1,768 matches
-
năpustise afară pe ușa din spate.Veneau după el. Un zăvor mare ținea Închisă ușa cabanei, lângă un semn pe care scria „ATENȚIE: PERICOL DE PRĂBUȘIRE. ACCESUL INTERZIS“. Încruntându-se, făcu un pas Înapoi și pocni ușa cu piciorul, lângă Încuietoare. Ușa cea veche pocni, trosnind la atacul lui, dar zăvorul rămase la locul său. O lovi din nou, apoi Încă o dată, la noroc. A treia lovitură Își găsi ecoul În pereții carierei, acoperind sunetul lemnului crăpat, când elementele de fixare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
frumos. Pe urmă, coborându-și vocea până la intensitatea unei șoapte, le-a povestit pozna cu elixirul de caise. Femeile s-au distrat de minune, fiindcă Beatrice era o măiestrită raconteuse, dar În seara aceea multe chei s-au răsucit În Încuietorile bufetelor, Întru prevenirea unui posibil delict al micului Bobby sau al micuței Barbara... Aceste mici pelerinaje domestice se desfășurau, invariabil, În stil mare: două subrete, automobilul particular - sau Însuși domnul Blaine când era disponibil - și deseori un medic. Când Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
doarmă șaptesprezece ore fără întrerupere. Apoi, înarmat cu dicționare frazeologice în limbile engleză și germană, a purces la cel mai dur interogatoriu pe care îl condusese vreodată. I-a luat o săptămână de tăceri lungi, de pauze interminabile și întrebări încuietoare, urmate de jumătăți de răspunsuri, pentru ca Mal să înțeleagă toată povestea. Stefan Heisteke fusese lăsat în grija unor veri de încredere chiar înainte ca Celeste și soțul ei, antinaziști convinși, să fie arestați de nemți. Verii fugiseră și ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Zece secunde. Nici un răspuns. Danny se îndreptă spre garaj, văzu un fel de cabană cocoțată deasupra și urcă pe treptele șubrede. Bătu de trei ori la ușă. Tăcere. Scoase cuțitul de buzunar și îl înfipse în încheietura ușii, unde lama încuietorii bloca intrarea. Câteva secunde de încercări și, pac!, Danny se uită de jur împrejur ca să vadă dacă exista vreun martor, dar, cum nu văzu pe nimeni, deschise ușa și o închise în urma lui. Mirosul îl lovi de la bun început: metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
multă oboseală. Circuitele din creierul lui Danny cedau nervos: prea multe informații, prea puține conexiuni. Își privi voluminosul cadran fosforescent al ceasului de mână, străduindu-se să rămână treaz. Tocmai trecuse de 3.11 când auzi cum cineva umblă la încuietoarea de la intrare. Se ridică în picioare și se trase după draperiile de lângă comutator, la un pas de ușă, cu brațul întins, degetul pe trăgaciul pistolului și mâna stângă drept reazem. Broasca cedă cu un scrâșnet metalic. Ușa se deschise. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și a aflat că Annie îl servea pe polițistul John Rokkas în fiecare marți după-amiaza, când restul familiei era la muncă, la chioșcul de zarzavat al lui Harris din Oakland. Într-o marți friguroasă de noiembrie, tot el a desfăcut încuietoarea pentru Des. Des a pătruns înăuntru și s-a întors după douăzeci de minute, bătut măr. El i-a furat toată prada și a depozitat-o într-o cutie de valori de la o bancă, stabilind o paritate a fricii între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vinovat pe taică-său. Așa că au lăsat unele indicii la vedere, ca să-l disculpe pe Reynolds, iar eu l-am urmărit pe Upshaw când a plecat de la Claire. A doua zi Claire l-a pus pe Mondo Lopez să spargă încuietoarea de la apartamentul lui Upshaw și să caute orice probe legate de crime, orice indiciu care îi putea ajuta să-l găsească pe Coleman. Mondo a găsit dosarele și i le-a dus lui Claire. Ea și Reynolds încercau cu disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mal se apropie de casă - un bărbat înalt, distins, într-un costum la două rânduri, având în mână un pulover împăturit. Văzu o fereastră lângă ușă, îi arse un pumn, vârî mâna înăuntru și descuie. Intră, încuie ușa și blocă încuietoarea. Existau cel puțin cincisprezece încăperi care trebuiau cercetate. Mal se gândi: dulapuri, debarale, camere cu birouri. Dădu peste masa de scris de lângă scara interioară. Trase afară cel puțin o jumătate de duzină de sertare și verifică și debaraua alăturată, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ghetoul negrilor un scris de femeie, cu hoteluri și cluburi de jazz bifate peste scrisul lui Danny. Vârî pagina respectivă în buzunar, luă întregul dosar și se îndreptă spre ușa de la intrare. În broasca ușii se auzi o cheie. Dar încuietoarea era blocată. Mal o deschise, plin de curaj, așa cum făcuse și Danny Upshaw pe Tamarind Street. Claire și Loftis erau pe verandă. Se uitară la geamul spart, apoi la Mal și dosarul de sub braț. Claire zise: — Ai încălcat pactul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
raks (toate trei cu sensul „a apăra, a conserva”), lat. arca („ladă, casetă”), arcanum („secret”) și arx („cetate”), arm. argaęl („a stabili”), goticul alhs, celticul argel („loc acoperit”) și argeot („pădure”, în sens de fortificație naturală), v. ind. argala („zăvor, încuietoare”), v. sax. rakud („casă”), ags. reced („clădire, casă, palat, templu”), alb. ragăl („colibă”) (17, 18, 19, 20). Înrudi- rea dintre cuvântul latin arca și cuvântul românesc argea este „necontes tabilă - cum observa B.P. Hasdeu -, nu însă prin vreo transmi siune
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu Nueva España se va întrerupe, sămânța o dată împrăștiată, împrăștiată rămâne. Noi, oamenii, nu putem să pătrundem gândurile Domnului. Senior Velasco. Matsuki vorbi de data aceasta cu o voce gravă, fără tonul cu care îmi pusese până atunci întrebările acelea încuietoare: — Nu Știu nimic despre toate acestea. Mie îmi pare doar că sunteți un om viclean care a trecut peste mări și țări și a venit în Japonia, iar acum se chinuiește singur de dragul acelui Dumnezeu al său. Chiar credeți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
curioase, sau mai cutezătoare, sau mai neliniștite. O întrebare relativ ușoară: Ai aflat până acum, totuși, ce este poezia? Și dacă tot ai aflat, spune-ne și nouă o definiție... Chiar că e o întrebare ușoară. În sensul că e încuietoare e atât de complicată încât nimeni nu va fi mirat dacă, îndrăznind să-ți dai cu părerea, ai începe să bați câmpii sau ai ridica din umeri a neputință. Eu, unul, nebănuind că o să mă întrebi și asta, am fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
bunică-mea având o oarecare putere de calmant. Cert este că m-a urcat și m-a îngrămădit într-un troleibuz aglomerat strigând șoferului ceva cu rumînskoie pasolstvo. Dar nimeni nu putea prevedea că deodată mi se va strica o încuietoare a valizei și-mi voi vedea lucrurile - inclusiv un proaspăt Le Nouvel Observateur ascuns bine printre cămăși, cumpărat pe sub mână la Lido! - căzându-mi printre picioare cu intensitatea unui dezastru. Ni nada! Ni nada! îmi recomanda aproape rugător un glas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
-o să-mi strângă lucrurile în valiză, ea mai având și alte cuvinte într-o frază cu care încerca să-mi explice, printre pasagerii binevoitori până la indiferență, că nu-i nici o nenorocire; îmi închise, în fine, valiza forțând a doua încuietoare - validă! - și-mi arătă cum să țin întregul la subsuoară, chiar dacă, pe o margine, apăreau, necuviincioase, un guler de pijama, un prosop și numai știu ce. Obs-ul nu mai încăpuse și - ca orice gospodină care, printre obiecte, nu dă atenție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
se deschidea în fața mea un fel de șosea care urca în pantă spre o clădire albă și solemnă; am pornit-o într-acolo, abia târându-mi picioarele, strângând cu ultimele puteri valiza, ca nu cumva să-i sară din nou încuietoarea, aici, pe drumul acesta de costișe, unde nimeni nu ar fi putut să mă ajute. Un singur gând mă articula împotriva vântului tot mai intens cu cât urcam spre probabila ambasadă: să nu fac un infarct, cu Obs-ul la rever
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cuprins, pas cu pas, de un curaj nebănuit, ceva de genul: „Ai început să te rogi!? De când n-ai mai pus tefilimii? Mai știi unde sunt? I-ai aruncat? I-a luat mama cu ea la Tel Aviv? Te tâmpește încuietoarea unei valize... Ce-i așa o tragedie că ți se desface o valiză? Te dai evreu și nu ești... Te dai cardiac, vrei să te sinucizi... ce ai tu cu sinuciderile? Mai bine te-ai întreba dacă ai talent. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și de înfricoșătorul Tău chip a rămas fără glas”. Iar în Cântarea a șasea: „Împărățit-a iadul peste neamul omenesc, dar n-a rămas în veci; pentru că Tu, Puternice, fiind pus în groapă, cu palma începătoare de viață ai rupt încuietorile morții; și ai propovăduit celor ce dormeau acolo din veac izbăvirea nemincinoasă”. Coborârea lui Isus în iad este o teologumenă întemeiată pe 1Petru 3,18-19, versete ce prezintă mai multe variante în manuscrisele vechi ale Noului Testament 83: „Căci și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
purtând veșminte luminoase îi leagă cu lanțuri pe Belzebut, domnul întunericului, și pe demoni, pe unii bătându-i, pe alții gonindu-i cu sulițe; câțiva oameni, în pielea goală și legați cu lanțuri, uitându-se în sus; multe lacăte și încuietori sparte și porțile iadului dezrădăcinate; Cristos, având împrejur nemărginită lumină și mulți îngeri, calcă peste ele, cu dreapta ținându-l pe Adam, iar cu stânga pe Eva. De-a dreapta, Înaintemergătorul stând și arătându-l pe Cristos; și lângă el David
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Enoh, Ilie și tâlharul cel bun. Un scurt capitol al versiunii latine, extrem de cunoscută în Occidentul creștin, constituie poate cel mai adecvat comentariu al icoanei Anastasis. Aici Isus însuși îl execută pe Satana. Iadul s-a cutremurat, porțile morții și încuietorile lor s-au făcut zob, drugii de fier s-au rupt și au căzut la pământ și toate s-au deschis. Domnul Isus Cristos a venit cu blândețe, înconjurat de aura strălucitoare a luminii de sus, măreț și smerit, purtând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
strecurat mâna și am început să răsucesc mânerul. Opt la dreapta, patru la stânga, șase la dreapta. Luna și anul în care am ajuns în America. Simțeam cu vârfurile degetelor cum numerele își găsesc locul. Îmi făcea plăcere doar să deschid încuietoarea. Am deschis larg ușa. Mereu simțeam o fierbințeală ca de la whisky, pe jumătate adrenalină, pe jumătate relaxare, când vedeam pașaportul oficial și plicul gros de manila. Imitația de piele era foarte fină la atingere. Stema aurie și înscrisul - Statele Unite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
regulat bani în plic. Viața mea era mai grozavă decât în cele mai frumoase visuri pe care le avusesem în tabăra DP. Dar îmi place să fiu pregătit pentru orice situație. Am pus plicul la loc în seif, am răsucit încuietoarea și m-am întors în dormitor la fel de ușor cum ieșisem. Eram gata să ațipesc când am simțit-o pe Madeleine lipindu-se de spatele meu. Brațul i se strecură pe sub mine și mâna i se odihnea acum pe pieptul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Ca un hoț în noapte.“ Acesta era un alt lucru care îmi plăcea la America. Aici asta încă mai constituia o știre. —I-ai scris redactorului-șef? Madeleine se ridică, puse mașina de scris la loc în cutie și închise încuietorile. Puțin mai mult decât atât. Luă o scrisoare și mi-o întinse. Domnului Kermit Bloomgarden Broadway 1545 New York 36, N.Y. Bloomgarden era producătorul piesei. Asta era o altă informație pe care o prinsesem din zbor, fără să îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Imaginea dulapului de lenjerie deschis, prosoapele în dezordine, seiful căscat larg mă speriară. Știam că nu fusese jefuit. Eu făcusem dezordinea aceea. Dar așa părea. Am scos plicul care nu îmi ieșea la numărătoare, am închis seiful și am răsucit încuietoarea. Am aranjat la loc până și prosoapele și am închis ușa dulapului. Voiam să mă pot concentra la număratul bancnotelor și imaginea seifului ce părea jefuit mă neliniștea. M-am așezat pe podea, sub lumina de sus, cu plicul, creionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
simț la o frecvență mult superioară celei a vibrațiilor omenești. Pulsațiile violente ale pilei atomice din sala motoarelor îi zguduiră sistemul nervos. Generatoarele îi murmurară imnul energiei lor pure. Corl simți fluxul care trecea prin cablurile din pereți și prin încuietoarea ușii. Încordându-și trupul, se strădui din răsputeri să domine această furtună de energie. Deodată, perii de pe urechi îi vibrară în ritmul ei. Auzi atunci un zăngănit metalic. Atingând ușor ușa cu unul din tentaculele sale, Corl o deschise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în apropierea cuștii sale. Era singura lui șansă. Zguduit până în străfunduri, conștient de enorma greșeală pe care o săvârșise, incapabil să-și adune gândurile, Corl se întoarse în temnița lui, a cărei ușa se închise cu un clinchet metalic. Prin încuietoarea electrică începu din nou să circule curentul. Corl se făcu ghem, ca și cum ar fi dormit, căci auzise zgomot de pași și glasuri ațâțate. Deși cu ochii închiși, își dădu seama că cineva îl privea prin display-ul camerei de supraveghere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]