1,683 matches
-
formele pline. În cele din urmă, se instalează gemând și Își introduce pumnii În manșonul meschin, din pluș. La Îndemnul suculentului plescăit din buze al vizitiului, cei doi cai negri, Zoika și Zinca, Își Încordează picioarele, dau din copite, se Încordează din nou; apoi bustul Mademoisellei zvâcnește Înapoi, În timp ce sania grea se smulge din lumea ei de oțel, blănuri și carne, pentru a pătrunde Într-un mediu unde nu există frecare, alunecând pe un drum fantomatic pe care parcă abia Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cap că s-ar fi putut să fie ocupată cu alte treburi În seara aceea și să nu aibă timp să-mi asculte versurile. Niciodată nu-mi dorisem atât de mult laudele ei. Niciodată nu fusesem mai vulnerabil. Aveam nervii Încordați din cauza Întunericului care se lăsase asupra pământului - pe care nu-l observasem coborând - și a goliciunii boltei cerești, a cărei despuiere - tot așa - n-o observasem. Deasupra mea, Între copacii fără formă ce mărgineau poteca tot mai neclară, cerul pălise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a trezit dispus să contemple aceeași coastă Îndepărtată, cenușie, murdară și sălbatică și a descoperit că tot ceea ce nu era mare - chiar și vaporul - era acoperit cu o mantie albă, Înghețată. Pe la mijlocul dimineții, crivățul a umflat pînzele, marea s-a Încordat, deși era calmă de-acum, iar Old Lady II a părăsit, În sfîrșit, infernul de la Capul Furtunilor și a Înaintat În Pacific, pornind Încă o dată În căutarea strașnicului șuierat al balenelor. A scos atunci harponul din Învelitoarea lui de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ridică Încet brațul și Îl ținu așa o clipă, dînd de Înțeles fără să fie nevoie de vorbe că urma să Îl lase În jos dintr-o clipă Într-alta, considerînd Încheiată prima perioadă de cinci minute. Trupul condamnatului se Încordă și mai tare, dacă era cu putință așa ceva, și deodată, ca asaltat de o panică de nestăpînit, Dominique Lassa se năpusti asupra macetei, o luă cu ambele mîini, făcu un pas hotărît Înainte și, dintr-o singură lovitură brutală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și l-am frecat cu putere fără să mă gândesc, în vreme ce-l sărutam și-i șopteam. Încă mai încerca pe jumătate să se dea cu capul de perete, iar eu țineam o mână apăsată puternic pe fruntea lui și mă încordam de fiecare dată când îi simțeam mușchii gâtului trăgând să se îndepărteze de umărul meu. După un moment sau două, mișcările încetiniră până ajunseră să se oprească de tot, iar el se lăsă moale pe mine ca o jucărie stricată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mai mult conturul. În ochiul valid i se aprinse o flacără demențială: "Trebuie să-l nimeresc!" ― Ajutați-mă!! răcni șoferul. Glonțul i se înfipse în braț. Nu simți durerea. Căruntul trase încă o dată, în plin. Tânărul tresări parcă electrocutat. Se încordă apoi se îndoi pe spate, mult, ca o nuia, ca și cum n-ar fi avut coloană vertebrală și se prăbuși peste Melania Lupu. CAPITOLUL VI STUPEFACȚIE Sudoarea îi curgea șiroaie sub mască. Obrazul îl mânca și îi era sete. Raul Ionescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dascălu. Întrebă în doi peri: ― Tu ce spui? ― Mi-e egal. Scarlat rămase un timp pe gânduri. Se uitau toți la el. Bătrânii livizi, prea storși ca să mai reacționeze, Dascălu amuzat, indiferent în fond și iresponsabil, inginerul nerăbdător, numai nervi, încordat la maxim. Șopti într-un târziu. ― Bine, o ștergem. * ― De ce ocolești? întrebă Cristescu. Șoferul arătă spre dreapta o pancartă așezată în mijlocul străzii. ― Bagă gaze și tot bulevardul e desfundat. Azimioară remarcă filozofic: ― Nu mai contează câteva minute acum. ― Probabil ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că populația însăși, spontan sau în mod mai mult sau mai puțin organizat, luase în grija sa treburile supravegherii. Acest caz al agenției bancare, de exemplu. Cazul agenției bancare, se gândi el, nu înseamnă nimic, omul trebuie să fi fost încordat, puțin sigur de sine, era un novice, iar salariații băncii și-au dat seama că nu prezenta pericol, dar mâine ar putea să nu mai fie așa, ce spun eu, mâine, azi, chiar acum, în aceste ultime zile au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nebunească și neîmpărtășită. — Sunt în stare să întorc lumea pe dos pentru fata asta, am zis, dar nu-mi folosește la nimic. E măritată și, pe deasupra, și sută la sută catolică. Dar măcar îmi lasă loc să visez. M-am încordat, gata să-l aud pe Tom râzând de mine, dar nu a făcut-o. Cu o expresie extrem de solemnă pe chip, s-a întins peste masă și m-a bătut ușor pe mână. — Știu exact ce simți, Nathan, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îl cocea împreună cu Gordon Dryer și, când Dryer a intrat în după-amiaza aceea în anticariat împreună cu Myron Trumbell, Rufus a crezut că sunt doi colegi anticari. I-a condus sus, în biroul lui Harry și, pentru că Harry părea neobișnuit de încordat și de agitat când le-a deschis ușa, deloc el însuși, scuturând mâinile vizitatorilor ca o păpușă întoarsă cu cheia, Rufus a început să se alarmeze. În loc să se întoarcă la postul lui de lângă casa de marcat de jos, a hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
am culcat era goală, îi reproșă ea soțului; am scos din ea până și traista aceea veche pe care vreau să o arunc! Încercă din nou s-o ridice. Nici de data aceasta nu reuși decât în momentul când își încordă toate forțele. Bidaru nu reacționă nici într-un fel la reproșurile juste ale soției. Când ai burdușit-o așa de zdravăn? Pare gata-gata să plesnească? Își continuă ea puțin nervoasă, șirul întrebărilor. Îți voi explica totul, însă am o rugăminte
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Adânc, sub ei se scobea găvanul unei văi cu pereți prăpăstioși înecați de pădure. Totul mirosea frumos, a mintă sălbatică și a iarbă verde crudă. Ceva îi spunea bătrânului că acolo este esențialul... Îl simțea în nervi și în mușchii încordați până la plesnire, ca el însuși, tot freamătul și întreaga lui frânare. Numai sângele nu și-l putu stăpâni... Roșeața îi biruise smoleala obrazului. Tâmplele îi băteau ca doua aripi țintuite. ...L-au lăsat într-un desiș, alungându-l de lângă ei
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și să alergi - m-auzi? -, să nu care cumva să întârzii vreun pic la liturghie! - Nicio grijă, cunosc cum începe! Și se duse. Istorisiri nesănătoase fericirii 177 „Tot am fost oarecum neconvingător, gândea el. Cred că, dacă mi-aș fi încordat și mai tare forțele mele intelectuale pline de resurse, aș fi putut găsi argumente și mai zdrobitoare, pe care să le folosesc abil, ca s-o dobor! Foarte ciudat, dar, mai mereu, după fiecare ceartă sau neînțelegere, ajung să trag
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
s-o invit pe Iozefina, în camera mea. Aceasta ar fi fost prima mișcare pe care ar fi trebuit s-o fac: s-o invit la mine în cameră. Poate că acolo eram mai liber. Poate că nu eram așa încordat. M-aș fi descotorosit pentru totdeuna, de anumite prejudecăți, recunosc, incomode. După vreo zece minute, Iozefina se ridică fără să mă mai privească, și se furișează cu un mers rebel, afară din odaie, după care, cu toate implorările gazdei mele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să-i slăbească din ochi, ținând pușca doar cu o mână, bău cu poftă. Locotenentul abia schiță o timidă mișcare înspre tocul pistolului aruncat pe scaunul mașinii, dar gura țevii se îndreptă direct spre el și observă degetul care se încorda pe trăgaci. Rămase foarte liniștit, regretând gestul făcut și conștient că nu merita să-și riște viața ca să-l răzbune pe căpitanul Kaleb. Credeam c-ai murit, spuse. — Știu, zise targuí-ul când termină de băut. Și eu crezusem la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Îi spuse dr. Czinner, s-o Încurajeze. O pală de fum trecu prin fața ferestrelor, făcând sala de așteptare să se Întunece. Afară, În lungul liniei, se auziră voci și tropote de pași. Legăturile dintre vagoane gemură, se loviră și se-ncordară, iar apoi pereții subțiri se clătinară la bubuitul pistoanelor și huruitul roților grele. Când fumul se limpezi, Coral Musker stătea destul de liniștită pe banca de lemn. Nu mai era nimic de spus și picioarele Îi erau reci ca gheața. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și Încercă să-i vadă fața. — Wasser. — Să chem pe cineva? El nu o auzi. — Vreți ceva de băut? El nu-i răspunse, ci repetă fără Încetare Wasser. Coral Își dădu seama că nu era conștient, dar nervii ei erau Încordați și era iritată de faptul că doctorul nu-i răspundea. Foarte bine atunci, zaci În continuare aici. Eu am făcut tot ce mi-a stat În putință, sunt sigură de asta. Tânăra se trase cât mai departe de el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Bora Bora Bătrânul îi așeza cu delicatețe pieptenele ascuțit, din dinți de mistreț, pe pielea antebrațului, ridică hotărât micul ciocănel de lemn, iar Tapú Tetuanúi încorda pumnul și strânse din dinți, hotărât să demonstreze că e bărbat și să nu lase să se vadă, nici prin cel mai mic geamăt, nici printrun gest măcar, ca durerea pe care știa c-o va simți l-ar afecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se ridicase puțin deasupra liniei orizontului, când două lumini strălucitoare își făcură apariția dinspre răsărit, se apropiară de ei și trecură pe la mai puțin de o jumătate de milă depărtare. Erau precum ochii unui monstru ieșit din adâncurile oceanului, insă încordându-și privirea, oamenii de pe Marara ajunseră la concluzia că nu era vorba despre un animal de mare, ci de cea mai mare și mai ciudată navă pe care o văzuseră până atunci, căci calculară că trebuia să aibă cel putin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de pecari, atârnând de tavanul colibei, i se păreau de-a dreptul ispititoare. Înaintă încet, luându-le urma după miros, cu urechea atentă, până când auzi - clare - grohăiturile răgușite ale turmei de porci. Se cățără într-un copac jos și își încordă privirea spre luminișul care mai mult se ghicea decât se vedea câțiva metri mai în față. Erau acolo: cenușii și negri, murdari și zgrunțuroși, purtându-și înfricoșătorii colți gălbui. Pășteau lângă râu, dezgropând rădăcini sau căutând fructe în malul noroios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
În somn și În dragostea fizică am rămas nealterați și intacți În instinctele noastre Întocmai ca animalele. El doarme greu. Se răsucește pe toate părțile, scoate În răstimpuri sunete, frînturi de cuvinte dezarticulate, suspine, de parcă ar fi supus unor cazne, Încordată Îi pîndesc reacțiile, mă rog pentru el. CÎnd se destinde și respirația Își reia cursul normal, Îi privesc un timp profilul eliberat acum de orice emoție. Ovalul prelung, alungit de barba căruntă, fruntea boltită și netedă, mișcarea imperceptibilă a globilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-i spui că-ți strici gura de pomană, parcă vorbești la pereți și... țsă fi fost aprilie să fi fost mai stînjenii deși și Înalți parfumul lor albastru bărbatul Înfige cu nădejde sapa În pămîntul uscat de la rădăcina teiului Își Încordează trupul Înalt ciolănos se apleacă iar se Îndreaptă Își freacă palmele cămașa albă i s-a lipit de piept și de spate are fața Îmbujorată nădușită mustața blondă Îi dă un aer tineresc parcă-i un flăcău ieșit la horă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de cât minte în ultimele câteva ore, aș fi șters-o încă de mult. — Mulțumesc, am spus cât mai calm posibil, dar acum o să plec. Nimeni ridică privirea. Sprâncenele i se împreunară în spatele ochelarilor și coborî ecranul laptopului. Mi-am încordat mușchii pentru a fugi, așteptându-mă la ceva brusc și îngrozitor; ca el să sară de pe scaun și să se aproprie țipând în gura mare, inuman, de mine. Nu făcu asta. Înclină capul, mutându-și atenția de la mine la balta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de fapt, nu era destinată ludovicianului. Ai adus-o pentru a folosi împotriva lui Nimeni, nu-i așa? — Ori-ori, se eschivă Scout, ridicând din umeri, dar i-am surprins ușoara iritare, șoapta fantomatică a tensiunii. Am simțit că mi se încordează toți mușchii. — Cine era el? — Nimeni? Am încuviințat. Scout împunse resturile din farfurie. Cred că-mi plăceai mai mult când nu vorbeai. Cred că-mi plăceai mai mult când nu ascundeai nimic. — Dar nu ascund nimic, zise, ridicând ochii spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ei bine, arăta extraordinar. Albă și perfectă: perfectă-dar-nu-tocmai-perfectă, reală. Gâtul ei lung, claviculele precise, sânii mici - o sculptură în marmură din vremuri străvechi, ieșind puțin cam mult din cupele roase ale sutienului funcțional -, coastele prea pronunțate, mușchii mici, dar solizi încordându-se pe sub pielea albă-albă, mișcându-i pulpele, brațele, răsucindu-i mijlocul, boxerii mari întinzându-se pe rotunjimea șoldurilor și-n jos, între coapsele ei, elasticul din talie strângându-i stomacul, și sub partea umflată, goală, a boxerilor cu nasturi - da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]