1,787 matches
-
tatăl său murind de tânăr. Ea a avut 13 frați și a considerat că este un meci inegal pentru prințul danez, însă regele și-a dat permisiunea. Cei doi s-au căsătorit pe 7 august 1721, în timp ce Cristian a fost încoronat prinț. Nunta a avut loc la Pretzsch în Saxonia. Regele a fost timid și introvertit și a rămas la fel și în public. Noul cuplu regal a trăit o viață retrasă și, deși pioși, au fost înconjurați de splendoarea luxuriantă
Christian al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316482_a_317811]
-
Griffin). După moartea lui Boleslaw, succesorii lui au intrat în conflict, statul polonez suferind un nou proces de fragmentare, care a durat aproximativ 200 de ani. Vladislav I cel Scurt a reușit să reunifice parțial vechile teritorii și a fost încoronat Rege al Poloniei în 1320, dar ducatele Sileziei și Mozovia au rămas în continuare independente. De-a lungul secolelor XII-XIV, coloniștii germani, olandezi și flamanzi au început să se mute spre răsărit în Europa Centrală și Răsăriteană într-un proces
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
Henric I "Păsărarul" (Heinrich), duce de Saxonia, este considerat fondatorul dinastiei imperiale germane, întrucât alegerea sa ca rege al Germaniei a făcut posibil ca fiul său, Otto I să ajungă împărat. Începând cu Otto I, cei mai mulți regi ai Germaniei erau încoronați de papă și ca împărați (în germană "Kaiser") romano-germani. Sub Ottoni, regatul francilor estici a devenit în cele din urmă Germania, cu rezultatul unificării ducatelor Lorena, Saxonia, Franconia, Suabia, Turingia și Bavaria, odată cu încoronarea imperială a lui Otto I din
Dinastia Ottoniană () [Corola-website/Science/325338_a_326667]
-
a dinastiei Conradinilor. El s-a născut în Altötting, Bavaria, succedând tatălui său ca rege atunci când acesta a murit, în 899, pe când Ludovic avea doar șase ani. Pe parcursul domniei sale, țara a fost devastată de raidurile triburilor maghiare. Ludovic a fost încoronat la Forchheim în 4 februarie 900. Este vorba de cea mai timpurie încoronare regală din Germania medievală despre care există consemnări. Ludovic avea o constituție fizică slabă, fiind adeseori bolnav, fapt care, alături de vârsta sa fragedă, a făcut ca guvernarea
Ludovic Copilul () [Corola-website/Science/325402_a_326731]
-
Italiei. Trupele lui Berengar l-au părăsit pe acesta, așa încât până la Crăciunul anului 961 Otto deja cucerise Pavia fără rezistență și l-a declarat pe Berengar ca fiind depus. Regele german a pornit mai departe către Roma, unde a fost încoronat ca împărat la 2 februarie 962. Apoi a revenit pentru a-l asediat pe Berengar la San Leo. Între timp, papa Ioan intrase în negocieri cu fiul lui Berengar, Adalbert, fapt care a condus în 963 la o nouă intrare
Berengar al II-lea de Italia () [Corola-website/Science/325419_a_326748]
-
fost desemnat ca protector al tânărului fiu al lui Henric al VI-lea, Frederic, viitorul Frederic al II-lea de Hohenstaufen după moartea lui Henric. În 1197, el a pus la cale aducerea lui Frederic din Sicilia pentru a fi încoronat ca rege al germanilor, atunci când a primit vestea morții împăratului. Se pare că Filip dorea să apere interesele nepotului său și totodată să liniștească dezordinea care apăruse la moartea lui Henric, însă s-a dovedit a fi depășit de evenimente
Filip de Suabia () [Corola-website/Science/325444_a_326773]
-
unui copil era în creștere, iar după ce Filip fusese ales ca apărător al Imperiului pe parcursul minoratului lui Frederic, el a consimțit la propria sa alegere. Astfel, el a fost ales ca rege german la Mühlhausen în 8 martie 1198, fiind încoronat la Mainz în 8 septembrie. Între timp, un număr de principi ostili față de Filip, sub conducerea arhiepiscopului Adolf de Köln, a ales un anti-rege în persoana lui Otto, cel de al doilea fiu al ducelui Henric Leul de Saxonia și
Filip de Suabia () [Corola-website/Science/325444_a_326773]
-
a lui Herman de Thuringia din 1204 a marcat punctul de cotitură al norocului său, Herman fiind urmat curând de arhiepiscopul Adolf de Köln și de ducele Henric I de Brabant. La 6 ianuarie 1205, Filip a fost din nou încoronat cu mare pompă la Aachen de către Adolf de Altena, deși abia în 1207 intrarea sa în Köln a marcat încheierea oficială a războiului. O lună sau două mia târziu, interdictul papal asupra sa a fost ridicat, iar în martie 1208
Filip de Suabia () [Corola-website/Science/325444_a_326773]
-
Lorena, au trăit până la maturitate. La 25 mai 1555, tatăl ei, Henric al II-lea al Navarei, a murit, și Jeanne împreună cu soțul ei au devenit conducători ai Navarei. La 18 august 1555 la Pau, Jeanne și Antoine au fost încoronați potrivit ritului bisericii romano-catolice. Jeanne a fost influențată de mama ei, care a murit în 1549, cu tendințe spre reforma religioasă, gândire umanistă, și libertatea individuală. Această moștenire a fost influentă în decizia ei de a se converti la calvinism
Ioana a III-a a Navarrei () [Corola-website/Science/325961_a_327290]
-
luptei pentru expansiune a lui Napoleon, designul este inspirat din arheologie. Sunt reînviate luxul și măreția Imperiului Roman, dar sunt utilizate și elemente egiptene și grecești antice. Ornamentele sunt excesive și conțin: frunze de acantă, torțe, coroane imperiale, victorii înaripate, încoronate cu lauri, figuri mitologice îmbogățite cu bronzuri aurite, precum și simboluri ca: vulturul roman, tridentul lui Neptun, caduceul lui Hermes. Numeroase sunt și motivele militare, cum ar fi armurile, trofeele, săbiile, căștile, semnele imperiale (inițiala "N" de la "Napoleon", albina napoleoneană, vulturul
Stil Empire () [Corola-website/Science/325993_a_327322]
-
numără 37 de încoronări realizate cu Coroana de fier între secolele al IX-lea și al XVII-lea, însă documentație credibilă apare doar în următoarele cazuri: Începând din secolul al X-lea, regii romano-germani descindeau spre Roma pentru a fi încoronați ca împărați romani. Pe drum, în mod tradițional ei se opreau în Lombardia pentru a fi încoronați cu Coroana de fier ca regi ai Italiei. Locul tradițional pentru această încoronare era la Pavia, vechea capitală a Regatului longobarzilor, însă începând
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
-lea, însă documentație credibilă apare doar în următoarele cazuri: Începând din secolul al X-lea, regii romano-germani descindeau spre Roma pentru a fi încoronați ca împărați romani. Pe drum, în mod tradițional ei se opreau în Lombardia pentru a fi încoronați cu Coroana de fier ca regi ai Italiei. Locul tradițional pentru această încoronare era la Pavia, vechea capitală a Regatului longobarzilor, însă începând cu Conrad al II-lea din 1026 înocornările se puteau realiza la Milano. În 1530, Carol Quintul
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
longobarzilor, însă începând cu Conrad al II-lea din 1026 înocornările se puteau realiza la Milano. În 1530, Carol Quintul a primit Coroana de fier simultan cu încoronarea imperială petrecută la Bologna. La 26 mai 1805, Napoleon Bonaparte s-a încoronat ca rege al Italiei la Milano. Învestit cu "insignia" regalității de către cardinalul arhiepiscop de Milano, el a luat Coroana de fier, exclamând "Dieu me la donne, gare à qui la touche" - "Dumnezeu mi-a dat-o, vai de cel ce
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
acea ocazie, Napoleon a fondat Ordinul Coroanei de Fier, la 15 iunie 1805. După căderea lui Napoleon și anexarea Lombardiei de către Imperiul Austriac, ordinul a fost reinstituit de către Francisc I al Austriei, la 1 ianuarie 1816. Ultimul care a fost încoronat cu Coroana de fier a fost Ferdinand I al Austriei, în calitatea sa de rege al Lombardiei și Veneției, eveniment petrecut la Milano în 6 septembrie 1838. După războiul dintre Austria și Italia din 1859, în urma căruia austriecii au fost
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
al Italiei. După 962, regii de Italia erau mereu și regi ai Germaniei, iar Italia a devenit astfel parte constitutivă a Sfântului Imperiu Roman, alături de Germania și, după 1032, cu Burgundia. Totodată, se impune tradiția ca regii germani să fie încoronați de către arhiepiscopul de Milano cu Coroana de fier a regilor longobarzi în Pavia, ca un preludiu al vizitei întreprinse la Roma pentru a fi încoronați ca împărați de către papă. În general, faptul că monarhul era de obicei absent, petrecându-și
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
Germania și, după 1032, cu Burgundia. Totodată, se impune tradiția ca regii germani să fie încoronați de către arhiepiscopul de Milano cu Coroana de fier a regilor longobarzi în Pavia, ca un preludiu al vizitei întreprinse la Roma pentru a fi încoronați ca împărați de către papă. În general, faptul că monarhul era de obicei absent, petrecându-și cel mai mult timp în Germania a lăsat Regatul de Italia lipsit de o autoritate centrală. De asemenea, se înregistrează o lipsă a unor puternici
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
cu originile celor două tabere. Cu toate acestea, ideea de Regat al Italiei nu era cu totul lipsită de sens. Împărații care s-au succedat în secolele al XIV-lea și al XV-lea reveneau la Roma pentru a fi încoronați și niciunul dintre ei nu a uitat revendicările teoretice de dominare din poziția de regi ai Italiei. Nu erau uitate nici pretențiile împăraților de stăpânire universală în Italia însăși, unde scriitori ca Dante Alighieri sau Marsilius de Padova își exprimau
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
în Cetatea Leonină vreme de 30 de zile, papa Ioan al VIII-lea fiind nevoit să părăsească Roma și să se refugieze în Franța, la Troyes. Ajuns acolo, el a ținut un sinod prin care s-a oferit să îl încoroneze pe Ludovic "cel Bâlbâit" ca împărat, l-a adoptat pe Boso de Arles ca fiu și i-a excomunicat pe inamicii săi din Italia, Lambert de Spoleto și Adalbert de Toscana. După acest episod roman, Lambert și-a îndreptat atenția
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
s-a desfășurat la 27 iulie 1214, pe drumul dintre Tournai și Lille, reprezentând încheierea unei multitudini de conflicte care au devastat Europa de Vest pentru o lungă perioadă de timp. Împăratul Otto al IV-lea al Sfanțului Imperiu Român a fost încoronat de către Papă și speră ca prin înfrângerea protectorului principal al papalității, Filip al II-lea al Franței, să fie capabil să se bucure de superioritatea asupra adversarilor săi. El a atras un mare număr de aliați, printre care Ferrand, contele
Bătălia de la Bouvines () [Corola-website/Science/324883_a_326212]
-
Amosis a avut 7 ani, tatăl său a fost omorât, iar când a avut vârstă de 10 ani, și fratele său Kamose a murit din motive necunoscute, după o domnie de numai trei ani. i-a succedat pe tron fiind încoronat sub numele de Neb-Pehti-Re (Domnul puterii este Ra). Numele Ahmose sau Iahmes este o combinație a numelui divin Ah sau Yah, al zeului Lunei, si a formei „-mose”. În timpul domniei sale, Amosis I a desăvârșit cucerirea Deltei Nilului din mâinile hicsoșilor
Amosis I () [Corola-website/Science/324885_a_326214]
-
lui Carol cel Gras în Francia Apuseană (Franța), însă această nouă oportunitate l-a condus la succes, având suportul arhiepiscopului Anselm de Milano și al papei Ștefan al V-lea și reușind să îl înlăture pe Berengar și să se încoroneze ca rege al Italiei la Pavia, în 889. Guy a întemeiat pentru ruda sa, Anscar în 888. Anscar și familia lui fuseseră susținători fideli ai lui Guy în încercarea eșuată a acestuia de a pbține tronul Franței. Marca astfel constituită
Marca de Ivrea () [Corola-website/Science/324933_a_326262]
-
mare parte acestei comunități. Regiunea s-a unit cu imperiul islamic după Bătălia de la Yarmouk (636) din timpul cuceririi musulmane a Siriei. În 661, după asasinarea califului Ali, Muawiyah I a devenit califul necontestat al lumii islamice după ce a fost încoronat în Ierusalim. În 691, Cupola Stâncii a devenit prima mare lucrare de arhitectură islamică din lume. Umayyazii au fost înlocuiți de Abbasizi în 750. Din 878 regiunea a fost condusă din Egipt de către conducători semi-autonomi timp de aproape un secol
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
de către unii conjurați în 1213. Căsătoria cu monarhul Ungariei s-a realizat ca urmare a medierii unchiului Yolandei, împăratul de Constantinopol Henric I. Căsătoria a fost celebrat în februarie 1215 în Alba Regală (Székesfehérvár), iar arhipeiscopul Ioan de Strigoniu a încoronat-o ca regină a Ungariei. Cu toate acestea, arhiepiscopul Robert de Veszprém a trimis o plângere către papa Inocențiu al III-lea, dat fiind că încoronarea reginelor consorte ale Ungariei era prin tradiție un apanaj al bisericii din Veszprém. Papa
Yolanda de Courtenay () [Corola-website/Science/324403_a_325732]
-
apelul oficial al lui Urban al II-lea. Punctul de vedere al lui Petru Pustnicul este cel care l-a influențat și pe Emicho, care răspândea propria sa versiune, potrivit căreia Mântuitorul i s-ar fi arătat, promițând să îl încoroneze ca împărat și să îl sprijine în operațiunea de convertire la creștinism a evreilor din Europa, dacă Emicho s-ar fi raliat cruciadei. Emicho a urmat acest vis, iar în prima jumătate a anului 1096 a reușit să adune o
Emicho () [Corola-website/Science/324399_a_325728]
-
treia, împăratul constantinopolitan s-a decis să tranșeze definitiv problema bulgarilor și vlahilor. Basileul a prognozat o campanie pe scară largă și a ajuns cu trupele până la Târnovo, pe care l-a supus unui asediu prelungit. Între timp, Petru îl încoronase pe Asan drept co-împărat în 1189 și, fără să abdice, se retrăsese la Preslav. Rămas la Târnovo, Ioan Asan I a reușit să îl atragă pe împăratul bizantin în cursă, prin răspândirea de zvonuri privitoare la sosirea unui număr ridicat
Ioan Asan I () [Corola-website/Science/324401_a_325730]