2,835 matches
-
oară cînd m-am Întîlnit cu fratele dumitale... Am coborît vocea, ușor, urmărindu-i mișcarea celor opt degete (cele mari nu i se vedeau) tîrÎndu-se ca o iluzie optică pe muchia mesei. Nu vorbesc despre locul unde s-a Încins bătaia... Puțin mai Înainte... acolo, În oraș, la furnizorul de combustibil M, la vreo trei kilometri de locul cu pricina... am scris despre el În raportul meu de aseară... Aceeași Întîlnire Întîmplătoare dubioasă... Am luat-o Într-acolo să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de stroboscop la Vox Maris. Cum fredonam ironic: „Love me la Cantina 2/ De curg apele pe noi”. Cum făceam cozi la Pepsi și le îngropam în nisip la 7 dimineața ca să le dezgropăm ca pe comori când ni se încingea pielea și ni se încălzeau oasele pentru prima oară după cele șase luni de friguri în apartamentele noastre cu mucegai înflorit la colțuri. Nici lui Petrit nu-i mergea televizorul. Noi nu puteam participa la discuțiile încinse despre Maastricht, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
când ni se încingea pielea și ni se încălzeau oasele pentru prima oară după cele șase luni de friguri în apartamentele noastre cu mucegai înflorit la colțuri. Nici lui Petrit nu-i mergea televizorul. Noi nu puteam participa la discuțiile încinse despre Maastricht, nu le vedeam. Inserție, 2004. Dar nici curiozitatea mea nu era prea mare: Uniunea Europeană era povestea lor, nu a noastră. Noi pe vremea aceea eram așa de derutați și de nici încotro, că nu puteam visa ca Maastrichtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vâram în mine cărți cu nemiluita, într-o bulimie intelectuală care părea să nu se mai termine. Sub stejarul de la Gospodăria de partid (saună, piscină, lux), amușinam și ceva familiar. Mirosul de balegă din sat, combinat cu cel de iarbă încinsă de soare. Toată această solitudine livrescă a durat până când silueta care dispărea ca o nălucă în jogging matinal pe malul râului a început să poposească sub stejarul meu, substituindu-se farmecului lecturii. Venise să ne prezinte teorii politice feministe asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se țucau pe amândoi obrajii: liberalii cu România Mare, țărăniștii cu pedeseriștii, pediștii cu cine mai apucau. Apoi, ca să-și arate juneța de spirit, se apucau, așa cum erau, în costume și cravate, cu madamele în strasuri și mătăsuri grele, să încingă o horă, să chiuie și să se țuce iar, într-un consens fripturisto-țuicăresc pe care „boboru” nu-l vede niciodată în mass-media. Pe fondul cu pricina, într-o pauză de chiuituri și tropăieli, am început o discuție în contradictoriu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
alături. Mă duc să mă vâr în pat cu o carte despre ideologii, departe de oameni și de sentimente tari. Teoriile sunt excelente după o baie de suferință reală. Intri în ele ca într-o saună semiînchisă, nici nu te încingi, dar nici nu îți deschizi porii. Trăiești la intensități călâi și spui, cel mult: o, ce interesant! 17 septembrie Am citit toată dimineața. Apoi am plecat la Maria. Copilașul venit pe astă lume abia de trei săptămâni dormea și, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tipsia aprinsă ca de jăratec a câmpiei. Totul părea o pictură din alte vremi - văzut dinspre linia ferată spre turla bisericii, departe, în inima așezării comunale. În șaretă era Lung, omul de serviciu al primăriei, bărbierit în dimineața aceea anume, încins cu un brâu roșu ce-i strângea pantalonii ițari și cămașa de in pe trupul prea gros pentru cei treizeci de ani ai săi, iar alături eu, ultimul judecător al ținutului. Aveam pe atunci aproape 24 de ani. Priveam locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de soare, a cărei linie de orizont se deplasa încet, foarte încet - ca un melc - față de viteza de înaintare a trenului. Toți erau preocupați de interese personale ce-i mânaseră la drum, nimeni nu avea timp de altceva: arșița ce încinsese totul le topise energiile; inițiativele erau exprimate prin gesturi pe jumătate, toți păreau secvențe dintr-un film întrerupt și reluat cu insistență de un operator glumeț. Mă ridicai în picioare, îmi lepădai sacoul, luat anume pentru intrarea în orașul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să augmenteze, în seara aceea, valoarea, nu prea mare, a lănțișorului și pandantivului, lucind a aur, ornându-i deschiderea molatecă a decolteului ce-i dezvelea pielea încă netedă și albă, precum și a celor cinci brățări asemeni, late, strălucitoare, ce-i încingeau ca-ntr-un basm încheietura, ce se voia îmbietoare, a mâinii stângi. Era corpolentă dar suficient de grațioasă totuși, purtând eșarfa altui timp, fluturând invizibilă din tinerețe. Avea patruzeci și patru de ani, iar soțul aproape cincizeci și șase, crescuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ferestrele dinspre curte, atentă la perdelele de voal, albe și lungi, - nu le mișca nici o adiere. După ce-și puse capotul pe ea, ieși în curte, potrivi furtunul pe care-l ținea într-o ladă lângă cișmea și stropi asfaltul încins din fața ferestrelor, răcorindu-l. Apoi intră în casă, își făcu un duș și la urmă se întinse pe canapeaua din sufragerie, fredonând o melodie oarecare. Deschise aparatul de radio, prinse un post străin ce transmitea muzică de jazz. Ascultă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
înțelesei nimic... - Nu mai întrebați, șopti. Glasul, și chiar frumusețea îi veneau din sublimări, și-mi adusei aminte brusc de tânăra femeie din tren, din vara anului 1946, în iulie, atunci, adică de ea când stăteam amândoi alături, în compartimentul încins de căldură, fără să ne cunoaștem. Nu știam nimic unul despre celălalt, eu aveam numai curiozitatea de a-i vedea chipul, de a mă uita în ochii ei, - ea de-a-mi afla identitatea -, însă nici unul cu presimțirea a ceea ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se mișcară: primul lor semn de înviorare în primăvara aceea. Era îmbrăcată cu o rochie, bleumarin închis, ușor sobră - între sobrietate elegantă și uniformă școlară, - cu două dungi oblice, roșii, cu subțiri tivituri albe, dinspre umărul stâng până spre mijlocul încins cu un imaginar cordon alb, făcând parte din croiala rochiei. De bună seamă părea mai tânără, observai, - împrumuta fără să vrea ceva din adierea adolescentă a elevelor sale. După ce-i sărutai mâna, uitându-și de protocolul vag dintre noi mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ridicase capul. — Ce dracu a mai fi? mormăi bătrânul scuipând într-o parte. Glasurile strigau tot mai prelungi. Putui să deosebesc într-un timp: Un om înecat, adă cangea, moș Gheorghe!... Bătrânul își strânse sumanul roșcat peste cămășoiul de câlți încins cu brâu roșu, scuipă în pipă, îi închise căpăcelul de alamă ș-o vârî în chimir. Cu stânga își ridică de pe frunte căciula jerpelită și porni spre căsuță și spre podul umblător care sta de partea asta de mal, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Boghean dupăind și scuturându-și opincile. Baba trase zăvorul de la tindă, apoi cu capul plecat și cu barizul peste gură, se întoarse la vatră ca să așeze în traistă merinde de drum, la lumina gazorniței. Când intră flăcăul, moș Calistru se încingea strâns cu cureaua peste cojocel. C-un zâmbet de înțeles arătă din cap spre mohorâta mătușă Varvara, apoi trase pe mânici și sumanul nou de noaten. După ce-și luă din fundul casei, de lângă cuptor, pușca și-i cercetă oțelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mea ca să mă facă să tac, deși stăteam tăcut, ca și sora mea de altfel, absorbiți și unul și celălalt de ciudata scenă care se desfășura în fața noastră. Din înfățișarea sultanului, eu n-am văzut decât turbanul cu care își încinsese capul și care-i acoperea fruntea până la sprâncene. Calul lui mi s-a părut lipsit de strălucire în comparație cu cei doi cai regali de paradă care, venind din partea opusă, înaintau acum la pas, acoperiți cu aur și mătăsuri. Boabdil schiță intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mi se părea inutilă, aveam abia cincisprezece ani, un corp bun de pus la treabă, o lume de cunoscut și patima cititului. Profesorii noștri ne puneau să studiem zi de zi comentariile asupra Coranului și Tradiției Profetului, iar apoi se încingea discuția. De la Scrieri treceam adesea la medicină, la geografie, la matematici sau la poezie, uneori chiar la filosofie sau la astrologie, în ciuda interzicerii categorice a acestor materii de către suveran. Aveam norocul să avem ca magiștri niște oameni versați în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
părul ei îmi cădea peste ochi, nu mai respiram decât suflarea ei fierbinte, umedă și parfumată. Nu mă gândeam la ea. Ea nu se gândea la mine. Trupurile noastre nu existau pentru noi. Dar existau dintr-odată de sine stătătoare, încinse de mânie. Niciodată până atunci nu mă mai simțisem bărbat, niciodată n-o simțisem femeie. Avea treizeci și doi de ani, vârsta de a fi bunică, dar chipul ei n-avea o zbârcitură, iar părul îi era negru corb. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
începuse asediul Agadirului, iar oamenii săi clocoteau de entuziasm. Mulți erau învățăcei veniți din toate colțurile Maghrebului, care tânjeau după jertfă așa cum ar fi tânjit după o misterioasă logodnică. După trei zile, bătălia continua să facă victime, iar spiritele erau încinse de beția sângelui, a răzbunării, a sacrificiului. Deodată, spre uluirea tuturor, Ahmed a poruncit ridicarea asediului. Un tânăr oranez care critica în gura mare ordinul de retragere a fost decapitat pe loc. Cum mă miram să-l văd pe Șchiop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tentativă de viol în vederea eliberării unui mandat de arestare. Dar Selina nu mi-ar face niciodată așa ceva. Dintr-un mandat de arestare, fie el și pentru viol, nu ieșea nici un ban. Îmi părea rău pentru ea. De ce? Tămbălăul cu spiritele încinse de aseară putea fi cu siguranță ușor de uitat. Nu - ceva îmi spunea că nu mă va părăsi. Încetează, am vrut eu să-mi spun. N-o lua așa de repede. Fii calm. Așteaptă... Impacientată doamna McGilchrist mi-a curățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
s-au ivit deasupra mea. Își închise ochii, lăsându-și capul să-i cadă pe spate. Am privit curbele desenate de gâtul ei, lentilele holbate ale sutienului, mari cât farfuriile, un ochi închis, unul deschis, dar amândoi privind fix, talia încinsă cu un lanț subțire de aur, șoldurile bune de expus în vitrină prinse în panglicile și fundele lor. Pielea îi este precum calota ce îmbracă un singur mădular. E ca o erecție, ca o sulă așezată pe mine... Și-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ușa de la Carraway? Pentru că era prins în plasă. În plasa ficțiunii, a artei. Voia să meargă până la capăt. Toți vrem asta. Actor ratat, își dorea răzbunarea unui actor. Și s-a răzbunat pe viața adevărată. Lucrurile au început să se încingă pe flanc, când pionii și-au început marșul lor triumfal. Asta trebuie să ne fi stârnit apetitul pentru carnagiu, căci bătălia decisivă, când s-a produs, a fost doar „zdrobește și înșfacă“. Pionii ăia dispăruți au insuflat viața nouă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și gustoasă Vrei să stai cu noi la masă? Ți-a fost drumul lung și greu: Vrei să-ți dau pătucul meu? Poate-ai obosit, ești mică! -Cum să dorm, măi ursulică? Doar nu-i vremea de culcare, Vreau să-ncingem hora mare. Saltă sprinten păpușica, Mărioara și Florica Și păpușile cu toate, Ursulică toba bate.
PĂPUŞICO, CE MAI VREI?. In: Călătorie în lumea poeziei : o strângere de inimă pentru micii mei prieteni din Laza by VIRGINIA ANIŢESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/404_a_829]
-
mai însemni. Simți atunci cum, în rotocoalele sale, un fulg de nea este mai greu și mai adevărat decât întreaga ta viață. Am intrat la „Capșa“ și am săvârșit ritualul ceaiului. Dom’ Argint încă mai servea. Abia se mai mișca, încins cu fața aceea de masă scrobită, aducând încet, ca pe trofee bine păzite, ceainicul, zaharnița, ceștile, cleștii pentru zahăr, oul acela argintat pentru esență și toate celelalte ale unui ceai cu dichis. Se chinuia bietul om să mai păstreze ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a cereale putrezite, fermentate, un aer greu, coborât, nefiresc în curățenia ninsorii care tot cădea. Doi țigani se opinteau să ridice un bloc imens de piatră. Sau să-l tragă într-o parte, după cum icneau sub chingile cu care erau încinși. Au văzut că-i urmăream. Unul, masiv, într-o bluză de gărzi patriotice, a venit lângă mine. A făcut gestul de a duce o țigară la buze. I-am dat una. „Maistore“, a oftat el. „Dacă-ți spun cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în mine ca urma unui cuțit despicându-mă, împărțindu-mă pentru totdeauna între cel ce am fost și cel care am devenit. A rămas cu toate ale ei, ca și cum fiecare clipă a fost să-mi fie fixată cu semnul înroșit, încins în foc, cu care stăpânul își înseamnă animalul. Îi povesteam femeiuștii aceleia tot ce fusese în noaptea de demult de la „Melody“. Nu avea chef să mă asculte. Nu avea ce să-și aducă aminte. Zâmbi, înduioșată doar: — Câți fleți de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]