2,093 matches
-
dă toate alea, iel a luat cuvântu, care ie todeauna neputincios În față la un mister. A vorbit cu gura lui dă aur și-a zis chestii care Încă Îmi mai face creierii să fermenteze. În așa tărășenii, oratoru ie Îndeobște un lingău solemn, da Limardo, fără arșini dă voulez vous, a călcat vechiu drept și-a trimis spre uso nostro niște perorații dă taină despre frecușurili discordiei. A zis că famelia iera ceva așa unit, că tre să ai grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Ultima Oră, unde bosu dân redacție, care ie un morgov mizerabil, m-a distins dă corespondent voiajor și, când nu mă lăfăi În mărfaru de Cañuelas, mă transbord p-un lechero dă Berazategui. N-o să zici că omu care voiajază Îndeobște se freacă dă scoarța dân față a fiecărui partido din pelimetru urban, așa că se cuvine să vază orșice nas inedit, că dacă Îl asculți poa să-ți iasă altă capcană. Nu te obosi să caști fleoanca, că chiar și muștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că sămânța n-a căzut departe de brazdă. Dospești de opera mea. Drept premiu, Îți voi dărui un apendice oral. Se referă nu la opera Însăși, ci la scrupulele creatorului. Odată Încheiată herculeana muncă de Înregistrare a obiectelor care ocupă Îndeobște colțul nord-nord-vest al mesei mele de scris, activitate pe care am desfășurat-o În două sute unsprezece pagini, m-am Întrebat dacă era legal să reînnoiesc acel stock, id est să introduc În chip arbitrar alte piese, să le așez În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cred că tu pari o țestoasă și mâine mă vor lua drept un galápago etcetera, etcaetera! În zadar am trece sub tăcere faptul că această maiestasă panoramă e tulburată, măcar periferic, de loviturile oarbe ale unor Aristarhi. Cum se Întâmplă Îndeobște, opoziția dă de-a dura cu cei mai contradictorii, dar Canalul 7 anunță, parcă ar fi cireașa de pe tort, că Baralt n-a inventat nimic, că aici au ajuns deja, venind dinspre in aeternum, C.G.T., balamucurile, societățile de ajutor reciproc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Recitită În lumina rece a actualelor perspective, broșura sumară și prost tipărită a lui Adam Quincey oferă o hrană neîndestulătoare amatorului de noutăți. Dar să remarcăm câteva paragrafe. Într-o paranteză pertinentă, se poate citi: „Emerson, a cărui memorie era Îndeobște inventivă, Îi atribuie lui Goethe ideea că arhitectura e o muzică Înghețată. Conceptul și propria noastră insatisfacție În fața operelor acelei epoci ne-au făcut să visăm uneori la o arhitectură care să fie, precum muzica, limbajul direct al pasiunilor, rebel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vorba din zbor, nu cumva să se răzgândească, și am hotărât să desfășor colaborarea cu propria-mi mână, ca să evit clasicele Întârzieri care se pot reproșa poștei noastre**. țeasta pleșuvă, privirea pierdută În zarea rurală, pomeții lătăreți, părul cenușiu, gura Îndeobște prevăzută cu bombilla și mate, batista fină sub bărbie, torsul de taur și un costum ușor din in doar pe jumătate călcat mi-au fost primul instantaneu. Din balasoarul de răchită, ansamblul atrăgător al amfitrionului l-a complementat rapid vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lui, lumii normale - este inerent oricărui act de creație artistică și cu atât mai mult acelui gen special de scriere care tratează situații și personaje imaginare. Iar o parte din acea retragere trebuie să fie Întotdeauna În eul „sălbatic“, sau Îndeobște reprimat și disimulat În societate: Într-un loc alcătuind o complexitate dincolo de realitatea cotidiană, niciodată pe deplin Înțeleasă sau explicabilă, Întotdeauna mai mult potențială decât actualizată; și totuși, unde niciodată nu va reuși cineva să pătrundă atât de adânc ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Chilia și tot țărmul de nord-vest al Mării Negre. În plus, din obscure motive politice, Calaican găsea respingătoare utilizarea ca acoperământ al capului a acelei revoluționare șepci proletare a secolului XX, astfel că, încă din liceu, prefera o beretă lăbărțată, purtată îndeobște de tagma artiștilor plastici. Bereta îi conferi, sporind-o, înfățișarea-i originală, precum și prilejul de a se autopersifla, spunând, într-o frazare poticnită, specifică lui și la fel de originală: decât șleapcă, mai bine prefer pleașca asta, ca o balegă de pictor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de argint, care cerea o nouă doză de tutun de Virginia, și rosti sentențios: Fata tatii, să știi că Viața însăși este o entitate pusă între paranteze, iar omenirea are nesăbuința de a o lăsa cu amărăciunea ei necamuflată și îndeobște cu rădăcinile pătrate neextrase. Nu-i dădu în continuare nici cea mai mică atenție, parametrii de frumusețe a femeilor și moda pe care o cunoscuse el, cândva, fiind departe de indigoul jeans-ilor și de formele lor apetisante. Suspină pe diapazonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
De asemenea, se poate întreprinde reconstituirea avatarurilor semiografice ale tuturor parametrilor sonori: bunăoară, rigoarea notației în Renaștere (mai puțin a reprezentării timbrului) și Baroc (exceptând dinamica), ori fortuitele libertăți formale, redevabile solistului, din concertul instrumental clasico-romantic, cadența solistică fiind lăsată îndeobște la latitudinea protagonistului. Odată cu impresionismul și apoi cu expresionismul (în special serialismul integral), notația muzicală suportă o recrudescență a rigorii concretizată prin explozia detaliului, cu alte cuvinte, printr-o semiografie suprasaturată. A urmat o reacție firească de liberalizare, de decongestionare
Gând și semn by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83454_a_84779]
-
prodest? E incontestabil că orice impuls habotnic, că orice strădanie de tabuizare nu pot decît prejudicia atît percepția corectă a valorii estetice, cît și a celorlalte valori angrenate în discursul consacrat unui creator prin natura lucrurilor aparținînd unui popor și îndeobște și unei confesiuni. Să subliniem că asemenea derapaje nu pot decît contraveni mentalității luminate, de tip exemplar occidental, lealității străine de partipriuri și recriminări injuste a lui Mihail Sebastian. Cartea "de recitire" a lui Constantin Trandafir, elaborată cu "destulă rigoare
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]
-
Editura Adevărul, 1975, p. 261-266. Memoriile au fost găzduite de-a lungul anului 1935 în ziarul "Adevărul". Lucrarea a fost reeditată (București, 1975), cu o introducere de I. Ardeleanu. 12 În nr. 120, din 15 noiembrie 1897, p. 2. 13 Îndeobște, nu exista vreun redactor care să nu aibă aici o contribuție. 14 Multă vreme, aproape număr de număr: Hero cătră Leandru și Leandru cătră Hero. 15 E posibil să fie Șt. Cruceanu, care în acel an își dă licența în
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]
-
identificăm categoria estetică a comicului sunt cele pe care le-am văzut deja: umorul, satira, ironia, ridicolul, sarcasmul, gluma, zeflemeaua etc. Dar între ele nu există o relație de echivalență, așa cum fiecare dintre ele nu este echivalentă cu ceea ce numim îndeobște comic. O primă disociere au făcut-o esteticienii între comic și umor. "Comicul ține de obiect - precizează Nicolai Hartman -, este calitatea acestuia ș...ț umorul, în schimb, ține de cel care contemplă sau de cel care creează (de poet, de
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
îndărăt, iar Stan căpăta în schimbu pungii cinci bețe sănătoase, pe care le ținea minte, ș-apoi se ducea să-și vadă de trebi. Scurt drept și.., gratis. Azi mănâncă două-trei bătăi și-și pierde și tot rostul. Dar apoi îndeobște legi franțuzești ne-au trebuit nouă? Pentru împresurarea ce pătimește un loc despre megieși, pentru pescuirea unui iaz, pentru neîngăduirea la posesie, pentru a li se alege părțile, pentru un vad de moara ș. a. trebuiau legi franțuzești, în care să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
funcțiune a d-lui Sim. Mihălescu e unicul mijloc pentru a abate bănuiala publică de pe clina pe care a apucat, căci ea merge cu mult mai departe decum le place a presupune d-lor radicali, ea se întinde asupra cabinetului îndeobște, asupra d-lui Brătianu îndeosebi. Dacă d. Brătianu nu voiește ca publicul să crează că a fost părtaș, dacă ceilalți miniștri nu vor să fie a priori suspectați de complicitate în această afacere, trebuie neapărat să înlăture din calea justiției
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cari apoi au zugrăvit acea icoană măreață din care figura voievodului românesc iese în prosceniu, vitejească și mândră și vrednică de a se coborî din strălucita viță a Basarabilor. Limba lui Bălcescu este totodată culmea la care au ajuns românimea îndeobște de la 1560 începînd și până astăzi, o limbă precum au scris-o Alecsandri, Const. Negruzzi, Donici, și care astăzi e aproape uitată și înlocuită prin "păsăreasca" gazetarilor. Deși Bălcescu se întemeiază pretutindenea pe izvoare și scrierea lui e rezultatul unei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
vigilenței, apoi cu o abilitate de care eu nu fusesem în stare, reveneau asupra unor probleme care privesc atmosfera care s-a creat în conducerea Uniunii. Fără dramatism, fără destăinuiri intime, cu detașare, fără ironii inutile, ca despre un lucru îndeobște cunoscut și care trebuie remediat. Se povestiră câteva lucruri elocvente: că D. D.-Dolj era mereu cu partidul în gură și atribuia greșelile sale partidului. Care erau acele greșeli? În primul rând modul disprețuitor cu care îi trata pe scriitori
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
este permanent în legitimă apărare... Chiar și cel agresiv, ași zice mai ales... De câte ori nu i-am văzut apărîndu-se cu vehemență, învinuind pe celălalt (și nu totdeauna fără îndreptățire) că i-a determinat să comită violența?! Cea pedepsită de lege, îndeobște cea fizică, fiindcă violența pe care o produce inteligența, și nu neapărat doar cea orgolioasă și care stârnește ura nevindecabilă, nu se pedepsește de lege. Dar de ce? protestează el cu indignare în instanță și începe să spună o istorie încîlcită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mereu un fel de reproducere și interpretare”, dar literatura nu poate fi înțeleasă decât din perspectiva ontologiei operei de artă și nu din cea a trăirilor estetice ce se constituie în etapele lecturi, „acestea constituie nuanțări a ceea ce se numește îndeobște reproducere”, însă conceptul de literatură este strâns legat de raportul său cu receptorul. Literatura analizată din perspectiva teoriilor receptării reține două aspecte esențiale: receptorul, publicul, cititorul decide ce este literatură (ceea ce va pune în discuție problema canonului) și relativizarea, la
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
acest tip se întâlnesc relativ rar în discursul jurnalistic, care utilizează mai puțin propoziții analitice și mai mult propoziții sintetice aposteriori. În al doilea rând, sunt acceptabile argumentele care fac apel la conținutul cunoașterii comune. Acestea trimit la cunoștințele acceptate îndeobște într-o comunitate, precum valori și tradiții asumate, evidențe practice. În al treilea rând, o premisă este acceptabilă când este obiectul unei mărturii, adică a unei declarații a unui martor. În sfârșit, o premisă este acceptabilă dacă este produsă sau
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
lui Ștefan cel Mare devine subordonată identității românești, aceasta din urmă dobândind întâietate, după cum reiese din concepția exprimată de istoricul V.A. Urechia în manualul Istoria Românilor din 1862: O nouă eră se deschide nu numai Moldovenilor, dară tuturor Românilor îndeobște. Acest mare Domn înțeleasă de-ndată care era misiunea ce-i încredința Providența: aceea de a lucra pentru rentrolocarea tuturor Românilor în unu singur statu, ca astfel, să poată mai cu ușurință lupta contra mulților neamici ai Patriei și ai
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fi absolut suficientă. Ce-i drept, omul mai are nevoie și de bani de buzunar, cât de puțini, dar să nu vă supărați pe mine, prințe, dacă voi spune că dumneavoastră ar fi bine să evitați banii de buzunar și, îndeobște, banii în buzunar. V-o spun, pentru că aceasta este impresia pe care mi-ați făcut-o. Însă, întrucât acum portmoneul vă e gol, pentru începutul începutului, permiteți-mi să vă ofer aceste douăzeci și cinci de ruble. Firește, ne vom socoti și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca el se înjosise și-așa prea mult, acceptând să stea alături de Ptițân și Ferdâșcenko; dar situația pe care o putuse crea forța dragostei fusese, în sfârșit, învinsă de sentimentul obligației, de conștiința datoriei, a rangului, a propriei importanțe și, îndeobște, de respectul de sine, care-i dicta că Rogojin și ceata lui n-au ce căuta aici, în orice caz nu în prezența Excelenței Sale. — Ah, generale, îl întrerupse Nastasia Filippovna de îndată ce el i se adresă cu această declarație, uitasem! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
gândea să-l suspecteze câtuși de puțin pe prinț. Acest lucru era important pentru el. Generalul termină cu o povestire despre unchiul lui Evgheni Pavlovici, șeful unei cancelarii din Petersburg - „la loc de frunte, șaptezeci de ani, viveur, gurmand și îndeobște un bătrânel cu apucături... Ha! Ha! Știu că a auzit de Nastasia Filippovna și chiar a umblat după ea. Am trecut adineaori pe la el; nu primește, e bolnav, dar e bogat, bogat, are influență și... să-i dea Dumnezeu mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îl sărută, plesni din buze și făcu o mică săritură de balerin. IIItc "III" Talmeș-balmeșul cu generalul s-ar fi încheiat în oricare alt moment, fără consecințe. Și mai înainte avusese hachițe bătrânul de felul acesta, deși destul de rar, pentru că, îndeobște, era un om foarte pașnic și cu apucături aproape bune. Poate că de vreo sută de ori intrase în luptă cu dezordinea care pusese stăpânire pe el în ultimii ani. Își amintea subit că e „capul familiei“, se împăca cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]