2,660 matches
-
primi o medalie de la Țar. Porfiri linse o urmă de tabac de pe buza de sus în timp ce se gândea la antagonismul ei. ă știu unde să îl găsesc, spuse el nonșalant. Îți rămân recunoascător, Katia. și ca reprezentant al statului, sunt încrezător că Țarul îți este de asemenea recunoscător. Se înclină solemn, clipind, ca și cum astfel ar fi autorizat să-i răsplătească serviciile femeii. Capitolul șaptesprezece Evazivul Govorov Încă o misie dată dracului. Locotenentul Salitov coborî pentru a șaptea oară într-o tavernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se unduiră. Confuzia și efortul de a o depăși îi dădeau un aer pierdut. ă Vă rog. Porfiri ținu ușa deschisă pentru prinț. Urmărim o pistă foarte importantă. ă L-ați găsit pe Rataziaiev? Fața prințului Bicov străluci a așteptare încrezătoare. Emoția prințului îl stânjenea pe Porfiri, care îi făcu semn prințului să se așeze. ă Nu, spuse așezându-se în spatele biroului. Își întoarse privirea pentru a nu fi nevoit să urmărească dezamăgirea care inevitabil va umple fața prințului. Dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mare și arătător și i-l înmână lui Tolkachenko cu un 'Poți să iei asta' absent. Tolkachenko se încruntă la chiștoc în timp ce Porfiri își aprindea o a doua țigară. Este un mister dar... Porfiri fuma cu hotărâre profesională. Mă simt încrezător că îi vom descurca ițele. Dumneata ce spui? Salitov nu răspunse, fiind adâncit în gânduri furioase. ă Logica. Haide să folosim logica, continuă Porfiri. Logica rece, fără pasiune. Nu te lăsa prins în capcană. Nu poți să rezolvi nimic, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fost' la cine vă referiți? ă La mine și la fiica mea, Sofia Sergheievna. Ne-a însoțit și Marfa Denisovna. și Osip Maximovici, adăuga ea după o clipă. ă Am înțeles. ă A mai fost și Vadim Vasileivici, adăugă ea încrezătoare. ă Vă rog. Povestiți-mi ce s-a întâmplat. ă Boria. Vocea îi era încărcat rostind numele. ă Am înțeles. ă Boria era acolo. Ca să spun așa, cred că ne-a urmărit. Nu venise cu noi. Sau poate că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vopseaua ca și cum descompuneau părțile constitutive ale unei note muzicale, pentru că s-au murdărit de culoare și au păstrat-o în interiorul profund al dermei, pentru că doar cu această cunoaștere invizibilă a degetelor va putea fi cândva pictată infinita pânză a viselor. Încrezător în ceea ce ochii își închipuie c-au văzut, creierul din cap afirmă că, în funcție de lumini și de umbre, de vânt și de liniște, de umezeală și de uscăciune, plaja e albă, sau galbenă, sau aurie, sau cenușie, sau violetă, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
oricând telefona, Și trebuie să fiu acasă pentru a-i putea răspunde. Marta și Marçal se uitară cu îndoială unul la celălalt, iar el spuse prudent, Dacă aș fi în locul dumitale, știind cum funcționează Centrul, n-aș fi atât de încrezător, Amintește-ți că el însuși a admis posibilitatea de a-mi răspunde astăzi, Chiar și în acest caz, ar fi putut fi doar vorbe în vânt, din cele pe care le spui fără să le dai prea multă importanță, Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și oamenii care-o făceau și care, mai bine sau mai prost, din ea trăiseră până atunci. Cele șase păpuși erau ca șase ironice și insistente semne de întrebare, fiecare vrând să afle de la Cipriano Algor dacă era atât de încrezător încât să-și închipuie că dispune, și pentru câtă vreme, dragă domnule, de forțele necesare pentru a se ocupa singur de olărie când fiica lui și ginerele se vor muta în Centru, dacă era atât de naiv încât să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cufundat În fum acru și borîtură spălăcită. Așternutul rudimentar de pe pat miroase a sudoare. Aude prin somn, noaptea Întreagă, clinchetul aparatelor de poker și gîngăveala difuzoarelor. Se complace În mizerie, așteaptă să moară. CÎnd se trezește, se simte mai puțin Încrezător: nu este suficient de puternic ca să moară, cel puțin nu singur. Mai zace Încă o oră pe cearceaful duhnitor, privind mut la ecranul gol a televizorului. Se uită și Diavolul alături de el. Și el ar vrea să moară, dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o respinse. — Sunt sigură că a înțeles că ai făcut-o pentru binele lui. Nu-l cunoști prea bine, nu-i așa? Chiar dacă urma să vă căsătoriți. Cred că a scăpat ca prin urechile acului. — Și eu. Dispoziția veselă și încrezătoare a lui Fran se spulberase. Camilla rămăsese țintuită locului, sub ploaia torențială, cu chipul strălucind de devotament, ca o martiră creștină din vechime. — Lasă-mă să-ți chem un taxi, Camilla. Chiar în timp ce rostea aceste cuvinte, Fran își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ce e modern fiindcă inteligența lor nu ajunge să discerne între artă și politică. Ei nu știu că revoluția artistică și cea politică nu au nimic comun. Ei sînt adevărații falșificatori de valori spirituale și infectează judecata și simțirea maselor încrezătoare. Au proiectat un stil național în toate — scris național, case naționale, tranvae naționale C.... naționale, naționale. Ce are arta a face cu acest fascism? Pentru a răspunde acestora am decis ca noi artiștii să creăm un partid politic pentru luminarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să vorbească cu însuflețire. — Singurii care se mai încred unii în alții sunt cei ca noi. Femeile care te-au adus aici, de exemplu... Își vând ele trupurile și fură cât pot, dar în adâncul sufletului lor sunt bune și încrezătoare... până la prostie. Sunt înțelegătoare și au suflet curat. Sunt calități pe care nu le vei întâlni la politicieni și la intelectuali. Gaston își ținea mâinile pe genunchi, dând din cap, deși nu înțelegea nici pe jumătate ce spunea bătrânul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
culcare și-o să-ți povestesc. În intimitatea dormitorului nostru, Îi repet lui Dan Întreaga conversație, iar el se uită la mine cîteva secunde, după care izbucnește În rîs. — E ridicolă, nu-i așa? Vocea mea are o notă mai degrabă Încrezătoare și ceea ce spun sună mai mult a Întrebare decît a afirmație. Am Încredere În Dan. Încredere absolută. Nu cred că e genul de om care să aibă o aventură și chiar dacă ar avea, nu cred că Îi place În vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
accident, mă simt ușurată. Ușurarea vine din faptul că, brusc, zăresc o luminiță la capătul tunelului, că doctorul acesta, care pînă acum a fost atît de serios și de precaut, găsește nimerit să facă o glumă, ceea ce Înseamnă că e Încrezător, sau măcar optimist, În legătură cu rezultatele. — Dar asta e bine, nu? Întreb. Asta Înseamnă că se va face bine? — E o veste excelentă, răspunde el, dar trebuie să mai facem niște analize. În ziua În care plecăm, ziua În care lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
m-aș face fără Rachel. Mă așez lîngă Trish, iar Dan ia loc lîngă Gregory, și cei doi Încep o conversație. Rachel este Îngerul meu păzitor și, În prezent, a doua mea ființă favorită, după Tom. E o australiancă puternică, Încrezătoare În forțele proprii și amuzantă, care e În Anglia de opt luni, locuiește, din cîte Îmi dau seama, Într-o casă În Acton cu Încă o sută douăzeci și patru de conaționali și, de patru luni, e dădaca noastră cu jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și ajungem cine știe unde, ne-a spus Bovo în timp ce ne odihneam pe trunchiul unui copac prăbușit. Problema noastră, a mea și a lui Gundo, nu era mersul, ci durerea de picioare din pricina încălțărilor cu catarame. - Ca să ajungem la Spina? am întrebat încrezător. Bovo mi-a râs în față, după care mi-a explicat: - Pe drumul acesta e mare lucru dacă ajungem încă pe lumină la mănăstirea Pomposa. Adică la jumătatea drumului. Până acum ne-am descurcat. N-am avut parte de incidente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
prețuiască esența intimă, care nu poate fi definită prin asemenea cuvinte.2 Te-am pus doar în gardă și mă rog pentru tine să te eliberezi de aroganța minții. Află că fiica înțelepciunii și a cunoașterii este smerenia. Lasă-te încrezător în brațele Sale, căci puterea stă în Mântuire. Adio, Stiliano; ai crezut că mi-ai fost doar discipol și, de fapt, mi-ai fost totodată și învățător“. Nu mai știu de câte ori am citit-o și răscitit-o și, chiar neînțelegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mâine. FLAMINIO. A coborât. Ușile s-au Închis. Pentru o clipă, Valentina Îi mai văzu pe Emma și pe Kevin mergând pe trotuar mână de mână, spre ieșirea din capătul tunelului - ea Înaltă, dusă pe gânduri și absentă, el mic, Încrezător și orb ca un liliac. Mergea neatentă, dincoace de linia galbenă. Era periculos. Plecând, trenul putea să o atingă. Uneori Valentina simțea că trebuie să o protejeze. Că Emma s-ar afla Într-un mare pericol de care nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cariera ei, și se dovedi generos și Înțelegător, căci, la urma urmelor, Își dorea pentru Emma un viitor de talie internațională. Iubita lui avea să devină vedetă. Toți aveau s-o adore cum o adora el deja. Iar el aștepta Încrezător acest triumf. Înmulțirea numelor masculine din agenda ei, Întârzieri nejustificate și telefoane suspecte Îl convinseră pe Antonio că Emma frecventa fără știrea lui tehnicienii de la studio și staff-ul de turneu. Se certau ore Întregi, se pălmuiau și se zgâriau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mofturile lui, modul lui de a coborî din pat dimineața. Și totul era familiar și adevărat. Dar sâmbăta Dario se Întorcea la soția lui. Sasha ura sâmbăta. Și duminica, și Paștele, și Crăciunul, și Anul Nou. Știuse să aștepte. Răbdător, Încrezător, convins că mai devreme sau mai târziu comedia scabroasă a căsniciei lui avea să se sfârșească, că Dario avea să discute cu soția lui, chiar dacă n-ar fi făcut-o - ce importanță mai avea? -, oricum el urma s-o părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de ani, sau chiar mai puțin - Îl agățase deja de braț, Îl târâse În holul minuscul și apoi Închisese ușa casei În spatele lui, iar acum Îl privea ca pe un marțian. Pe ecranul albastru al televizorului Mister Verità surâdea placid, Încrezător și senin și Îl felicita pe preot și pe soția acestuia pentru curajul pe care Îl avuseseră de a sfida lumea Întreagă - În timp ce chiar În clipa aceea, cine știe unde, Dario Înfrunta cea mai teribilă criză a vieții sale conjugale, Își părăsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din cartea mare, legată în piele, pe care o moștenise de la tatăl lui. Spunea cuvinte pe care nici el nu le înțelegea, stâlcind-le, inventând sunete și gândindu-se ce ar putea să însemne fiecare. Pampu îl asculta fascinat și încrezător, iar Zogru se gândea cu sinceritate că n-ar fi rău să-l părăsească pe Pampu și să exploreze și alte locuri ori situații. Dar nu s-a întâmplat nimic. Realiza cu înfiorare că s-ar putea ca toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
auzit vuietul speriat al glolelor: tavaaaanul. Lovitura n-a fost prea puternică. Stătea lungit pe pământul umed și-i venea să râdă, apoi a intrat brusc în hohotul de râs al glolelor. Lanțurile au sărit deodată. Era din nou Zogru, încrezător în sine și gata să iasă din pivniță. Primul lui gând a fost să-l caute pe Ioniță și să-l strângă ușurel de beregată, apoi să-i smulgă limba și să i-o fâlfâie prin dreptul ochilor bulbucați. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Giulia s-a trezit cu un cumplit sentiment de vinovăție. Îi plăcea Bobo, dar continua să-l iubească pe Andrei Ionescu. 33. Și-a petrecut noaptea printre visele lui Bobo, iar dimineața a plecat glonț spre Andrei Ionescu, optimist și încrezător în șansa lui. Cum a dat cu ochii de el, s-a și avântat spre bubița roșie care aproape că se vindecase. Intrarea a fost, ca de obicei, vijelioasă și amețitoare. S-a relaxat și se pregătea să-i inspecteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lemn curat sculptat, Cu Sfântul Neculai, maiestuos, Ca o viță de-mpărat. Dar Smărăndița s-a veselit. Chiar dacă părintele-i era tată, Pe Bălan ea s-a suit Și-a plâns ca niciodată. Toți copiii s-au speriat, Nică era încrezător, Toți s-au pus pe învățat, Nică era nepăsător, Până când, într-o zi, Fu rândul lui Nică, Pe Bălan a se sui, Dar el murea de frică. Ușa încetișor scârțâi, Sosi un elev de-afară; Nică spre ușă o zbughi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o prințesă sclipitoare Spunând că-n viață mândrul Soare Nu încălzește pe oricare... Deși am minte de copil, Am înțeles că e ostil Să fii cu sufletul vărgat Trecând un nor înfumurat. Bunătatea și credința, Crescute-odată cu ființa Se înalță încrezătoare În jocul razelor de soare. Copilăria e un joc, Scăldat de-o rază de noroc. E o lumină arzătoare Ce-ți luminează a vieții cale. Lumea poveștilor Prin șirul lungilor povești Adesea eu mă regăsesc, Copil cuminte ce învață S-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]