9,974 matches
-
anume magistrat corregidor Își permitea cam multe familiarități cu dânsa, ceea ce ușurase numirea soțului ca locotenent de alguazili, funcție echivalentă cu aceea de șef al rondurilor care supravegheau cartierele Madridului, pe atunci numite Încă cuarteles. În orice caz, nimeni nu Îndrăznise vreodată să facă dinaintea lui Martín Saldaña nici cea mai mică insinuare despre asta. Încornorat ori ba, indiscutabil era doar faptul că era un om viteaz și mereu pus pe harță. Fusese un soldat bun, avea pielea ciopârțită din belșug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și părul, lung până la umeri, erau negri ca tot restul veșmintelor; la brâu purta o spadă cu o exagerată gardă-casoletă rotundă de oțel și cu o prelungă montură În cruce, pe care nimeni, decât un spadasin Încercat, n-ar fi Îndrăznit s-o expună batjocurii publice fără temeritatea și Îndemânarea necesare susținerii prin fapte a aspectului unui asemenea instrument. Or, individul acela nu părea să permită nimănui să-și bată joc de el. Nici pomeneală. Spuneai spadasin și asasin, și aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aspect diabolic, iar amenințarea din cuvintele lui l-ar fi dat gata și pe cel mai viteaz dintre spadasini. Lângă căpitan, italianul era palid, de astă dată fără tiruri-ta-ta și fără zâmbet. Nici măcar mascatul cu capul rotund nu Îndrăznea să deschidă gura. O mică doamnă Poate și pentru că adevărata patrie a unui om este copilăria sa, În pofida timpului scurs Îmi amintesc mereu cu nostalgie de Taverna Turcului. Nici locul acela, nici căpitanul Alatriste, nici acei ani plini de peripeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
bătrânului Tercio, Împănate de sulițe, Înaintând În careu În jurul flamurilor sfârtecate de mitralii, scuipând foc pe toate cele patru laturi, se retrăgeau foarte Încet, mereu În formație, imperturbabile, strângându-și rândurile după fiecare breșă deschisă de artileria dușmană, care nu Îndrăznea să se apropie. Când făceau câte o pauză, soldații discutau calm cu ofițerii lor, apoi Își reluau marșul continuând să se bată, teribili până și În Înfrângere: Închiși ermetic și senini de parcă participau la o defilare, În ritmul marcat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
la corida oferită prințului de Wales sau la alta imediat următoare, că unul din animale, extrem de curajos, nu putea fi nici slăbit prin pierderea de sânge, nici Învins; și nimeni, nici măcar gărzile spaniolă, burgundă și germană care Împestrițau arena, nu Îndrăznea să se apropie de el. Atunci, de la balconul Casei Brutarilor, regele nostru, don Filip al IV-lea, foarte liniștit, i-a cerut o archebuză unuia din străjeri și, cu aceeași ținută regală netulburată, a coborât În arenă, și-a potrivit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
niște mici comisioane la Ștafetă; restul grupului era compus din Licențiatul Calzas, Vicuña, Dómine Pérez și câțiva cunoscuți, sporovăind lângă balustrada treptelor dând În Strada Mare. Comentau de zor ultima impertinență a lui Buckingham, care, lucru știut din surse sigure, Îndrăznea să-i facă curte soției contelui de Olivares. — Perfidul Albion - mârâia Licențiatul Calzas, care nu-i putea suferi pe englezi de când, cu niște ani În urmă, Întorcându-se din Indii, fusese cât pe ce să fie capturat de Walter Raleigh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ca două guri de archebuză. — Și cine era personajul acela important? Întrebă cu o periculoasă blândețe. Alatriste nici nu clipi. Nu știu, Excelență. Purta o mască. Acum Olivares Îl privea plin de interes. — Dacă acelea erau ordinele, cum de a Îndrăznit camaradul dumitale să le Încalce? — N-am habar de ce camarad vorbește Excelența Voastră. Oricum, fapt e că alți cavaleri care Îl Însoțeau pe cel principal au dat după aceea cu totul alte instrucțiuni. — Alții?... Ministrul părea extrem de interesat de pluralul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
surâs ușurat. La urma urmei, toată lumea știe că eu te-am numit secretar privat al Maiestății Sale. Te bucuri de Încrederea mea. Și deși În ultimul timp ai căpătat o oarecare putere, parcă nu-mi vine a crede că ai Îndrăzni să complotezi În spatele meu. Așa-i? Zâmbetul de ușurare nu mai era atât de sigur pe buzele secretarului. — Bineînțeles, Excelență, zise Încet. — Cu atât mai puțin, continuă Olivares, În chestiuni În care intervin puteri străine. Fray Emilio Bocanegra Își poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu ochii lui. în jurul oricărui lucru din lume eu întrezăresc contururile lui Doré. Dacă nu poți crede în Doré, atunci îți lipsește harul credinței. Atunci tu ești, ca să spun așa, specialist în Doré, a zis Manfred Marklund. Da, am răspuns. îndrăznesc să afirm asta. E un lucru nou pentru mine, a zis el. Nimeni în întreaga Suedie nu știe atât de mult ca mine despre Biblia lui Doré. Și de fapt totul i se datorează bunicului meu. Cum se scrie? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mai spus nimic. Ținea o mână la ureche, ca și cum ar fi încercat să asculte ceva ce eu nu auzeam, ceva diferit de cuvintele mele. înclinația mea, am continuat, este mai mult umanistă decât științifică. Eu îl respect pe tata, da, îndrăznesc să spun că-l iubesc și-l prețuiesc, dar explicațiile lui asupra lumii și a tainelor existenței nu m-au mulțumit niciodată. Nu am putut să cred în ele. Cum sunt, de exemplu, cele despre viața plantelor și despre norii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
eu, nu este o întrebare, ci mai multe. în Sfântul Duh cred, de bună seamă, cu tot sufletul. A făcut-o chiar și Verner von Heidenstam, deși el era păgân. Cât privește biserica și sfântul sobor, sunt prea neștiutor ca să îndrăznesc să am o opinie. Iar în ceea ce privește veșnicia și învierea morților, cred că aceia care o doresc n-au decât să învie, dar ceilalți pot fi scutiți de asta?! Preotul l-a mutat pe Iisus Hristos ca să facă loc pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
e acum deschisă și limpede, fără umbrele întunecate ale eresurilor pe care le așternuse deasupră-i vătămătoarea și îndelungata citire a blestematelor cărți de povestiri cavalerești!“ Desigur, am spus eu. Recunosc fiecare propoziție. Bunicul mi-a povestit-o cuvânt cu cuvânt! îndrăznesc să spun că le știu pe dinafară. „Acum îmi dau seama de bazaconiile și minciunile lor și nu-mi pare rău de altceva“, a continuat mama, „decât că mi-au căzut atât de târziu solzii de pe ochi și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
extraordinar, tata mi-a citit două capitole din Frații Karamazov și mi s-au cântat o seamă de rapsodii și sonate de Brahms. Apoi mama a scos din garderobă costumul negru, cu vestă, al bunicului. Mi se potrivea perfect, da, îndrăznesc să spun că-mi venea foarte bine. Și m-a bucurat faptul că eu, îmbrăcând costumul lui, am avut, ca să zic așa, ocazia să-l reprezint pe bunicul la propria lui înmormântare. Mama cânta sonatele în felul ei obișnuit, imperfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
din suită. Deși acum toți erau, ca să zică așa, dispersați, departe de ținutul natal. în felul acesta nimic din moștenire și din sămânță nu se putea risipi sau pierde. Este un un punct de vedere pe care aproape că aș îndrăzni să spun că-l împărtășesc. Ca stil de viață, îmi pare neobișnuit de plin de sens. VIGNETA Și exemplar. Și ce faci aici, în casa pe care a construit-o Elis din Lillåberg? întreaga mea viață, i-am spus, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nu în realitate. Ici și colo în jurul ei se află cărți deschise, cu cotorul în sus - tot timpul cărți noi, cu coperte lucioase. Niciodată nu m-am putut decide s-o întreb despre titluri și autori. Și nici n-am îndrăznit să-i propun să-mi citească și mie cu voce tare. Dar frumusețea din mișcările ei poate foarte bine să aibă de-a face cu pasiunea pentru citit. Deși o dată mi-am permis totuși s-o întreb: L-ai citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fiecare seară implor în rugăciunile mele întoarcerea ei, dar vreau totuși să-mi dau silința și să fac tot ce-mi stă în putință, ca să spun așa, în așteptarea clipei scurte, dar zguduitoare, în care rugăciunea mi se va îndeplini. îndrăznesc să afirm, am mai adăugat, că de fapt copia mea este de aceeași calitate artistică ca și originalul. Chiar dacă nu vreau să mă laud. Deasupra patului ei din camera de hotel se afla o reproducere îngălbenită după Rembrandt: Orbirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
tipărită niciodată, nu exista, nu existase niciodată, trebuie să fi fost o neînțelegere, de fapt totul era destul de natural și ușor de înțeles, în vremurile moderne nici un editor cu scaun la cap n-ar fi vrut sau n-ar fi îndrăznit să bage banii lui și ai editurii în ceva ca Biblia lui Doré. Și o legătură de felul celei descrise ar fi costat o avere! în plus, Biblia lui Doré era o lucrare pentru clasa necultivată, care fără îndoială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să fie lăsat în voia sorții. Un bărbat încă tânăr, poate dezorientat, dar cu o pregătire serioasă și cu un interes înflăcărat pentru arta de toate felurile, specialitatea lui fiind arta ilustrațiilor din secolul al XIX-lea, îndeosebi xilogravura. Ea îndrăznea să afirme că stilul lui era plăcut și cultivat. El crescuse într-un mediu burghez tradițional și, în orice caz, era o achiziție valoroasă pentru orice instituție cu aspirații serioase. De bună seamă, avea o barbă demodată, tunsă până deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ciudățenie, ești imaginea mea! Mă bucur de pe acum, cu mult înainte, de toate succesele Tale, care fără îndoială că îți stau înainte! Cele mai fierbinți salutări de la tăticul Tău! VIGNETA Chiar așa mi-a scris tata. Sunt sigur de asta. îndrăznesc să afirm - chiar dacă o spun după ureche, ca să zic așa - că l-am citat cuvânt cu cuvânt. Poate că în vreun loc am ales altă expresie sau altă ordine a cuvintelor. Dacă e așa, e doar o consecință neglijabilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
un fals și nimic altceva. Arta este o muncă grea. Mulțumesc mult de întrebare, am spus eu, într-o încercare stângace de a reveni la începutul conversației noastre. îmi merge excelent. Mă aflu la Stockholm pentru cercetările mele de artă. îndrăznesc să afirm, a spus intendentul, că Doré a murit din cauză că era mediocru. Pe termen lung nimeni nu poate suporta să fie mediocru. Eșecurile artistice și alcoolul - în primul rând vinurile de desert dulci din Elsass. Așa a pierit! Cu câtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
afirm, a spus intendentul, că Doré a murit din cauză că era mediocru. Pe termen lung nimeni nu poate suporta să fie mediocru. Eșecurile artistice și alcoolul - în primul rând vinurile de desert dulci din Elsass. Așa a pierit! Cu câtă nerușinare îndrăznea să mă mintă drept în față! Astăzi, când am venit la Manfred, el stătea în pat, sprijinit în perne. Avea pe genunchi un bloc de scris. Ce scrii? l-am întrebat. O corespondență? Nu, a spus el. O scrisoare. Către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cuprinse la rândul său pe Arm cu amândouă brațele și o strânse la piept cu o putere nebănuită. Îi era foarte bine așa și nu mai avea de ce să ezite ca să i-o mărturisească. Doar că el nu ar fi îndrăznit niciodată, în starea în care se afla, să facă primul pas. Și mie îmi e bine, îi susură Arm în ureche. Și mai vreau... Bart o ținu și mai strâns în brațe, și nu se mai putu ști, în momentul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cerut, răcnind furioși, mâna mea dreaptă. Și au avut-o. Oamenii erau întărâtați și ar fi fost o mare greșeală dacă nu li s-ar fi făcut pe plac. O mulțime înarmată e oarbă, poate mătura tot. Cine ar fi îndrăznit să-mi ia apărarea?! Nici măcar eu nu am făcut-o, mi-aș fi pierdut capul. Însă mai aveam ceva de împlinit: să aștern rândurile de acum. Mi-au retezat mâna pentru ca să nu mai pot să scriu. Un mod radical de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
scuturându-l ușor... A răsturnat câteva foi de caiet făcute ghemotoc, acoperite, pe ambele fețe, c-un scris ascuțit și inegal. Le-a întins cu palma. — O scrisoare, cred... Probabil către un amic. — Putem să ne uităm și noi? a îndrăznit unul dintre foștii colegi ai lui G. Poate tocmai unuia dintre noi îi era adresată. Sergentul s-a codit nițel, apoi - din motive profesionale, probabil - a zis: — Am să v-o citesc, dacă doriți. Vă rog să trecem în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
lucru. Până la urmă, am să mă închid într-o cameră și am să ies doar noaptea, când - știi de-acum - din cauza vântului, apare și migrena. Psihiatrii încă nu au aflat remediul acesta, ori poate și ei îl cunosc, dar nu îndrăznesc să-l recomande, fiindcă îți dai seama ce-ar fi dacă puhoaie de oameni cu dureri de cap ar ieși noaptea din casă și s-ar plimba pe străzi? Dar uite că m-am depărtat de povestea cu oglinda și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]