KorAP: Find »[drukola/base=încrunta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...91 >

2,268 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

ei: organizarea unei reuniuni În care el să scrie dedicații pe romanul său. Și o făcuse În cuvinte foarte alese, de care era aproape sigur că le Învățase pe de rost. Aruncă o privire spre colțul consacrat librăriei și se Încruntă. Postamentul pe care Anne Îi așezase romanul chiar În dimineața aceea era acum gol. Atunci Îl văzu pe Gildas apropiindu-se de el, cu mersul nesigur al celor care au tras prea mult la măsea. Și pricepu ce se Întîmplase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
știe totul, acolo sus, și cere sînge! Trecu Îndărătul tejghelei și, fără să ridice măcar capul, apucă una din sticlele suspendate deasupra barului. Scotch. Își turnă o porție zdravănă, pe care o dădu imediat peste cap. Chipul lui Jeanne se Încruntă de neliniște. Dintre toți copiii ei, era cel mai vulnerabil și Își dădu seama că va fi nevoită să-l susțină iarăși ca să-l ferească să nu cedeze. La moartea soției lui, Catherine, cu treisprezece ani În urmă, pur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
parteneri. Fiica lui Pierre-Marie de Kersaint venea o dată pe săptămînă, la fel ca Ronan Le Bihan sau fata care o ajuta pe Anne la cafenea. Dar cel mai asiduu, cel mai Înzestrat totodată, era incontestabil tînărul Kermeur, Nicolas. Yves se Încruntă văzînd mașina Méhari intrînd pe alee și parcînd lîngă terenul de tenis. Ce căuta Marie la el acasă? Se arătase cumva prea stăruitor În povestea cu autopsia? Nu, manevrase foarte bine și ar fi putut să jure că ea apreciase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Doar l-am auzit strigînd: „Vii sau mă duc la poliție!“. Junele roșcovan mai adăugă și că-l văzuseră pe Gildas plecînd la puțin timp după aceea, În goană, furios. - Era unu jumate noaptea. - Asta e tot? - Păi, da. Se Încruntă. - Stați un pic, acu’, dacă stau să mă gîndesc, părea cam speriat...Nu știu dacă e ceva important, da’, cînd a plecat, șefu’ ținea... Un pîrÎit sinistru Îl Întrerupse. Într-o fracțiune de secundă, Marie văzu bîrnele cedînd și vaporul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
deschis, nu mai avea decît despărțituri goale. Nici o urmă de efracție, nici o urmă de scotocire. Marie Înțelese că Chantal luase În goană ce avea mai de preț și că apoi fugise. Cu Nicolas, desigur. Din rutină, Împinse ușa băii. Se Încruntă, simțea miros de ars. În cadă, găsi un teanc de hîrtii pe jumătate calcinate, apucă de pe lavabou o pensetă pentru epilat și ridică rămășițele. CÎteva foi nu arseseră, ea recunoscu scrisul lui Nicolas. ... ce vei vrea, din dragoste pentru tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
o clipă singură! au fost primele cuvinte pe care i le trînti el, tulburat de sentimentul violent pe care-l Încercase, văzînd-o inconștientă și atît de palidă. Genul de sentiment cu care nu mai voia niciodată să se Încurce. Se Încruntă văzînd-o că Încearcă să se ridice. - Nu te mișca, mă duc să chem ajutoare. Dar Marie se ridică totuși. Îi contemplă hainele pîrjolite, sîngele care lăsase o dîră pe obrazul Înnegrit de fum și scoase un șervețel de hîrtie pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
pe mobil fără să-i mai dea atenție. - Morineau? Aici e Fersen.Vino imediat la hotel cu oamenii dumitale. Își Înălță ochii la cer. - Evident, la Loïc Kermeur! Mai știi și alte hoteluri În Lands’en? Închise ferm și se Încruntă văzînd că Marie profitase ca să se apropie de Loïc. A-l pune pe fratele ei În stare de arest chiar sub ochii ei Îi displăcea profund, dar nu avea de ales. Era convins În sinea lui că Loïc știa unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Închide definitiv pliscul unui șantajist Îndeajuns de inconștient ca să cuteze s-o amenințe. Totul va reveni la normal. Înseninată de gîndul ăsta, Împinse ușa fabricii de faianță, cufundată În penumbră. Apăsă În zadar Întrerupătorul care acționa iluminatul atelierelor și se Încruntă. Precaută, străbătu În tăcere atelierul rezervat pictării obiectelor, fofilîndu-se fără probleme, datorită obișnuinței, printre rafturile suprîncărcate cu vase din faianță care așteptau să fie pictate. Figurinele albe aliniate ca la paradă aveau ceva marțial În Înfățișare și păreau c-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de așchii de lemn, prinse În sînge Închegat. - Va fi greu să stabilim dacă raftul a căzut singur, spuse Lucas ceva mai tîrziu cînd coborî de la mezanin. Sau dacă cineva i-a dat un brînci. Îi explică Mariei, care se Încruntase, că ușa de la biroul de contabilitate era larg deschisă și că o cutie metalică avînd desigur bani Înăuntru fusese forțată. Se uită atent la Pierric: acesta, Îngenuncheat lîngă maică-sa, profita de starea ei de inconștiență pentru a o mîngîia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
să țipe cînd o prinse pentru a o așeza mai drept pe scaun. Cu privirea Încețoșată, Marie Îl văzu trecînd În spatele barului unde Își turnă și el cu generozitate un pahar. - Da’știu că beți cu toții vîrtos În familie... Se Încruntă și trebui să facă un efort ca să-și fixeze privirea asupra lui Lucas. Acesta continuă agitîndu-și cuburile de gheață din paharul cu scotch. - Preferi să tragi la măsea de una singură, ca fratele dumitale, sau Îți pot ține companie? - Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
care a curs pe menhir nu e cel al lui Nicolas! Lucas tresări. - Cum? - E sînge din grupa O negativ... Se uită din nou la sandvici, avu o mișcare de dezgust și-l azvîrli la coșul de gunoi, apoi se Încruntă. - Annick, nu are Marie grupa O negativ? Lucas rămase Încremenit. Fruntea secretarei se Încrețea Încercînd să-și amintească. - Da, poate că ai dreptate... Auziră ușa trîntindu-se: Lucas ieșise În viteză. Stéphane și Annick abia de avură timp să schimbe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
lui Annick și sărea În mașina de teren. La sosirea În port, văzu bacul, Încă la chei, și mașina Méhari parcată În apropierea locului de Îmbarcare spre Brest. Se destinse văzînd-o pe Marie, care tocmai Își deschidea portbagajul, apoi se Încruntă cînd o văzu pe Anne Bréhat repezindu-se spre ea, mînioasă. - Nu azi, ci zilele trecute trebuia să iei bacul! Marie Încasă reproșul fără să se clintească și Încercă s-o liniștească pe cea care o apostrofa. - Fratele tău e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
privi, vrînd-nevrînd. - Spuneți-mi, un far Înseamnă ceva foarte sus, și mai Înseamnă și o lumină. Dacă stau să vă ascult, mi se pare că ar putea la fel de bine ca fraza aceea să se refere la dumneavoastră. Descumpănit, scriitorul se Încruntă iute, apoi izbucni Îtr-un hohot de rîs sincer și puternic. - Touché. Și se Îndepărtă rîzÎnd din toată inima. Marie Îl urmări din ochi o clipă, apoi Îi adresă o căutătură de reproș lui Lucas. - E singura persoană din Lands’en

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cum o să ieșim de aici, răspunse el, pragmatic. Mătură cu fascicolul lanternei bolta, apoi pereții, cînd deodată le zări, săpate În stîncă, aidoma acelora care figurau pe menhiri. - Semnele, șopti el. Pasărea, crabul, peștele... Efectuă o mișcare circulară și se Încruntă. - SÎnt toate aici, În afară de unul. Marie Îl descoperi pînă la urmă, săpat pe piatra plată a altarului. În plin centru. Un cerc Înconjurat de mici linii perpendiculare. Ca un soare. Se uită scurt la cele cinci semne care figurau pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
RÎse sincer În fața aerului Încurcat al Mariei și Își redobîndi pe dată aerul zeflemitor. - Ești o femeie care ține la tradiții, nu e așa? - Păi... - Știi că, În poliție, există un obicei de la care nu ne sustragem niciodată... Ea se Încruntă bănuitoare, Întrebîndu-se În ce capcană voia s-o atragă, și așteptă prudentă urmarea. - CÎnd doi polițiști au scăpat Împreună de la moarte, se tutuiesc. - A... Dacă e o tradiție... Îi zîmbi, fericită că avusese delicatețea să rămînă la tonul de glumă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
noile camere cu infraroșii pe care tocmai le instalase la sit. Îl bruftui pe bietul băiat și se Îndepărtă ca să răspundă unui apel. - Fersen, ascult... OK... Și În afară de Pérec și Le Bihan, ai făcut cercetări și În legătură cu Jeanne Kermeur?... Se Încruntă brusc. - Ești sigur? N-a cîștigat niciodată nimic la Loto? Mulțumesc, Franck. Nu sufla o vorbă Mariei deocamdată. Salut. Respiră adînc, reflectă o clipă, apoi se Îndreptă spre mașina de teren. Dacă exista o persoană care știa unde se putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
iar ambițiile ei nu se opresc aici. Caută prin alte mijloace să obțină ceea ce originea ei nu i-a dăruit. Lucas făcu o pauză Înainte de a adăuga: - CÎnd de fapt avea dreptul. - O spui de parcă ar fi fost escrocată, se Încruntă tînăra polițistă. - Așa și este. În cîteva cuvinte, Îi rezumă ce aflase la Închisoare. Marie era năucită. - Fiica Yvonnei și a lui Arthus... Un amestec redutabil, murmură ea. - Da, profilul ei se potrivește destul de bine cu acela al ucigașului, admise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
sînge, coincidența era cel puțin stranie. Se strădui să-și alunge din minte imaginea lui Christian și sunetul vocii lui retransmise prin satelit cînd era În primejdie și i se adresa ei. Își fixă privirea asupra ultimului semn și se Încruntă: era sigură că văzuse recent exact același desen, În altă parte decît pe pietrele sitului. Annick, venită să ia plicul cu CD-ul de transmis la PS, le șușoti că tocmai sosise Armelle de Kersaint, care voia să afle cît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
se zbată, dar rămase nemișcată recunoscîndu-și agresorul. Lucas Îi făcu semn cu mîna liberă să nu scoată nici un zgomot. Îi eliberă gura și scoase Încet ceva din buzunar, un mic obiect pe care i-l puse sub ochi. Ea se Încruntă fără să priceapă. Dar cînd Îl urmă cu privirea, văzîndu-l cum se urcă pe pat, cum Își trece ușor mîna peste baldachin și mai reperează acolo Încă ceva, atunci Înțelese. Desprinsese un microfon miniaturizat. Marie se sculă cu multe precauții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-te... șopti el legănînd-o. Se agăță de el aidoma Înecatei ale cărei senzații le trăia. - Ochiul ăla fix și rece care mă privește... De fiecare dată am impresia că am să Înțeleg și... Făcu un gest de descumpănire, apoi se Încruntă dîndu-și seama că el era deja Îmbrăcat. - Pleci? - Vin ajutoarele pe care le-am cerut. Avem un instructaj. - Crezi cu adevărat că el e pe insulă? - Da. O mîngîie pe obraz. - E devreme, Încearcă să mai dormi. - Nici vorbă. Fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
fiul mai mare să fie botezat Erwan. Cu coada ochiului Își văzu tatăl, susținut de Armelle, desprinzîndu-se ferm de brațul nurorii lui și părăsind Încăperea de unul singur. PM Își Încrucișă privirea cu aceea Îmbufnată a soției sale și se Încruntă. - Ei, acum ce mai e? Ce-am mai spus iarăși? Armelle preferă să nu-i răspundă. - Foarte bine, am să tac, mormăi PM. În minutele următoare, nu se mai auzi decît clinchetul cuțitelor și furculițelor care se ciocneau Între ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
prudență ușa. Culoarul era pustiu. RÎsetele păreau să vină de jos. RÎsete tinere. Dar și murmure Înfundate. Să fi fost Juliette? Era trecut de ora 3 noaptea. Îi trecu prin minte ideea că tînărul Ronan se Întorsese poate pe furiș. Încruntă din sprîncene. Coborî Încet treptele și tocmai dădea colțul scării cînd o mînă deschise În liniște ușa camerei pe care el o părăsise. Intrusul se duse drept la noptieră, spre carafa pentru noapte așezată acolo. O mînă goli În carafă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
și se Îndreptă spre fereastră, cînd se poticni de un pat de campanie așezat de-a curmezișul Încăperii. Se prăvăli cît era de lungă peste ocupantul al cărui bust gol ieșea de sub cuvertura kaki rezervată prizonierilor. Lucas, trezit brusc, se Încruntă văzîndu-i chipul la doar cîțiva centimetri de obrazul lui. Marie Încercă să se ridice, dar, În gestul ei rapid, arcurile patului se mișcară, bara de sprijin alunecă, așa că se prăvăli din nou peste el. - De două ori la rînd, asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Christian, Îi luă mîna și i-o sărută. Marie Îi zîmbi, mișcată, și Își retrase Încet mîna. Se uită după ea cum merge În direcția goeletei și se-ntoarse. Accelerînd, mai aruncă o privire spre ea În oglinda retrovizoare, se Încruntă zărindu-l pe Christian care, cu un aer sumbru, cu o sticlă goală În mînă, stătea așezat chiar pe chei, de unde era limpede că Îi observase. Marie sări pe puntea goeletei și se aplecă spre cabina luminată. - Christian? Intrigată că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Încercînd să nu savureze decît clipa prezentă, conștienți de faptul că acel cocon fragil se putea rupe dintr-o clipă În alta. Veni și ziua Întoarcerii lui Pierric. La debarcader, Philippe, Juliette și Ronan veniseră să-l aștepte. Marie se Încruntă văzînd că și Ryan era de față, dar nu făcu nici un comentariu. De pe chei, toți Îi făcură semn cu mîna de cum Îl zăriră, cu capul Înfășurat În bandaje albe, cu veșnica lui grămadă de cîrpe sub braț. SRPJ din Brest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]