13,143 matches
-
asemenea, o unitate relativă a toate, unde mimetismul se conjugă ca manifestare a atracției spre un altceva până la identificare, până la uniunea cu acesta, fiind atracția către unicitate!“ La rândul lui, Cristian Livescu pretinde că romanul „delectează prin marea lui gratuitate, îndemnând la reflexie pe seama resurselor onirice ale genului“. Dar gratuitatea nu poate fi mare sau mică. Poate, doar, să fie sau să nu fie. Pe de altă parte, la ce ne ajută să reflectăm pe seama resurselor onirice ale genului? Romanul lui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lui Ion Creangă, în care autorul amestecă planul existenței prozaice (probleme de serviciu, aventuri extraconjugale, excursii în străinătate etc.) cu unul ezoterico-fantasmagoric. Încă de la prima pagină ne întâmpină fotografia lui Aurel Constantinescu-Severin așezată alături de aceea a lui Ion Creangă. Suntem îndemnați să sesizăm asemănarea frapantă care ar exista între cei doi. Nu o sesizăm. Și chiar dacă ar exista o asemănare, ea n-ar avea nici o semnificație. În același scop sunt alăturate facsimile ale unor manuscrise aparținând ambilor autori. Tot ce putem
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
imnul beethovenian al bucuriei? m-a întrebat soția mea într una din seri. — Să-ți spun ce simt cu adevărat? Ei bine! Află că ori de câte ori ascult acest imn, un îndemn lăuntric de-a străbate treptele devenirii mă cuprinde și mă îndeamnă să trec dincolo de granițele eului meu profund.“ Constatând că nu poate să aibă un copil, Elvila se adresează unor ginecologi, care se dovedesc ineficienți. Găsește, în sfârșit, un medic capabil, „un medic etiopian, instalat la Curtea de Argeș“ și rămâne însărcinată. Dar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
încercând să comenteze respectuos și încurajator cărți plicticoase. Cel mai neinspirat se arată a fi atunci când recurge la metafore pentru a evita să formuleze un verdict critic tranșant: „Doi crescători de cuvinte într-o fermă a memoriei. El, Valeriu Corocea, îndeamnă femeia să-l tragă deoparte, altfel se duce dracului după o iluzie. Ea, Liliana Paisa, își pune dimineața șorțul hârtiei de scris și, cu pașii uriași ai ideii, intră prin grajduri, unde cirezi întregi de sintagme așteaptă să fie adăpate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
trebui să poarte agățată de gât o pancartă cu inscripția „Atenție, Laszlo Alexandru izbește roată!“. Liftiera fatala Romanul Să crezi în imposibil (Crigarux, Piatra Neamț, 2008) de Violeta Lăcătușu are, înainte de toate, un titlu imposibil. Rămâne de neînțeles ce anume ne îndeamnă autoarea să facem. Să credem în imposibil, adică să admitem că anumite lucruri nu sunt posibile? Sau să credem în imposibil, adică să fim de acord că și ceea e considerat imposibil poate fi întâlnit la un moment dat în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mea, că n-am să mai fac niciodată asemenea glume. Constat acum că și altcineva greșește cum am greșit eu pe vremuri. Este vorba de Ovidiu Pecican, intelectual cultivat și subtil, care, împins probabil de un demon al farsei, îl îndeamnă pe un tânăr din Cluj, Flavius Lucăcel, personaj luminos, dar naiv, ușor de indus în eroare de un critic literar experimentat, să scrie în continuare piese de teatru (deși în mod evident nu are talent de dramaturg): „Flavius Lucăcel s-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a plictisi. Un critic cu umor ( involuntar ) Se află în librării o carte intitulată Agenți și supra-agenți în comunism (Semne, București, 2000). Ilustrația de pe copertă îl reprezintă pe Stalin în ipostaza de păpușă rusească. Atât titlul, cât și ilustrația te îndeamnă să crezi că în cuprinsul volumului autorul - George Morărel - face dezvăluiri senzaționale în legătură cu Securitatea sau KGB. Iată însă că tot pe copertă există și o inscripție, mai discretă, Analiza prozei lui Ion Lăncrănjan. Iar între numele autorului și titlul cărții
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o sută de ani în desuetudine, este utilizat de el cu dezinvoltură: „A căzut o lacrimă când ți-am trimis un gând / Și-un vis, ca dintr-o altă lume, m-a amăgit c-un dor; / O tainică chemare mă-ndeamnă suspinând, / Mă va-nșela - a câta oară - cu șoapte de amor.“ Acest limbaj aparținând altei ere poetice sună straniu atunci când autorul îl folosește pentru a incrimina Securitatea: „Azi, nu ne mai pândește nimeni în taină pe la uși; / S-a dus
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cititorii ce își dorește în sinea lui Alex Vâlcu (care mai și notează solemn data când i-a trecut prin cap să-i facă femeii o asemenea propunere: 03.02.2006)? Alex Vâlcu are și veleități de imnograf. El îi îndeamnă pe români să pună pe muzică versurile sale despre Europa: „Europa, Europa, / Mama noastră, Europa, / Ne-ai primit la sânul tău, / Noi te vom iubi mereu. Încercați să cântați aceste versuri pe / aria Odă bucuriei a marelui Beethoven. După fiecare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o imensă grămadă de crengi se deplasa, împotriva tuturor legilor fizicii și matematicii. Motor nu avea, cai nu avea, pînze nici atît și totuși moviloiul acela se deplasa. Dacă ai fi privit mai atent, nestresat de ploaia aceea care te îndeamnă spre sinucidere, ai fi observat că în față, camuflată excelent, era o mogîldeață de om. Cu siguranță că n-ai fi observat dacă împinge sau trage, dar după direcția de deplasare ai fi putut trage o concluzie logică. Această logică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fost? Da. Cu copiii tăi te-ai împăcat? Cu diavolii aceia? Niciodată! Atunci Satana vă va ucide. Mă îndepărtez vioi și aud strigînd în urma mea: Tu vorbești serios? Da, îi arunc peste umeri. Pagubă mare, dom'le! Primăvara asta mă îndeamnă la lungi plimbări și la meditații. O oră pe zi savurez trezirea la viață a tuturor frumuseților naturii, un adevărat miracol divin. În loc de baston am luat cu mine o imensă umbrelă roșie, deoarece cerul era puțin înnorat și prognoza meteo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cred că ești cam emotiv. Te rog du-te în bancă și scrie tot subiectul, ca la teză. Băiatul nu prea vrea să scrie, pentru că nici nu avea habar de subiectul din bilet. Du-te domnule și scrie acolo, îl îndeamnă profesorul. O serie de patru studenți a răspuns și cînd n-a mai rămas nici un martor la scena "nu-i nimic de capul tău", profesorul a cerut hîrtiile. Foile erau goale ca și capul lui Dinu. Ai scris tu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
doi peri: Parcă v-aș cunoaște... Adică, o faci pe-a nebunul, nu? Omulețul era foarte determinat, părea să stea solid pe picioare și nu exista nici un dubiu că avea chef de harță. Ceva îl irită pe Ilarion și îl îndeamnă să curme discuția. Controlați-vă limbajul. Un sfat gratuit și deloc formal. Nu, zău! Ai prins curaj? Omulețul rînjește și, enervat la culme, ridică tonul astfel încît aproape că răcnește. Ilarion își dă seama că popenchiul din fața sa este capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ai un capot? întreabă Geta. N-am. Atunci îmbrac o cămașă de a ta. Nebuna chiar așa face și cămașa parcă era un halat mai scurt. Dar ce mai foșcoteau toate cele pe sub cămașa lui! Îmbracă și tu ceva lejer, îndeamnă ispita nebunatică. Eu mă jenez... Te pomenești că ești virgin... Cam... da. Surprinsă rău, Geta își dă seama că trebuie să schimbe metoda și să adopte tactica pașilor mici. Sîmbătă și duminică Geta a încercat cu hîț la deal, hîț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
binecuvântare. Dar cum să-l eviți, când îi simți respirația în ceafă? Mai simplu este să ți-l faci complice printr-un "Doamne ajută-mă!" Dumnezeu stătea de șase: Dumnezeul meu prieten, ajută-mă! Nu aventura de a fi mă îndeamnă să respir, ci respirația în ceea ce m-ai făcut mă rabdă să te caut în icoane. Dumnezeul meu, stai la doi pași de mine și fă-te că nu mă cunoști când greșesc. Nu mă părăsi! 3. Sub ruinele mânăstirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
transpirație, haine ude, cizme împuțite, colete poștale, miros de pește, de hățuri, guri de ham și o pufoaică roasă ce încălzea șalele lui Puiu. Puiu, un cal alb, bătrân, ce știa drumul spre casă când nu avea cine să-l îndemne. Puiu se oprea la toate porțile unde, de obicei, poștașul lăsa un ziar, o pensie, o scrisoare, o telegramă; se oprea două-trei minute, iar dacă stăpânul nu era în stare să coboare, își continua drumul spre iesle. Puiul se oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de pușcă. Ochii rup sângele și-l scuipă-n în țărână: "Foc!" Nenea Matei, 21 de gloanțe pentru o singură viață. Sunt vinovat, părinte! Acolo, gratiile erau pentru îngeri, nenea se simțea liber ca liliacul sub grindă, eu l-am îndemnat să rupem gratiile; lumina, ca o mlaștină, a stropit zidul închisorii. L-am convins să-și construiască altă colivie. Sunt vinovat, părinte. El, sărmanul, avea nevoie de alt cer. (Doamne, măcar acest șotron plin de plumb ia-l de la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în jurul livezii, gard de 5 metri, să nu treacă nici soarele, nici vântul. De mâine poruncesc să nu mai iasă nimeni din chilie după 4 până la asfințitul soarelui. Bine. Pentru matale, îmi mai ascult pentru ultima dată inima, cugetul mă îndeamnă să-mi iau bănuții și să plec. Inima, ehei inima, ți-am spus eu odată, te știe de pe când învăța să numere pe sărite. Gata, nu dai pe nimeni afară, la gater cu ei. Vezi, miercuri am comandă, 100 dulapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îmbrățișarea cu sufletul, nu am nevoie de mâini! Fecioara privește cerul prin acoperișul bisericii, prin frunze, prin nori. Astăzi am văzut soarele fără să deschid ochii. Doamne, ce limpede este lumina, când sângele nu întunecă intenția lui Dumnezeu! Fecioara mă îndeamnă să ascult cântările îngerilor, cor de heruvimi în acuarela pictorului grăbesc învierea. Unde să vii Petre? Moartea asumată este o explozie a firii, nebunia de a visa nu împiedică gravitația pleoapelor. Închide ochii, în lume, culoarea resuscitează fotografiile, aici Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
avem, unu, și acela-i Ioan. Ori vă spovediți la el, ori vă caterisesc. Eu nu am nevoie de haiduci în mănăstire, e clar? Această ultimă poruncă a fost ca un fier înroșit pe suflet. Umilința la care i-a îndemnat starețul nu putea fi tolerată. Scenariile gândite în fiecare noapte în livada coniței Cătălina erau ipotetice, atât cât să aibă gust țigara, să încălzească coniacul, să lunece brișca în bucata de slănină afumată. Totuși scenariile nu le domoleau nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Senioriei. Flatîndu-l pe Vettori pentru felul "ordonat și cumpănit în care își îndeplinea funcția publică" de ambasador al Florenței pe lîngă papalitate, Machiavelli pare să retrăiască, prin prietenul său, timpul cînd el însuși era activ, mai ales atunci cînd îl îndemna să continue astfel. Nu ezita să mărturisească ironic dorința de a schimba soarta lui cu aceea a prietenului. Frazele cu acest conținut devin un clișeu și nu reclamă decît mîhnirea inactivității, din ce în ce mai accentuată. Principele e scris la începutul acestei perioade
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
trimit. Mă gîndeam să nu o dau pentru că, Giuliano, cine știe, nici n-are s-o citească, iar Ardinghelli o să se mîndrească el cu această ultime osteneală a mea. Nevoia în care mă aflu și care mă împinge de la spate mă îndemna totuși să i-o dau, căci îmi prăpădesc sănătatea și multă vreme n-am să mai pot trăi așa, pentru că sărăcia mă înjosește. În afară de aceasta, aș dori ca acești domni Medici să înceapă să mă folosească din nou, chiar dacă ar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
apropie, este sigur că un oraș în care cetățenii nu sînt uniți între ei va fi imediat pierdut; deoarece facțiunea cea mai slabă se va uni întotdeauna cu forțele externe ale dușmanului, iar cealaltă nu va putea să reziste. Venețienii, îndemnați, cred, de motivele mai sus arătate, favorizau existența facțiunilor guelfe și ghibeline în orașele care le erau supuse. Și cu toate că niciodată nu le lăsau să ajungă la încăierări sîngeroase, ei alimentau totuși aceste neînțelegeri pentru ca locuitorii, fiind cu totul prinși
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acum impune și o altă întrebare, nu vreau să nu amintesc acelor principi care au cucerit de curînd un stat, folosindu-se de ajutorul chiar al cetățenilor lui, că ei vor trebui să cerceteze cu atenție motivele care i-au îndemnat pe cei care au susținut cuceririle lor, să procedeze astfel, în cazul cînd nu este vorba de o simpatie firească față de el, ci numai de faptul că erau nemulțumiți de guvernarea anterioară, îi va fi foarte greu, și doar cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în mînă, să riști de a avea aceeași soartă ca și el. Antioh trecuse în Grecia, fiind chemat aici de către etolieni pentru a-i alunga pe romani. El trimise soli la ahei, care erau prieteni ai romanilor, spre a-i îndemna să rămînă neutri; pe de altă parte însă, romanii îi sfătuiau să ia armele în mînă pentru ei. Chestiunea a fost adusă în discuție în adunarea aricilor, unde solul trimis de Antioh a căutat să-i convingă pe aceștia să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]