2,617 matches
-
milițianul. „Scoate banii“, i-am spus, ridicând din umeri, ușor mulțumit că puteam fi necioplit. A plătit cei cinci lei. Adeseori, în golul clipelor de mai târziu, revedeam scena. Nu atât derularea ei mă fascina, cât uimirea că parcă timpul încremenise în secvența aceea din urmă cu mulți ani, adolescentul de odinioară alergând, tot alergând, ținut de o fată de mână, spre mine, cel ce-l privesc din spatele ferestrei localului. I-am spus odată și lui Ester de imaginea asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Îngrijit și el, exprimau nedumerire. „Parcă ar fi de cauciuc”, adăugă Oliver, după ce trecu bucățica de carne de pe o măsea pe alta, mestecând-o Îndelung, meticulos, pentru a-i „savura” secreta suculență. „Și totuși parcă e ceva”, conchise el, rămânând Încremenit pentru o clipă Într-o poziție meditativă. Și abia termină de rostit aceste cuvinte, când chipul său palid se Înroși brusc și Oliver simți că se sufocă. „I-o fi rămas carnea pe gât”, Își spuse Bikinski, privindu-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Încearcă să profite cât mai mult de cele câteva secunde cât mai poate rămâne În căldura patului. În chiar secunda când Începe un vis ultrascurt aude comanda „drepți!“ strigată de un căpitan slăbănog oprit În ușa dormitorului. Sar ca arși. Încremenesc În poziția ordonată. Izmenele lor n-au nasturi la șliț, dar În poziția drepți nimeni n-are voie să miște. Căpitanul le administrează o morală scurtă, stabilește o pedeapsă, apoi rostește o serie de comenzi care pot sta la baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
draperiile de lângă comutator, la un pas de ușă, cu brațul întins, degetul pe trăgaciul pistolului și mâna stângă drept reazem. Broasca cedă cu un scrâșnet metalic. Ușa se deschise. Danny aprinse lumina. Un bărbat gras, de vreo patruzeci de ani, încremeni la vederea luminii. Danny făcu un pas înainte. Omul pivotă în fața țevii revolverului. Mâinile lui tremurânde se îndreptară spre buzunare. Danny închise ușa cu vârful pantofului și îl lovi pe individ cu latul armei peste față, catapultându-l în peretele vărgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și mă amenința mereu că mă toarnă. — Și asta te-a înfuriat? — Da. — Destul de tare încât să te iei la bătaie? — Da! Green spuse: — Noi am auzit o altă versiune, detective. Am auzit că Niles te-a făcut poponar. Danny încremeni, încercă să scoată o replică, dar continuă să rămână încremenit. Se gândi să-l toarne pe Dudley, dar se stăpâni. Nu-l vor crede nici în ruptul capului - deocamdată. Dacă Niles a zis una ca asta, eu n-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
neîntrecută! I se dusese faima în lumea școlărească a Bucureștilor, și era adevărat că cel mai slab elev al lui, la Latină, când se muta la alt liceu era acolo cel mai bun. Barosanul se aștepta să râdem, dar clasa încremenise. ― Hai, mă, nu mai fiți ipocriți... De când știu eu că-mi spuneți Barosanul! Asta e mania voastră, a elevilor... Ergo... am fost și eu elev ... și, la rândul meu, chiar dacă nu v-aș fi făcut această mărturisire, voi v-ați
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Marinescu Gheorghe! adăugă ea. ― Ah... da! făcu omul școalei. V-am chemat, stimată doamnă Marinescu, ca să mă plâng că fiul dum-nea-voastră nu poartă număr la mî-ne-că! ― Mă surprinde, domnule Crăcănel, îl întrerupse doamna contrariată. Ce s-a întîmplat? Clasa a încremenit; iar Crăcănel, la fel... În clipa aceea nu mai semăna cu un pelican, ci cu un cameleon... se făcuse roșu ca... sfecla. Spumegând de indignare, abia putu să articuleze, silabisind ca la lecție: ― Doamnă... nu mă cheamă Cră-că-nel! (Noi icneam
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ore de învățămînt. Odată însă s-a făcut de pomină cu aceste mici și nevinovate inspecții pseudo-didactice ale lui. A nimerit la clasa a VIl-a reală, tocmai la o teză de Matematici. A deschis ușa încet și... deodată a încremenit, mustăcind uimit și enervat. S-a uitat sever la profesor, acesta stătea pe catedră liniștit și privea pe deasupra băncilor. A mai privit încă o dată la elevii care, imperturbabili, își vedeau de lucrare înainte: deschideau niște cărți ce le aveau pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
convenția făcută, că se râde în clasă, și-odată, în liniștea aceea mormântală, sare-n sus în bancă, bate cu mîinile-n pupitru și-ncepe să râdă ca un scos din minți, de unul singur: ― Hă, hă, hă, hă, hăăăă! Clasa, încremenită o clipă, că nu știa ce să creadă, izbucnește într-un râs nemaipomenit, pe care Fischer cât abia poate să-l stăpânească. ― Ce, mogarule, ai înnebunit?! Ia să puftești cu mine la Cancelarie, la sfârșitul orei! Cum era fatal, toată
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
copii, care de-abia se-abțin să nu-i culeagă. Și dacă astăzi ai trecut pe aleile discrete ale Cișmigiului, privind la bobocii de pe crengi, peste noapte Primăvara înfăptuiește minunea: în zori, la fiecare pas, te întîmpină mirese de basm, încremenite de un vrăjitor poznaș ― buchete uriașe de zăpadă proaspătă îți dăruiesc miresme suave și de un farmec înfiorător de dulce. Dar în fiecare anotimp, grădina Cișmigiu este răsfățată de sumedenie de flori, unele născute de pământul roditor al țării noastre
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
spune zâmbind și mai larg (prima oară în timp de șapte ani, de când eram la Lazăr, l-am văzut atunci râzând pe Barbă, dar râzând cu poftă): ― Ei, și-acuma, Băjenarule, "pour la bonne bouche", fă și "galeria profesorilor"! Am încremenit. Mi s-a părut că n-aud bine! ― Cum adică, domnule director, dacă nu vă supărați, că n-am înțeles? ― Ei, zâmbi Barbă, gesticulând, ca de obicei, cu degetul mare și cel arătător de la mâna dreaptă, ai înțeles tu foarte
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
E îngrozitor să taci așa!" mi-am zis eu. "Fie ce-o fi, dar ceva trebuie să răspund!" ― Da, domnule profesor! ― Te rog, spune atunci! mi-a cerut glasul de bas, tremurîndu-și vibrațiile în tăcerea de mormânt a clasei care încremenise, întrucît știa că nu știu! Și-atunci cred că am făcut cel mai mare efort de gândire și imaginație din viața mea școlărească. Trebuia să răspund ceva neapărat... dar ce?! Cum s-au putut forma aceste terase scandinave... prin ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
est al Apărătorilor din Europa! - Adică?... - Oană, măria ta! Oană e prizonier sau mort! Dar, dacă era prizonier, se dădeau semnale de luptă, nu se trimitea săgeata roșie! Săgeata roșie Înseamnă că unul din Apărători l-a văzut murind! Voievodul Încremeni. Privi În jur, ca și cum cineva ar fi trebuit să-i spună că nimic din ce auzise nu era adevărat. - Săgeata galbenă, completă celălalt Apărător, Înseamnă invazie a țării și atentat asupra măriei tale. - Deci... spuse Ștefan, simțind că vocea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nu Înțeleg nimic! Cine e omul acela, legat? De ce e Înconjurat de făclii? - Erina... spuse Alexandru, privind țintă spre Ogodai, acela e omul care a poruncit ca tatăl meu să fie ucis. Acela e omul care l-a torturat. Erina Încremeni. Simțea că se Întâmplă lucruri pe care nu le putea controla. Asasinul se afla acolo, În fața ei. Dar nu fusese prins de ea și nici de Apărători. Ci de tânărul războinic mongol cu plete negre, care tocmai se apleca asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
semnalele mele și la mișcările vânătorilor domnești, care vor micșora presiunea asupra voastră atacând pe flancuri! Dacă dau semnalul de retragere, reveniți prin ieșire laterală din luptă, În spatele crângului! Pe poziții! O clipă, marginea satului Ștefănești apărată de călăreții Moldovei Încremeni Într-o liniște neașteptată. Se auzeau, tot mai distinct, tropotele cailor tătari și ordinele strigate de căpetenii Într-o limbă aspră, guturală. Apoi trapul tătarilor deveni galop, iar călăreții din primele rânduri se ridicară În șei, cu arcurile Încordate. - Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
grea sarcină din istoria acestei țări. Și cea mai sfântă. Eliberarea!! Ultimele cuvinte fuseseră rostite pe un ton mai ridicat, așa cum era obiceiul domnitorului când anunța o decizie crucială În sfatul domnesc. Cuvântul „eliberarea” străbătu poiana și pluti deasupra pădurilor Încremenite În așteptare, până când un vuiet veni de pretutindeni, ca un răspuns la o Întrebare care nu fusese rostită. Întrebarea aceea era: „Sunteți gata să jertfiți tot ce mai aveți pentru acest vis?” Iar răspunsul venea ca un râu de munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de un scaun, să se îndrepte. Scaunul se lovește de un altul învecinat și Pran tresare, cu inima bătându-i puternic. — Ești treaz, De Souza? strigă prințul. Ai ajuns la timp să asiști la ultima descoperire a domnului Birch. Pran încremenește. Firoz înjură în gura mare. Apoi se aude un scheunat și zgomotul făcut de un pahar spart de peretele din spate. Evident, Prințul a aruncat cu o cupă de șampanie în operatorul care se ocupă de film. — Ce faci acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cei doi soldați de infanterie, care privesc nedeslușit în obiectivul aparatului. Două studiouri diferite. Două tonuri diferite de sepia. Doi fii morți. Figurile lor îl fascinează mereu, cu toate că nimic din lipsa de distincție a trăsăturilor părinților nu atrage atenția. Sunt încremeniți și puternici, ei întruchipează toate emoțiile ascunse care guvernează viața acestei case. Și-a dat seama că ei sunt motivul pentru care Ambaji l-a primit aici, iar pastorul îi permite să stea. — Sarcina ta este să mă ajuți, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de la Blighty sunt la fel ca munții de aici și ghicind că nu pot să suporte nici o lumânare, observă cum întunericul din fața lor se împarte în mai multe umbre mici, fiecare ducând un băț, o sticlă sau un cuțit. Bobby încremenește. Șapte, opt bărbați? Chiar și de la distanță miros a fum și vin de palmier. Conducătorul lor are o cârpă înfășurată în jurul capului și un drug de fier în mână. Duhnește a sânge, de parcă s-ar fi bătut deja în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trei altare - un vesel carusel infinit. - Analiză în undele delta! ceru Zeul Concentrării. Două brațe metalice coborîră de undeva și, cu precizie și indiferență, prinseră de subțiori ghemotocul uman rătăcitor cu gândul prin cosmoparcul tinereții lui. Oare n-ar putea încremeni pentru totdeauna această clipă fugară? Ca un serafic țipăt de viori... Ca insolita dulceață a unui fulgurant ferăstrău de senzații de-a lungul întregului trup...". - Mai ai de trăit încă cinci secunde, începu să rostească pe tonul tehnic ai comenzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
dispare repede în spatele tufelor de bambus. Cât aș mai putea să stau așa? Privesc în jur și aud cum celorlaltor fete le chiorăie stomacul. Susurul apei de la un pârâu din apropiere mă face să mă simt și mai însetată. Fetele încremenesc încet ca într-un tablou străvechi. Imaginea e alcătuită din copaci eleganți, joarde de viță-de-vie legănate de adierea vântului, frunze fremătânde de bambus și tinere fecioare. Mă tot uit la acest tablou, până când o siluetă mișcându-se ca un șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în genunchi. Ridică-te, Shim! Nu îndrăznesc! — Insist! — Dar... doamnă Yehonala! Aștept până se ridică în picioare și rostesc răspicat fiecare cuvânt: — Ruyi-ul va fi mult mai valoros când voi deveni mama copilului împăratului Hsien Feng. Chipul eunucului-șef Shim încremenește. El pare să fie paralizat de gândul acestei posibilități. Da, doamnă Yehonala. Se lovește cu fruntea de podea. Îl las să continue o vreme și apoi îi spun: Îți mulțumesc pentru ajutor. Eunucul-șef Shim se ridică încet, își scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
multă libertate sau îndoindu-se probabil de motivele mele, Yung Lu își ridică privirea să mă analizeze. În ochii lui văd un stegar adevărat. Mă întorc spre Nuharoo. Mătăniile stau nemișcate în poala ei, iar degetele parcă i-ar fi încremenit. Nu știu dacă e în comunicare cu spiritul lui Buddha sau a ațipit. Oftez. împăratul e prea slab, Su Shun e prea șiret, iar prințul Kung e mult prea departe, în vreme ce noi avem nevoie de un bărbat aproape. Timpul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ducă înapoi în camera lui de joacă, fiul meu răspunde folosind pentru prima oară limbajul rezervat unui împărat: — Zhen dorește să fie lăsat în pace ca să vadă ce se întâmplă aici. Cuvântul zhen îl face pe eunucul-șef Shim să încremenească pe loc. Tung Chih profită de moment și aleargă înăuntru în sală. Imensul pat negru de dragon al lui Hsien Feng se află în mijlocul platformei tronului. Conduși de Su Shun și de membrii cabinetului său, miniștii și oficialii Curții înconjoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Îi spusesem pe toți. Mai erau însă orașe și locuitori pe care nu-i spusesem, să mă mai gândesc. Se lăsă o tăcere nefirească în marea încăpere de clasă. Timpul trecea, profesorul stătea neclintit la catedră și aștepta. Totul parcă încremenise. Ce vroia de la mine? Atâta știam, atâta spusesem, n-aveam la ce mă gândi. ― Gîndește-te! mă somă bătrânul domn ca și când mi-ar fi ghicit gândurile. Și deodată răcni: gîndește-te! Și se dădu jos, se repezi la mine, mă lovi cu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]