nimeri din prima cheia potrivită în yală. Ușa se deschise, trase cheia și intră repede în imobil. În aceeași secundă, trânti cu putere ușa în urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
presupunem că a durat mai puțin, răspunse Kara pe un ton aproape tăios. Nu putem trece așa ușor peste asta. Pentru că ne oferă un indiciu prețios despre criminal: nu numai că ușile încuiate nu îl opresc, dar nici măcar nu îl încetinesc. Rhyme privi către Sellitto, care spuse: - Eu am avut de-a face foarte mult timp cu tot felul de spărgători. Dar niciodată nu am dat de cineva care să treacă de încuietori atât de repede. - Am practicat cu domnul Balzac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu au făcut altceva decât să meargă în jurul lacului, absorbiți de acea conexiune stranie dintre două creaturi diferite, dar complementare, fiecare din ele puternică și inteligentă în felul ei. Încercă și un galop sănătos pe o distanță scurtă, iar apoi încetini până la trap pentru a străbate curbele din partea de nord a parcului, partea de deșert de lângă Harlem. Pace totală. Până când avu loc nenorocirea. Nu avu vreme să își dea seama cum exact se întâmplase. Încetinise foarte mult pentru a lua curba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe o distanță scurtă, iar apoi încetini până la trap pentru a străbate curbele din partea de nord a parcului, partea de deșert de lângă Harlem. Pace totală. Până când avu loc nenorocirea. Nu avu vreme să își dea seama cum exact se întâmplase. Încetinise foarte mult pentru a lua curba îngustă dintre două tufe crescute peste măsură, când un porumbel zburase exact spre fața lui Donny. Acesta necheză și scăpă aproape total de sub controlul lui Marston, încât aceasta fu aproape aruncată din șa. Imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
escaladezi un gard de câțiva metri. Magicianul nu optă pentru astfel de subtilități, ci se îndreptă cu viteză maximă direct spre poartă. Cei prezenți se împrăștiară, unii din ei fiind foarte aproape de a fi loviți, mai ales că Mazda nu încetini deloc, ci continuă cu aceeași viteză spre poarta opusă. Sachs ezită un timp, dar apoi decise să nu urmeze exemplul - nu cu o mașină instabilă și cu atâția adolescenți prin preajmă. Ocoli clădirea pe afară, sperând să-l reîntâlnească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
improvizate din cartoane și bucăți de tablă. Câteva zeci de vagabonzi, majoritatea bărbați. Locul era ticsit cu instalații ruginite și carcase de mașini abandonate. La prima vedere, se părea că Magicianul se așteptase să iasă pe un drum și nu încetinise când trecuse prin gardul viu. Urmele de cauciuc ce se puteau observa atât prin noroi, cât și prin mușchiul crescut în abundență din cauza umezelii. Traiectoria ulterioară putea fi ghicită după una din barăci, care fusese deplasată, și după un stâlp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spre școală. Pastorul își reluă observația vigilentă, jucându-se neastâmpărat cu mânerul servietei. Într-un final, după cinci minute care părură interminabile, văzu ceea ce aștepta și pentru ce călătorise atâția kilometri: mașina neagră Lincoln Town Car cu plăcuțe oficiale. Aceasta încetini la o stradă distanță de Școala Cartierului. Pastorul încercă să deslușească ce era scris pe plăcuțele de înmatriculare. Da, era mașina pe care o aștepta... Mulțumesc, Doamne! Doi bărbați tineri îmbrăcați în costume negre coborâră din mașină. Priviră în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se dea cu capul de perete, iar eu țineam o mână apăsată puternic pe fruntea lui și mă încordam de fiecare dată când îi simțeam mușchii gâtului trăgând să se îndepărteze de umărul meu. După un moment sau două, mișcările încetiniră până ajunseră să se oprească de tot, iar el se lăsă moale pe mine ca o jucărie stricată. Îl mângâiam acum pe frunte, evitând peticul de piele strivită și zdrelită cu care se izbise de zidul de beton, murmurându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
u trecut deja zece săptămâni și nu-mi vine să cred cât am slăbit - aproape 60 de kile. E așa ciudat să mă urc pe cântar și să văd cum coboară acul tot mereu în loc să urce. Știu că slăbitu’ o să-ncetinească la un moment dat, da’ deocamdată-i magic. Două kile, trei kile pierdute - nu-i real. Știu că doctorii mi-au zis că recuperarea completă durează șase luni, da’ pentru mine au trecut abia trei și mă simt mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
doar că eu cred că veți fi mulțumită să mergeți unde vă duc. — Mergem la Centrul de Kabbala al Madonei? întrebă ea plină de speranță. — Nu, doamnă. Ăă, domnișoară. — La Centrul de Scientologie al lui Tom? — Mă tem că nu. Încetini pentru a vira la stânga, un viraj frumos, magic, binevenit spre... Rodeo Drive. — Penitenciarul lui Paris? Acum, că se aflau într-un loc atât de încântător, îi venea ușor să glumească. Șoferul trase mașina lângă bordură unde era un indicator NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
aflată la opt kilometri vest de Shanghai. De obicei, mama lui Îi atrăgea atenția lui Yang să aibă grijă să nu-l calce pe bătrînul cerșetor care zăcea la capătul aleii. Dar cînd Yang ieși cu mașina grea pe poartă, Încetinind o clipă Înainte de a accelera pe Amherst Avenue, Jim văzu că roata din față trecuse peste piciorul cerșetorului. Acesta sosise În urmă cu două luni, arătînd ca o grămadă de zdrențe vii, unica lui avere fiind o saltea mototolită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mai puțin de cinci minute - Sam avea cam 25 de mile pe oră - când altă mașină, un 4 x 4 cât un munte, se postă paralel cu ei pe contrasens. Ruby Îl auzi pe Sam bolborosind ceva În barbă și Încetini ca să lase mașina să-l depășească. Dar Porscheul Cayenne negru - pe care Ruby și-l imagina mașina de serviciu pentru un Gestapo al zilelor noastre - se Încăpățână să nu-i depășească. De fiecare dată când Sam ridica piciorul de pe accelerație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lase mașina să-l depășească. Dar Porscheul Cayenne negru - pe care Ruby și-l imagina mașina de serviciu pentru un Gestapo al zilelor noastre - se Încăpățână să nu-i depășească. De fiecare dată când Sam ridica piciorul de pe accelerație, aceasta Încetinea până ajungea la aceeași viteză cu a lui Sam. Ce se Întâmplă? spuse Ruby uitându-se Înspre Porsche, mașină fioros de mare față de Audi-ului lui Sam. —E doar o glumă cretină a vreunui nesimțit. Putea să deslușească șoferul. Era solid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mai repede grăbindu-se să ajungă cât mai curând la cealaltă scară care avea s-o ducă la bufet. Aproape ajunsese la scară și se simțea nițel mai bine, când Îi căzură ochii pe o ușă pe care scria „depozit“. Încetini. Ce-ar fi dacă?...Nu, era ridicol. Era mură-n gură. Totuși Jill spusese că documentele ei vor fi duse la depozit și ăsta era În mod clar un depozit. Întoarse de țumburușul de la clanță. Era Încuiat. La ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mai târziu hăpăise Întreaga ciocolată. După tot stresul și agitația din seara aia avea o nevoie disperată de ceva dulce. Pe măsură ce Înainta de-a lungul coridorului, era din ce În ce mai conștientă că urma să treacă prin fața cămăruței femeii de serviciu. Simțea cum Încetinește. Ușa era deschisă și cheile erau așezate În cuiele lor. Mototolind Învelitoarea de la KitKat și Îndesând-o În buzunar, se uită În stânga și-n dreapta. Hotărând că nu era nimeni prin preajmă, se strecură În cămăruță. Acolo erau șase chei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Unde este zgomotul tuturor inimilor pe care le-am iubit? Dă-mi un coșuleț, fetițo, coșulețul cu care te duceai la grădiniță. Vreau să pun înăuntru, ca niște licurici în întuneric, luminile care mi-au traversat viața. Femeia din fața mea încetinea și încetineam și eu. Mă lăsam dus, docil ca un nou-născut în căruciorul lui. Câmpul de la marginea străzii era murdar. Cam pe acolo mi se oprise mașina cu câteva săptămâni în urmă. Ușa verde era încuiată. Am bătut de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
zgomotul tuturor inimilor pe care le-am iubit? Dă-mi un coșuleț, fetițo, coșulețul cu care te duceai la grădiniță. Vreau să pun înăuntru, ca niște licurici în întuneric, luminile care mi-au traversat viața. Femeia din fața mea încetinea și încetineam și eu. Mă lăsam dus, docil ca un nou-născut în căruciorul lui. Câmpul de la marginea străzii era murdar. Cam pe acolo mi se oprise mașina cu câteva săptămâni în urmă. Ușa verde era încuiată. Am bătut de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în deschiderea aceea de cinemascop. Traversa fundația sprijinită pe coloane de ciment a marelui bloc neterminat. N-am greșit așteptând-o acolo. Alesese din nou scurtătura, ca să se ferească de soare. În zonele de lumină părea să se grăbească, pentru încetini apoi atunci când intra în lungile umbre ale coloanelor unde devenea aproape neagră. Mă temusem că n-am s-o recunosc, dar am recunoscut-o imediat cum am văzut-o. Îndepărtată, minusculă, întunecată de umbră. Cu capul de sperietoare și picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și tot ceea ce îmi lipsea. Începea lunga stradă străjuită de copaci unde își făceau veacul femeile ce se vindeau. Farurile mașinii băteau pe corpuri mișcătoare ca niște meduze în noapte. Le acopeream cu lumină înainte de a le restitui întunericului. Am încetinit lângă unul dintre ultimii copaci. Fata care s-a îndreptat spre mașina mea avea picioare de plasă neagră și o față perfectă pentru comerțul pe care îl făcea, aspră și infantilă, tulbure și melancolică: fața unei curve. Croncăni ceva, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]